19 martie 2024, 7:41

Povestea primei lucrări 3D din România. Pictorul Relenschi, despre lupta cu cancerul, viața de artist și lumea modei

În urmă cu câțiva ani, la știri se spunea că un german a realizat prima lucrare 3D din România. Un artist român a ținut să contrazică prezentatorii posturilor de televiziune și a început să vorbească despre tabloul Interacțiune, prima lucrare 3D pe pânză, prima de acest tip din țara noastră și, conform spuselor autorului ei, o premieră în întreaga lume. În anul 2016, artistul a fost diagnosticat cu cancer și a ales să lupte cu boala. În prezent, pictorul român locuiește în Botoșani și își propune să realizeze o lucrare 4D.

Într-un interviu acordat editiadedimineata.ro, Daniel Relenschi a vorbit despre povestea primei lucrări 3D pe pânză, lupta cu cancerul, relația cu lumea modei și motivele pentru care a crezut că trebuie să le menționeze străinilor că e român.

Daniel Relenschi. Fructul oprit. Creative Fest 2016

Daniel Relenschi. Fructul oprit. Creative Fest 2016

Despre copilărie

Rugat să prezinte aventurile prin care a trecut în copilărie, pictorul povestește: „Copilăria mea a fost mai mult decât frumoasă, palpitantă, deloc plictisitoare pentru un copil activ așa cum am fost eu. Am locuit atât în Dorohoi, orașul în care m-am născut, în Botoșani unde ne-am mutat când aveam 4 ani dar și în Vorniceni care este satul de unde provin părinții mamei. De perioada petrecută în Dorohoi nu îmi aduc aminte foarte multe lucruri. Din lucrurile pe care mi le amintesc, ar merita menționat momentul în care m-am pierdut în oraș. Eram din fire curios și am găsit un moment propice explorărilor mele când urma să mergem la iarbă verde, mama s-a întors în casa să ia cateva lucruri, atunci eu m-am strecurat si am început să hoinăresc prin oraș. Din fericire, m-a recunoscut un prieten al tatălui meu și m-a dus la bunici de unde am fost recuperat de părinții mei îngrijorați. După ce ne-am mutat în Botoșani, am început studiile la o școală aproape de casă, apoi clasele V-VIII le-am urmat la Liceul A.T. Laurian, secțiunea Matematică-Informatică. Eram un elev de Premiul I în primii ani. Lucrurile s-au schimbat puțin în clasele V-VIII când media generală nu trecea de 9 și asta pentru că începea să se definească latura mea artistică, mai puțin cea legată de științele exacte. Totuși formarea din acei ani m-a ajutat ulterior cu pictura 3D care cere calcule matematice, dar și o bună viziune în spațiu. Să revin la partea cu amintiri, stiu că eram un mare pasionat de acvaristică. Stăteam cu orele în magazinele de profil fiind fascinat de frumusețea peștișorilor în acvarii. Am ajuns evident mai apoi să am acvarii, chiar acum am două acvarii pe care le îngrijesc așa cum se cuvine. Paradoxal eram și un împătimit al pescuitului deși nu îmi place să consum carne de pește, o făceam din pasiune urmând ca mai apoi să eliberez peștii capturați. Studiile liceale s-au desfășurat la Liceul Textil secțiunea Design Vestimentar, deși eu îmi doream să studiez la Liceul de Arte. Am susținut examenul dar am fost primul picat de pe lista cu aceeași medie ca a celui care fusese admis. Voiam să facem contestație dar am fost sfătuiți să nu înaintăm contestația. Sigur că nu am fost încântat de idee dar așa s-a întâmplat să mi se deschidă drumul și catre design-ul vestimentar. Am eu o vorbă: « niciun bine nu e neapărat bine până la capăt cum niciun rău nu e neaparat rău până la capat, timpul decide destinația»”.

