Modernitatea în țările românești putea să ajungă și mai târziu dacă nu exista boierul Dinicu Golescu. Acesta a fost un peregrin și un cărturar care a schimbat total istoria scrierilor românești și cu adevărat se poate spune că a fost primul român modern, un om al epocii în care a trăit, un om care s-a adaptat la valorile europene.

Activitatea lui Golescu a fost strâns legată de zona culturală și publicistică, lăsând ca moștenire două lucruri foarte importante: primul jurnal de călătorie și prima gazetă în limba română.

Istoria lui Golescu, între cultură și revoluție

Constantin Golescu, cunoscut drept Dinicu Golescu s-a născut în familia banului din Țara Românească, Radu Golescu, la data de 7 februarie 1777. Tânărul boier s-a dezvoltat în perioada iluministă, iar acest lucru l-a influențat mult, putând fi considerat personalitate a Secolului Luminilor din spațiul românesc.

Venind dintr-o familie bună, Golescu a studiat la Academia grecească din București și dat fiind că era poliglot (cunoștea greaca, latină, italiană și franceză) a deținut mai multe funcții importante, printre care numărăm mare logofăt al Țării de Jos, informează Jurnalul.ro. Concret, tânărul ajuta la redactarea hotărârilor luate de Domn și de sfatul domnesc.

Un alt aspect interesant al vieții lui Golescu este că a participat la revoluția din 1821, alături de Tudor Vladimirescu, protestând în fața regimului fanariot.

Călătoria spre vest

Setea de cunoaștere îl îndeamnă la o călătorie spre statele din vestul Europei pentru a descoperi cultura și modelul de gândire al oamenilor care au luat pentru prima oară parte la schimbările pe care le-a adus iluminismul.

Însemnare a călătoriei mele, Constantin Radovici din Golești, făcută în anul 1824, 1825, 1826 este primul jurnal de călătorie în limba română în care se prezintă drumul boierului prin Transilvania, Ungaria, Elveția, Austria și Italia. Însemnările sale au avut o mare însemnătate pentru acea epocă, arătând înapoierea românilor față de statele menționate din punct de vedere al educației, culturii, societății și al economiei, relatează Poveștisăsești.com.

Întors în spațiul românesc, Golescu publică însemnările pentru a arăta generațiilor care veneau în urma lui, diferențele.

„Căci noi, cei bătrâni, neștiind de tot pe lângă alții dintr-alte părți ale lumii, cu neștiința vom intra și în pământ. Și copiii noștri, neavând de la cine să învețe și a să îndrepta, asemenea ca noi vor și urma, de nu și mai rău; căci învederat lucru este că noi am rămas în urma tuturor neamurilor”, este notat de peregrinul român.

Trezirea responsabilității- apariția revistei Curierul românesc

Spiritul iluminismului îi cuprinde pe Golescu, care dorește să reformeze anumite tipuri de gândire pe care le puteai întâlni în anii 1820. Prin scrierile sale și observațiile făcute, simțul responsabilității se trezește în Dinicu Golescu și se transformă într-o luptă împotriva complexului de inferioritate față de celelalte națiuni, concept introdus și dezvoltat tot de el.

Pentru Golescu, singura modalitate de a lupta împotriva acestui complex este educația și în acest context misiunea lui se transformă în îndemnarea celorlați boieri să investească mai mult în educația tinerilor decât în propriul lux. Acesta este și unul dintre motive pentru care alături de Ion Heliade-Rădulescu pune bazele, în 1826, primei reviste în limba română: Curierul românesc. De asemenea, acțiunile lor nu se opresc aici, un an mai târziu, înființând Societatea Literară din București.

Prima ediție a Curierului românesc a apărut în 1829 și a continuat să apară cu periodicitate, cu câteva mici întreruperi, până în 1859, prezentând știri politice, militare, administrative, chiar și informații culturale și editoriale. Începând cu 1837, ziarul a început să publice și un supliment dedicat cititoarelor, numit Curierul de ambe sexe.

Dinicu Golescu moare pe 5 octombrie 1830, iar Heliade scrie epitaful care în mod sigur este cel mai potrivit pentru moștenirea pe care primul român modern a lăsat-o generațiilor viitoare:

„Te înalți, pieri dintre noi, dar pomenirea ta nu va pieri, scrisurile tale vor sta de față și aici, și înaintea judecății cei înfricoșate! numele tău va fi drag învățăturii și celor ce se adapă de dînsa„, sunt cuvintele lui Heliade.

[Sursă imagine: ampt.ro]

---