Români de excepție – Povestea primei femei care a făcut înconjurul lumii pe jos

„Călătorește și vezi lumea. E mai fantastică decât orice vis închipuit sau plătit de fabrici. Nu cere garanții, nu cere siguranță.” – Ray Bradbury.

Pentru mulți dintre noi călătoriile reprezintă o metodă de relaxare sau de divertisment. Dar oare câți dintre noi am avea curajul de a străbate mapamondul?

Mariea Crâșmaru a avut curajul și curiozitatea debordantă de a se încumenta la o călătorie impresionantă în jurul lumii. Guinness World Records i-a oferit titlul de : “ cel mai mare călător al lumii”. Prestigioasa instituție i-a mai recunoscut un record mondial : “cel mai lung pașaport din lume “, cu 154 de pagini si lung de 19 metri. După ce a făcut “Turul României” pe jos în 1988 (3510 km în 114 zile), apoi cel al Europei (1990), pe 18 martie 1997 pornește în “Turul Continentelor”. Este prima femeie de pe Terra ,care a făcut ” turul lumii pe jos”, parcurgând 120 de țări și intrând astfel în Cartea Recordurilor.

Astăzi, doamna Mariea Crâșmaru împlinește frumoasa vârstă de 67 de ani și a avut amabilitatea de a ne împărtăși experiențele sale uimitoare acumulate pe parcursul călătoriei însoțite de o galerie de imagini extraordinare.

Pentru început aș dori să vă întreb cum ați luat decizia de a face înconjurul lumii? Mai exact, ce v-a determinat să faceți această călătorie?

Mariea Crâșmaru: Dintr-o întâmplare am făcut turul României. Prin intermediul acestui traseu am învățat ce îți oferă o călătorie, ce înseamnă să fii globe-trotter și mi-am dorit să merg mai departe. După aceea a urmat turul Europei și încercarea cea mare: turul lumii.

Ce a însemnat pentru dumneavoatră această călătorie și cum v-a influențat?

Sursa – Arhiva personală

Intrarea în cartea recordurilor și satisfacția care a urmat după a fost cât se poate de firească. odată cu aceasta a venit și neprețuita bucurie de a reuși ce ți-ai propus. Călătoria însăși pot să spun că a însemnat 10 vieți în plus. M-au impresionat cu desăvârșire natura, locurile, tradițiile și cel mai mult oamenii.

Ce impedimente ați întâmpinat de-a lungul călătoriei?

Întotdeauna mi s-au deschis uși, întotdeauna mi s-au deschis inimi.

Au fost câteva impedimente, dar niciunul nu a fost semnificativ. Întotdeanu am reușit să găsesc diferite modalități de a face rost de cele necesare. Mereu am avut apă, pâine și pe Dumnezeu alături de mine.

În momentele grele m-au motivat oamenii, filele din jurnalele oficiale și mai ales impresiile lor despre mine. Atunci când eram obosită, atunci când aveam un impas deschideam jurnalele, citeam ceea ce mi-au scris ei și prindeam puteri.

Cel mai lung pașaport din lume | Sursa – Arhiva personală

Nici un călător nu poate să facă singur o astfel de drumeție. Întotdeauna are nevoie de ajutorul oamenilor și împreună cu ei reușește să facă aceste călătorii.

Ce înseamnă să fii un globe-trotter și beneficii v-a adus titulatura dumneavoastră?

Globe-trotter înseamnă să-ți duci singur bagajul, să nu te deplasezi cu mijloace proprii de transport și să nu lucrezi în această perioadă.Eu aveam un rucsac mare în spate, un rucsac mic în față , un aparat foto pe umărul stâng, aparatul de filmat pe umărul drept, iar cele două mâini trăgeau două geamantane pe roți. Globe-trotter mai inseamna să fii tenace, diplomat, înțelept.

Sursa – Arhiva personală

Înveți foarte mult, trăiești viața de mai multe ori. Ai foarte multe cunoștințe, acumulezi multe informații, cunoști lumea, cunoști Terra, pământul pe care te-ai născut.

Pe parcursul acestui drum lung și plin de momente unice, ce țară v-a impresionat cel mai mult și de ce?

Toate mi-au plăcut. În Brazilia Lions Clubs mi-a oferit posibilitatea de a vedea Foz de Iguazu „cascada”. În Argentina Radio amatorii m-au ajutat să ajung în Antarctica și la polul sud. În Peru am intrat în Machu Pichu – Ierusalimul Incaș (așa-mi place să-l numesc).

În Kenya ministrul culturii mi-a oferit două safarii. Tribul Masai mi s-a spus că este în apropiere. Intinderea de la poalele dealului, denumită Masai Mara era un camp împrejmuit cu gard de sârmă, prin care trece curentul electric pentru a opri animalele sălbatice. Râul Mara din apropiere e plin cu crocodili,hipopotami și alte animale sălbatice care vin să se adape aici.

Aici am fost botezată, primind numele de Mariea Crasmaru – Marra de Masai. Ritualul a constat în năvălirea unui grup de băieți, ce țopăiau și strigau:Ii, ii, ii, aluba, luba, luba, în timp ce loveau pământul cu ciomege, oprindu-se în jurul meu, aplecându-se peste mine, țopăind cu picioarele goale și strigând:Hungaa Mara.

Pregătirile dinainte de ritual | Sursa – Arhiva personală

Spuneți-mi câteva cuvinte despre cum este viața dumneavoastră astăzi.

Viața mea din acest moment este una normală de pensionar. Îmi scriu cu mult entuziam cartea pe care sper să o termin până la sfârșitul anului. Este foarte mult de scris, sunt 120 de țări de pe 7 continente. E un material foarte vast.