Cum a început relația cu arta

Fiind băiatul unei pictorițe, lui Daniel nu i-a fost greu să lege o relație cu arta. „De artă m-am apropiat în prima fază datorită mamei mele, Doina. Mama este pictor, a lucrat la Fabrica de sticlă și porțelan Stipo Dorohoi. Când a fost desființată, a continuat să lucreze ca designer de manufacturi într-o casă de modă, dar nu a renunțat la pictură, picta acasă în timpul liber. Eram fascinat de frumusețea picturilor, îmi spuneam că pot și eu și fiind ambițios de mic am început să creionez în primă fază, apoi pe ascuns sustrăgeam materiale de pictură și realizam lucrări de care eram foarte mândru, dar mă bucuram să le arăt și celorlalți, ori să le dăruiesc. O influență mare a avut un desen animat numit Sailor Moon, nu mai știu de câte ori nu am realizat desene cu personaje ale acestui desen animat care ajungeau la prieteni sau colegi de clasă. Este important ca pasiunea unui copil sa fie susținută și dezvoltată ori să fie lăsat liber să o dezvolte, doar așa poate ajunge să facă performanță. Pasiunea pentru modă a avut începuturi tot în copilărie cand eram fascinat de lucrurile pe care le realiza bunica Adela, mama mamei. De la împletituri până la goblenuri, îmi plăcea să știu să le fac și eu și eram foarte mândru de mine când îmi ieșea. La fel, mama avea și are o mașină de cusut la care aveam acces la mari insistențe, aș putea să spun că sunt designer vestimentar de mic și asta pentru că realizam ținute pentru păpușile colegelor de clasă. Le cuseam la mașina de cusut sau manual spre disperarea mamei, decupam orice îmi ieșea în cale, de la perdele până la fuste sau fețe de pernă. Botoșaniul e ca o pepinieră, sunt binecunoscuți oamenii mai ales de cultură pe care i-a daruit țării. Probabil și acest lucru m-a motivat, m-a inspirat. Sigur că parcursul poate părea câteodată anevoios, dar merită absolut orice efort sau sacrificiu făcut în a-ți urma visul, important este să ai unul, sau mai multe de ce nu. Spre exemplu o altă pasiune a mea este muzica, tata a fost solist vocal și cred că l-am moștenit.”, își amintește artistul.

Daniel Relenschi, colier din snur, lanturi metalice, cu strasuri din sticla si cristale Swarovski

Daniel Relenschi, colier din șnur, lanțuri metalice, cu strasuri din sticlă și cristale Swarovski

Relația cu casele de modă

Întrebat ce relație a avut cu casele de modă, Daniel explică: „Am început să colaborez încă din ultimul an de liceu cu un salon de modă, Camelia Froicu. Din păcate, doamna Froicu nu mai este printre noi dar îi păstrez memoria vie mai ales în creațiile mele care conțin o frântură din experiența mea cu dumneaei. Apoi am continuat cu o colaborare în Botoșani cu o casa de modă, apoi în Suceava cu o fabrică de textile unde am fost o perioadă angajat ca director de creație. Colaborarea cu fabrica din Suceava a continuat până în acest moment, ne mai întâlnim din când în când, am rămas prieteni. În toate colaborarile mele ca designer si nu numai m-am implicat sufleteste si poate cel mai important, am lasat loc de «Bună ziua!», iar colaboratorii mei îmi sunt de fapt prieteni, așa văd eu lucrurile. Am continuat studiile superioare în Iași, am văzut oportun să studiez jurnalismul. În acest timp, am colaborat cu Irina Schrotter, eram mână dreaptă a designerului principal, creând modele de accesorii pe care le și reproduceam în număr mare. Am renunțat la colaborarea cu Irina Schrotter pentru a continua parcursul meu ca designer în cadrul unei case de moda care îmi solicită poate mai mult creativitatea, acolo cream pentru ținute haute couture, casa de modă condusă de Nanette Parvu.”, povestește artistul.

Daniel Relenschi. Neuburg an der Kammel

Daniel Relenschi. Neuburg an der Kammel

„În Germania, spuneam cu mândrie că sunt român”

