Gabriel Diaconu, una dintre vocile (medicale) ale Pandemiei dă glas în textul de mai jos, publicat pe Facebook, frustrărilor unui corp medical care nu mai poate și care, neajutat de politic, nu mai vrea.

Un text, despre grobianism, despre postaci, despre conspiraționiști, scris cu obidă.

“E ceva ciudat cu poporul ăsta. Am lucrat doi ani în State. Ce am observat la ei. Cei care nu au carte sau au mai puțină , au un respect deosebit pentru cei învățați, pe medici îi considera „dumnezei”. Nu au opinii despre ce nu cunosc, pentru ca au un bun simț intelectual sau cum să îi zic ? La noi orice fraier emite o teorie. La ei dacă ești mai puțin școlit nu este neapărat să fii bădăran direct proportional cu gradul de „needucare” ca să zic așa. La noi e invers.”  – sunt nu cuvintele lui, ci o replică la textul său (semnată MM), care sintetizează cumva cele spuse de psihiatru.

 

„Bezna. Adevarul e lung.

Mă irită, amuză, mă miră când văd oameni comentând la ce scriu cum că e “prea lung”. Prea mult pentru ei. Cere timp. Cere atenție. Cere un mic efort intelectual.

Dumnezeule mare!

Am ajuns aici. O generație dezobișnuită să mai citească, din părinți care n-au citit decât lecturile obligatorii. Cărora epoca le-a vândut minciuna asta sinistră: ține minte doar trei rânduri, și ai să te descurci.

Văd oameni care împrăștie ca oile cearșafuri de prelegeri ale altora, toate cârpite cât să arate că există ocultă, conspirație. Dar n-au rezervă să citească. Simpli răspândaci.

Alții sugrumați de 30 de ani de televizor intravenos, a căror minte s-a adaptat jurnalului de știri și/ sau discuțiilor de platou. La rândul lor, întreabă-i care e ultima carte citită, sau să-ți spună ce au reținut mai exact din ea, și n-au putea răspunde.

De ce dați crezare, de ce să dai vreun credit, unuia care face doar dovada fanatismului, dar nu și competenței?

Ce spun, ce scriu, e lung dar, medical, groaznic de scurt. Noi nu stăm cinci minute pe un text. Noi stăm șase ani în facultate, plus alți cinci (uneori mai mulți) ani în secundariat/ rezidențiat.

Vrei să iau 11 ani și să ți-i livrez în cinci minute? Nu vrei la pachet și luna de pe cer?

Tiriști și tractoriști de pretutindeni, postaci troli și oameni care greu au terminat o școală ne iau pe noi de rever. Ne vorbesc de efecte secundare. Sau adverse. Sau naiba să le pieptene. De parcă am ars candela împreună în sesiune.

Să le spui asta atrage alt val de îngurguțare. Băăi, ce atâta aroganță, nu ne mai tratați cu dispreț. Dispreț? Nu vă tratează nimeni, nici eu nici altul, cu dispreț. În fapt vă tratăm cu mărinimie și generozitate.

Pentru că ce mie mi-a luat ani de zile să înțeleg ce caut să traduc pe limba unui tirist. În ziua când am să vreau să conduc un TIR am să mă pun la dispoziția lui, să îmi explice cu vitezele și cu punctul mort.

Să înțeleg că hoarde de comentatori gândesc să se apuce de o carieră medicală? Sau doar se află în treabă, într-un simulacru de conversație.

Oamenii care vehiculează conspirații pe internet nu știu de multe ori citi. Nu știu de multe ori da primul ajutor. Nu știu opri o sângerare sau trata un cucui. Dar au să afirme ferm că ei știu adevărul despre ce e în vaccin.

Monstruozitatea asta e fără de margini. A împins oameni la groapă. Pe mulți chiar din rândul lor. Și totuși sarabanda continuă. Și totuși săgețile gloatei continuă să zboare.

Aceasta nu este civilizație. E decăderea ei.

Nu am scris, nu scriu și n-am să scriu vreodată pentru cel care nu vrea să citească. Lucrurile cer timp. Și trebuie să le dai timp. Merită să te gândești când ai ajuns să nu mai rabzi citi nici măcar cinci minute.

În insuficiența cardiacă unul din semnele majore e dispneea, lipsa aerului, când mergi. Inima obosește mai repede. Noi întrebăm pacienții “câte etaje pot urca” înainte să se oprească

Ție îți pare suficient, intelectual, că gafâi mental după 5 minute? Nu e firesc.

Nu îți place ce scriu, nu mă citi. Nu îți place cum scriu, pleacă. Nu e treaba mea că ai o minte care își pierde suflul după o minimă mișcare.”

---