În oraşul Haţeg funcţionează singura cooperativă din judeţul Hunedoara care încă mai produce tradiţionala bluză românească, însă aceasta se coase acum şi cu ajutorul maşinilor digitalizate. Singura cooperativă meșteșugărească rămasă în activitate în județul Hunedoara este cea de la Hațeg.
Povestea iei de la Hațegana înseamnă o tradiție de peste o jumătate de secol, modele unice, pasiune și foarte multă muncă, relatează corespondetul Radio România Actualități, Ilie Pintea.
Cooperativa „Haţegana” a luat fiinţă în anul 1971, cu profil de artă populară-artizanat şi este un exemplu despre felul în care importul masiv după 1990 a afectat piaţa internă.
Înainte de 1990, la Hațegana lucrau 700 de oameni, iar astăzi mai sunt 20.
Cooperativa Hațegana, care funcționează în această formulă de mai bine de 50 de ani, a rămas singura de felul acesta din județul Hunedoara și produce ii care au ajuns peste tot ca să aline dorul de casă al românilor plecați în lumea largă.
Tehnologia a pătruns și în acest domeniu, pentru că iile sunt vândute online, iar comenzile în serie sunt făcute cu mașini de brodat computerizate, de care se ocupă Lorena Maria Cutean, cea mai tânără angajată de la Hațegana.
”În soft creezi modelul și apoi se pune în mașină de pe un stick; și îi dăm drumul. Alegem ațele, dimensiunea. Eu sunt cea mai tânără operatoare. Am încercat să aducem modelele cele vechi, străvechi, de la străbunicii noștri în modernitate”, declară Lorena aria Cutean.
„La început desfăşura mai multe activităţi, de la confecţii şi marochinărie, până la broderie mecanică şi manuală. Făceam covoare pentru export. Am ajuns la circa 700 de angajaţi, în anii ’80, până la Revoluţie. Am lucrat cu munca la domiciliu. Ţeseam stofele la domiciliu şi le confecţionam la complexul nostru. Acum suntem în jur de 20 de angajaţi. Activitatea s-a redus pentru că după anul 1990 stofele de lână au început să dispară, au intrat stofele industriale din import şi nu s-a mai pus bază pe cele din lână. E păcat, pentru că oamenii ţin lâna acasă şi-i dau foc, o aruncă, şi noi, când avem nevoie să facem ceva, nu mai avem de unde să o luăm”, declara în 2020, pentru Agerpres, Hortensia Bercu, preşedinta Cooperativei „Haţegana”.
„Eu am intrat ca ucenică, în anul 1966. Se făceau şcoli profesionale în domeniul confecţiilor, croitorie îmbrăcăminte. Am făcut şcoala profesională timp de trei ani, la Brăila, şi apoi am intrat în producţie. Era şcoală profesională plătită de cooperativă. Acum nu mai vrea nimeni să facă meserie. Tinerii nu mai au răbdare, se ocupă cu alte activităţi – să nu le spun meserii, pentru că nu le plac”, îşi amintea Hortensia Bercu.
Întrebată ce sfat ar da despre cum ar trebui să alegem o ie românească, prima ei observaţie a fost că bluzele confecţionate manual sunt net superioare calitativ. Preţul lor este mai mare, deoarece la o singură piesă se lucrează chiar şi două săptămâni şi jumătate.
„Vă uitaţi cum e cusută. O întoarceţi pe dos şi vedeţi păşiturile. La maşină se vede că este lucrată altfel. La mână se vede cruciuliţa, la felul cum sunt cusute. (…) Nu se compară calitatea. Imediat se vede din preţ. La noi, iile cu mânecă scurtă încep de la 350 de lei, iar cele cu mânecă lungă ajung până la 580 de lei. Depinde de model, cum sunt de încărcate, sunt din material bumbac sută la sută, pânză topită”, explica interlocutoarea.
Ziua Iei este un bun prilej pentru ca oamenii să-şi aducă aminte de bluza tradiţională românească. În anii trecuţi, la Haţeg se organizau manifestări în care erau prezentate diferite modele de ii, tocmai pentru ca oamenii să realizeze bogăţia portului românesc. De aici veneau o parte din comenzi, completate şi de turiştii care vin în zonă, în special la Mănăstirea Prislop.
Teodora Dumistrăcel spune că acum internetul duce povestea iei de Hațeg în toată lumea: ”Am avut pentru niște cântăreți de operă din Paris, soț și soție, și acum vara asta am dat tot pentru niște soliști de la operă, dar cred că în Belgia sau Elveția. Da, ne găsesc oamenii”.
Chiar și trei săptămâni poate dura coaserea unei ii, în funcție de complexitatea modelului. Iar femeile care le fac se mândresc cu faptul că duc mai departe modele și simboluri învățate de la bunicile lor, despre care etnologii au scris cărți întregi, dar care pentru ele fac parte din firescul vieții de zi cu zi.
Ziua Universală a Iei este sărbătorită în ţara noastră, dar şi în comunităţile româneşti din întreaga lume, la data de 24 iunie.
La începutul anului 2013, comunitatea online „La Blouse Roumaine”, fondată de Andreea Tănăsescu, în 2012, a propus ca data de 24 iunie (sărbătoarea de Sânziene) să devină o zi dedicată iei şi să fie numită Ziua Universală a Iei. Prima marcare a acestei zile a avut loc la 24 iunie 2013, odată cu sărbătoarea de Sânziene (Drăgaica).
Astăzi, evenimentul este marcat în peste 50 de ţări şi 300 de localităţi, de pe şase continente. Ziua Universală a Iei a intrat în programul anual al muzeelor şi instituţiilor culturale din ţară şi străinătate, fiind marcată atât de ambasadele României, cât şi de misiunile diplomatice în România.
Comentariile sunt oprite pentru acest articol