În 2009, Daniel a locuit în Germania. În perioada în care a creat în fața turiștilor străini, pictorul român a fost mândru că își poate reprezenta țara cu demnitate. „În perioada în care am colaborat cu casele de modă, eram și pictor. În 2008, am realizat prima mea expoziție, «Botoșanii de Altădată», care a fost un succes poate neașteptat și asta l-a facut să fie și mai surprinzător. Cred că este crucial că cei din jurul tău să te susțină, să îți dea credit, doar astfel poți înflori în toată splendoarea. Un artist are nevoie de susținere poate mai mult decât oricine altcineva pentru că acesta traieste viața la un alt nivel de intensitate. În 2009, am plecat în Germania la Castelul Neuburg an der Kammel, unde am pictat timp de o lună și jumătate două tablouri de mari dimensiuni. Aveam la dispoziție un atelier de circa 100 de metri pătrați, pictam, iar vizitatorii castelului asistau la procesul creativ. În acea perioadă se desfășura Târgul de Crăciun, Castelul fiind deschis vizitatorilor care s-au strâns în număr de peste 20.000. Erau fascinați cum un tânăr de doar 23 de ani poate realiza astfel de lucrări, tablouri de mari dimensiuni, primul are 2,25 metri pe 1,5 metri, iar al doilea, 1,5 metri pe 1,5 metri. Firește că spuneam cu mândrie că sunt român, știind că aveam datoria să o fac și că România avea și are nevoie de publicitate pozitivă. Am continuat să colaborez în București cu doamna Doina Levintza, o experiență care mi-a oferit foarte multe satisfacții și care a contribuit la maturizarea mea ca artist. În timpul acestei colaborari am realizat și prima pictură 3D din România, pictură ce mi-a adus titlul de primul pictor 3D din România. Totul a venit natural, am îmbrățisat orice moment din viață fie că a fost unul fericit sau nu. Sigur că titulatura lasă și o responsabilitate destul de mare fiind deschizator de drumuri dar imi place să mă provoc și am în tolbă multe surprize plăcute pentru viitor. Vreau să lansez în cât mai scurt timp o lucrare 4D. Am pregătit proiectul și nu îmi rămâne decât să o pun în practică. Lansarea ei va veni o dată cu o expoziție menită să o susțină și cred că cel mai curand o voi înfăptui la începutul anului viitor.”, mărturisește pictorul.

Daniel Relenschi și moda

Daniel Relenschi și moda

„Lumea modei implică mai mult decât se vede din exterior”

Întrebat cum arată lumea modei din interior, departe de ochii neinițiaților, Daniel povestește:„Lumea modei implică mult mai mult decât se vede din exterior sau mai mult decât se dezvăluie. Este bine să nu îți creezi așteptări și să te poți adapta, mai ales dacă este vorba de ceva ce te pasionează. Aș putea spune că implică foarte multă muncă și dăruire. Îmi amintesc că lucram nopți sau de multe ori peste program pentru a realiza la timp absolut toate sarcinile. Lumea modei este fascinantă și va ramane așa pentru ca fiecare creator sau designer își crează o lume a lui și sunt recunoscător că am avut șansa de a fi o parte din aceasta”.

Cine l-a încurajat să realizeze prima pictură 3D din România

În exclusivitate pentru editiadedimineata.ro, Daniel povestește cine l-a încurajat să realizeze prima pictură 3D din țara noastră. „Am să dezvălui ceva ce nu am mai spus până acum, lucrarea 3D pe pânză a fost propunerea fratelui meu, Cătălin Relenschi. «Interacțiune», lucrare realizată în timp de o saptămână a fost practic o prelungire sau o menținere a interesului față de pictura 3D, față de mine ca artist și de titulatura venind imediat dupa realizarea primei picturi 3D pe asfalt. A avut rolul de a da și mai mare greutate numelui și a reușit. Prima apariție a acesteia a fost într-un articol în revista Forbes, într-un număr al acesteia foarte căutat pentru că venea împreună cu un catalog ce conținea topul celor 500 de miliardari români. Tehnica este cea a unui punct de percepție, tehnică pe care am folosit-o inițial pe asfalt. Practic, din față, lucrarea se vede deformată, dar din lateral dreapta începe să se dezvăluie. Mai multe detalii despre tehnică nu voi împărtași, iar asta și pentru că am fost nevoit să dezvolt singur această tehnică. Cine știe, după o anumită vârstă este posibil să deschid o școală de pictură unde să predau tehnica picturii 3D”.

daniel_relenschi-interactiune_primul_tablou_3d_in_tehnica_unui_singur_punct_de_perceptie

Daniel Relenschi. Interacțiune, primul tablou 3D în tehnica unui singur punct de percepție

Cum s-a născut prima pictură 3D din România?

