Rămas în literatura și limba română cu nenumărate opere, acum 135 de ani, pe 28 iunie 1883, Mihai Eminescu, descoperea faptul că suferă de o boală, încă necunoscută. In această zi ajunge sub îngrijirea doctorului Alexandru Șuțu,  moment care marchează internarea sa în locul care, cândva, se numea sanatoriul Mărcuța.

Aici, marele poet a petrecut cea mai bună parte din ultimul său an de viață. Cei care au mai vrut să găsească semne ale timpului petrecut de Eminescu în această instituție s-au împiedicat de tranformările suferite de clădire de-a lungul timpului. Mai precis, odată ajunși la putere, comuniștii au transformat sanatoriu Mărcuța în școală de reeducare, iar ultimele amprente ale lui Eminescu, au fost șterse. Pășind spre modernism, locul, a fost iar transformat în al centru de reeducare, denumit „Complex de Activități Recreative și Educative”.

Ultimul portret al lui Eminescu, realizat în 1988

Viața lui Eminescu la acest sanatoriu pare să fi fost una destul de dificilă, iar informațiile privind această perioadă se află într-un număr destul de mic în câteva cărți, ce reușesc cu greu să-i reconstruiască vag traseul de la Mărcuța.

Poetul a ajuns să fie internat în data de 3 februarie 1889, fiind cunoscut faptul că decizia doctorilor de a-l interna, a fost generată de boala ce-l măcina de mai bine de 6 ani. A urmat un diagnostic de „psihoză maniaco-depresivă“ şi multe încercări de tratament: la Liman, lângă Odessa (trimis acasă din cauza lipsei banilor necesari plătirii taxei), la Botoşani, Viena şi Mănăstirea Neamţ.

 

 

 

La momentul respectiv, psihiatria se află într-o perioadă de dezvoltare, fapt ce i-a permis lui Eminescu să fie examinat de o comisie medicală alcătuită din doctorii Zaharia Petrescu şi Alexandru Şuţu. Trebuie menționat că practica vremii obișnuia trimiterea pacientului la mănăstire pentru rugăciuni, procedură de care însă poetul a scăpat. Verdictul în urma examinării avea să vină pe 20 martie 1889 și spunea că „Domnul Mihail Eminescu este atins de alienaţie mintală în formă de demenţă, stare care reclamă şederea sa într-un institut“.

Cum spuneam și mai devreme, perioada internării lui Eminescu la sanatoriu, este greu de descris, întrucât momentul a fost aproape complet șters, la fel cum au fost și pereții pe care ultimii vizitatori ai săi susțineau  că se aflau ultimele poezii ale artistului.

De asemenea, este greu de intuit ce a văzut poetul aici, singurele informații după care ne pute ghida, fiind impresiile unora ca Nicolae Iorga, care ani buni mai târziu afirmă: „O învăţătoare ţupăie ca o vrabie, mlădiindu-se pe şolduri; un ofiţer palid comentează cu glas puternic şi rar ştirile… De peste zid răsună cântecul de patimă strajnică, sălbatic, ascuţit, ce pare desprins cu silinţi uriaşe dintr-un gâtlej sângerat al unei femei…“.

Aşa arăta sanatoriul pe vremea când Eminescu era pacient aici

Pe 8 aprilie 1889, conducerea sanatoriului Mărcuța anunță că nu-l mai poate găzdui pe Eminescu, motivând neplata întreținerii. Astfel, acesta este plasat în întreținerea doctorului Șuțu, doctorul, în urma căruia ieșise raportul medical care demonstra starea extrem de gravă a lui Eminescu.

„Plimbându-se prin grădină culege fel de fel de obiecte de pe jos, pietricele, bucăţi de lemn, de hârtie, ce le pune în buzunar, crezând că aceste obiecte sunt o valoare, dar şi strică cu mâinile sau rupe tot ce găseşte, aşternutul său, într-un mod neconştient, ca o trebuinţă de a-şi exersa activitatea. Răspunsurile sale sunt automatice şi maşinale. Se observă pareză vezicală şi rectală“, spunea dr. Șuțu.

Dus la casa doctorului de sănătate, de pe Strada Plantelor, din București, pe data de 15 iunie 1889, undeva la ora 4 dimineața, Eminescu pierde lupta cu boala și își dă ultima suflare. A doua zi, ziarul Românul anunța scurt „Eminescu nu mai este“.

Azi, sanatoriul Mărcuța nu mai exista, locul a fost demolat și reconstruit, iar acum poartă numele „Complexul de activităţi Recreative şi Educative «Sfântul Pantelimon»“ și pentru mulți încă mai reprezintă locul în care marele poet al literaturii române s-a chinuit mai bine de o jumătate de an.

Sanatoriul de azi

 

---