Este fiul istoricului și criticului de film Tudor Caranfil, și te-ai fi așteptat să-i fi pus pile, nu să fi încercat să-l determine să renunțe la lumea asta.

Nae Caranfil, căci despre el este vorba, este invitatul jurnalistei Ioana Ciurlea, la emisiunea ”Oamenii dimineții”, de la Digi24, în parteneriat cu site-ul editiadedimineata.ro.

”Filantropica”

Este regizorul cu ”Filantropica”, filmul pe care l-ai putea vedea de zeci de ori că nu te-ai plictisi, din contră, de fiecare dată ai mai descoperi ceva ce tu observi zilnic la România asta a noastră, dar nu poți exprima. Un film în care a avut o apariție pasageră, dar cu rostul ei, de hiperbolizare a unei stări.

La ”Oamenii dimineții”, de la Digi 24, Nae Caranfil povestește despre copilărie, viața de regizor, perfecționism, atât cât pot fi ele atinse și analizate. El este unul care își propune să fie cel mai bun, să facă filmul cel mai bun, un critic aspru al muncii sale.

A fost admis la clasa Regie a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” și a absolvit cu nota 10, în anul 1984.

Tată și fiu

Tatăl său, un mare critic de film, nu l-a încurajat niciodată să meargă spre această zonă.

”N-a avut ce face. Eram eu destul de decis. În liceu, când și-a dat seama că voi merge pe drumul ăsta și că nu mai e loc de întors, mi-a făcut următoarea descriere a viitorului meu: ”Bun, te vei duce să dai examen la Facultatea de Teatru și film. Acolo, în comisie se vor afla regizori și cineaști pe care eu i-am înjurat o viață cu criticile mele. Crezi că vor rata șansa să se răzbune? Și hai să spunem că o să-ți iasă un film de debut bun. Ce o să faci cu el? Nu o să te lase să participi la festivaluri, ba mai mult, o să ți-l taie”. Poate că și-ar fi dorit un alt traseu”, mărturisește acum Nae Caranfil.

Șapte filme de succes

Cele șapte filme pe care le-a făcut nu-i sunt suficiente. Mai vrea, mai multe, mai bune.

”Evident că mi-aș fi dorit să fac mai multe, dar am nevoie de timp ca să-mi aranjez piesele pe tabla de șah, să mă gândesc la strategii, la tactici de învăluire a adversarului. Adversarul fiind întotdeauna publicul. Cu fiecare film vreau să dau lovitura!”, îi explică el jurnalistei de la Digi 24.

”Cum arată succesul pentru dumneavoastră?”, l-a întrebat Ioana Ciurlea.

”Au, ce grea întrebare e asta!”. Se uita în jos, parcă în căutarea lui. Făcea o pauză lungă. ”Ăăăă…nu știu. Adevărul este că dacă mi-aș fi imaginat în detaliu cum arată succesul, probabil că l-aș fi obținut.

Recunoașterea

”Orice artist, orice cineast își dorește un grad de recunoaștere. Pentru că asta dă benzină, pune motorul în mișcare. Filmul românesc, și, în general, filmul neamerican are foarte puține șanse să se afirme pentru acest nou public. Publicul de Internet, de laptop. Când am pornit cu primele mele filme făceam recorduri de spectatori, nefăcând compromisuri comerciale cu filmele mele. Glumeam, spunând că cinematograful a murit a nu știu câta oară odată cu trecerea de la popcorn la nachos.

La popcorn poți să stai cu ochii țintă pe ecran și mâna să ducă la gură floricelele și să nu pierzi absolut nimic din film. La nachos, această legătură perfectă între ochi și ecran se sparge, pentru că trebuie să fii atent să nu te pătezi cu sos salsa.Și trebuie să te uiți în jos.

Din momentul acela, cinematograful este anexă la nachos”, explică el, plastic, transformarea cinematografiei.

Surse de inspirație pentru ”Filantropica”

Despre faimosul ”Filantropica”, care probabil îi marchează cariera, Caranfil dezvăluie că a avut două surse de inspirație.

”Sursele de inspirație la ”Filantropica” au fost două, dar una dintre ele a fost acest personaj al textierului de cerșetori pe care l-am găsit într-un reportaj în presa scrisă. Un fost pușcăriaș, care își gândise această mică afacere lucrativă: să fie textierul cerșetorilor din București”, relatează regizorul pentru ”Oamenii dimineții”, de la Digi 24.

În schimb, ”6,9 pe scara Richter” este un film pe care l-a scris și pentru că îi este frică de cutremur.

”Da, în primul rând pentru că îmi este frică de cutremur. Este principala mea spaimă în viață. Acele cutremure din cadrul filmului au fost cele mai frumoase zile de filmare. Era o jucărie fantastică, pentru că recreasem un apartament existent în București, îl recreasem în platoul de filmare, dar pe arcuri. În momentul în care declanșam cutremurul, mașiniștii din platou făceau să se zbenguie întregul decor pe arcuri, camera fiind fixă”, descrie el mașinăria din culise.

Cum este Nae Caranfil, regizorul? Un dur?

”Vin cu lecțiile făcute, sunt pregătit pentru ceea ce urmează să se întâmple în ziua de filmare. În general, dialogurile le scriu cu mare grijă și aplicație și atunci pretind să fie respectate, nu neapărat chiar la virgulă, dar în mare da. Filmul este meserie de precizie, o ceasornicărie foarte specială. Fiecare trebuie să știe ce are de făcut și împreună să formeze acel mecanism bine uns, care să funcționeze. Din când în când, se întâmplă să cadă asupra regizorului sau a unei întregi echipe un moment de inspirație divină. Dumnezeu e și el invidios pe creatorii mai mici decât el care vor neapărat să fie demiurgici pe un platou de filmare, se mai bagă din când în când așa, cu câte o sugestie. Când vine și vrea să se bage în seamă, îl bag în seamă”, mai spune Nae Caanfil.

Dar haideți să-l descoperim din emisiunea Ioanei Ciurlea, pe care o puteți urmări și aici:

---