Prima pictură 3D din România s-a născut într-un mod neobișnuit. Un prieten care lucra la o agenție de publicitate mi-a solicitat o lucrare 3D, eu nemaifăcând până atunci așa ceva, dar cum îmi place să mă provoc, am acceptat. Apoi am lucrat la o tehnică menită să mă ajute să o implementez și așa s-a născut.”, povestește artistul.

Cine a fost primul? Oul sau găina? Stader sau Relenschi?

În septembrie 2011, în presă se spunea că germanul Manfred Stader a realizat prima pictură 3D pe asfalt din România. Întrebat cine a fost primul, Daniel explică cum a realizat că este autorul primei lucrări 3D din țara noastră: „Inițial nu am știut că lucrarea mea este prima de acest fel până să vină Manfred Stader în România pentru a picta «prima pictură 3D din România». A realizat-o și a fost denumită în presă ca prima de acest fel. Eram la metrou cu fratele meu, Cătălin, și pe ecranele TV rulau știri printre care și această știre care anunța lansarea lucrării cu pricina. S-a trezit în amândoi un sentiment patriotic ce ne-a spus că e absolut necesar să vorbesc despre pictura mea lansată cu o lună mai devreme și care este de fapt prima de acest fel. De data aceasta, să zicem că a fost oul, dar fără găină, oul nu ar fi putut ieși la iveală. Toate acestea s-au întâmplat în anul 2011.”

„Pictura 3D este o foarte buna metoda de promovare a unui produs pentru ca este un lucru inedit”

Întrebat de ce este căutat de clienți pentru a realiza picturi 3D, Daniel explică: „Am realizat nenumărate picturi 3D. Majoritatea lor au fost menite să lanseze sau să promoveze un anumit produs. Pictura 3D este o foarte bună metodă de promovare a unui produs pentru că este un lucru inedit. Promovarea lucrării efective nu se desfășoară doar după finalizarea acesteia, dar și în timp ce este implementată, oameni sunt foarte curioși să afle ce se întamplă, de multe ori stăteau și priveau procesul care pentru foarte mulți este fascinant, iar eu sunt mai mult decat fericit sa văd un interes crescut față de artă și artist”.

Lupta cu cancerul

În 2016, Daniel a fost diagnosticat cu cancer de piele. Rugat să vorbească despre lupta cu boala, pictorul ține să le mulțumească familiei și medicilor pentru sprijinul primit. „Am tot evitat sa vorbesc despre problemele mele de sănătate, fiind aspecte pe care vreau să le dau uitării, dar fac parte din viață și dacă ajută pe cineva să lupte sau să treacă mai ușor peste astfel de probleme, voi răspunde. Am fost diagnosticat în 2016 cu un cancer de piele care, dacă nu ar fi fost tratat, putea să mă afecteze mult mai tare decât a făcut-o. A urmat o perioadă plină de tratamente, spitalizări și în care, din păcate, nu eram capabil să lucrez din cauza neuropatiei care îmi provoca dureri foarte mari și incapacitatea de a merge normal. Ce m-a ajutat să merg mai departe a fost credința în Dumnezeu care îmi dădea forța și încredere că mă voi vindeca pentru că știam că încă nu am spus tot ce aveam de spus lumii. Foarte important a fost sprijinul familiei fără de care nu aș mai fi putut realiza astăzi acest interviu, apoi profesionalismul medicilor care m-au tratat, culegerea constantă de informații legate de problemele de sănătate care ajută foarte mult și asta pentru că cel mai bine tu te cunoști pe tine, cum reacționezi la anumite tratamente. Un exemplu ar fi, și nu am să dau mai multe detalii, eram internat și mi se administra glucoza dar pentru ca era prea multă, glicemia mea crescuse atât de tare încât riscam din moment în moment să fac o criză diabetică ori în acel moment am știut că ceva nu este în regula și am cerut un test de glicemie astfel evitând un eveniment neplăcut. Din păcat, trăim vremuri în care cancerul a devenit normalitate, dar tind să cred că există tratamente pentru absolut orice și poate cel mai important tratament ne este starea noastră de spirit. Boala trebuie acceptată și apoi tratată pas cu pas pentru că, dacă gandești pozitiv, grăbești fără doar și poate vindecarea.”, mărturisește Daniel.

De ce l-ar căuta Daniel pe pictorul Relenschi

Întrebat de ce ar trebui să-l caute clienții și ce le poate pune la dispoziție, Daniel explică: „De curând am finalizat un portret în ulei pe panză comandat de cineva din București, acum lucrez la câteva tablouri cu tema «Botoșanii de altadată», voi începe curând procesul de realizare a lucrării 4D despre care vorbeam mai devreme. De curând am realizat o expoziție cu tema «Suceava de altadata», ce cuprinde lucrări de grafică și deci disponibile aș avea câteva lucrări cu această temă. Iarăși mai am disponibile câteva lucrări în tehnică ulei pe pânză, iar ca teme aș enumera florile, porumbeii, cerul, cosmosul. Sunt prezent în online și deci nu foarte greu de găsit, deschis colaborărilor și discuțiilor de orice fel, comunicarea este foarte importantă. Nu am înțeles niciodată artiștii care nu împărtășesc cu ceilalți bucuria pe care le-o oferă creația lor. Consider că prețurile mele sunt mai mult decat accesibile. Spre exemplu o lucrare în creion pe carton poate să coste începând de la 300 de lei, prețul crescând în funcție de mărime și dificultate sau de alte aspecte legate de înrămare și transport, eventual. În cazul picturii în ulei pe pânză, un preț de pornire ar fi undeva la 1500 de lei, acesta crescând la fel iarăși, în funcție de mai mulți factori”. Persoanele interesate să-l contacteze pe Daniel, pot să-l urmărească pe pagina de Facebook Relenschi 3D.

Veșnic chiriaș

După ce a locuit în București, Daniel s-a întors în Botoșani. Întrebat de ce nu-și găsește locul, pictorul explică: „Mă gândeam să scriu la un moment dat o carte care să se cheme «Vesnicul chirias’», și care sa fie evident inspirată de experiențele mele. Am locuit o perioadă în București dar nu numai, ci și în Iași, Suceava, Timișoara. Este foarte posibil ca din Botoșani să mă mut iarăși în alt oraș, nu știu care va fi acela, sau poate voi rămâne pe viață aici. Deocamdată mă bucur de timpul petrecut cu familia, de liniștea orașului, de aerul curat și oamenii mai putin stresați decât cei din București, oraș care are tot timpul un ritm alert și foarte solicitant. Dar, chiar și acest ritm alert mă fascinează, îmi place să mă strecor în mulțime, lucru pe care nu îl prea pot face în Botoșani. Bucureștiul este să zic așa, eclectic. O multitudine de stiluri combinate care formează un tot ce mie îmi place, mă provoacă la mai mult. Nu pot să spun că odata plecat din București nu vreau să mă întorc, din contra, am foarte mulți prieteni acolo. Vom vedea ce îmi rezervă viitorul”.

Daniel Relenschi și moda

Daniel Relenschi și moda

Despre viața de artist în Botoșani

Întrebat ce poate face un artist în Botoșani, Daniel spune că locuiește într-un oraș cu un potențial ridicat. „Un artist în Botoșani are foarte multe lucruri de făcut și ar face dacă i s-ar solicita mai ales. Interesul botoșănenilor față de artă este unul crescut, poate mai crescut decat în alte orașe pe care le-am experimentat, dar de cele mai multe ori, lipsesc resursele financiare ori dacă vorbim de oameni cu resurse financiare se întamplă să fie interesați de cu totul altceva decat arta. Probabil se întâmplă asta și pentru că au impresia ca nu o înțeleg sau chiar sunt ignoranți, lipsiți de sensibilitate. Vorbesc de resurse financiare pentru că da, un pictor are nevoie și de bani, nu doar de laude. Când mergi la un spectacol de teatru se presupune că ai platit un bilet, la sfârșit daca ți-a placut aplauzi și este esențial să se întâmple acestea pentru ca artistul să fie motivat să continue. Încet încet văd totuși că lucrurile evoluează într-o direcție bună și nu putem spera decât la tot ce este mai bun.”, explică artistul.


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Comentariile sunt oprite pentru acest articol