Mulți dintre noi l-au uitat, poate prea mulți. Ar mai fi avut multe să ne spună dacă nu s-ar fi stins, prematur, la vârsta de 54 de ani. Astăzi, 14 februarie, ar fi împlinit 90 de ani.
O copilărie prin Iași, Timișoara și Pitești l-a purtat, începând cu clasa a VI-a, pe treptele Conservatorului de Artă Dramatică ieşean. A susţinut examenul de diplomă la Institutul de Teatru ”Matei Millo” în 1950, după care a fost repartizat la Teatrul Bulandra (Municipal, cum se numea pe atunci) din Bucureşti.
Acolo a debutat la 12 mai 1951, în spectacolul „Pădurea” de A.N. Ostrovski.
A rămas legat de acest teatru, unde a desfăşurat o prestigioasă activitate. A colaborat şi cu Teatrul Mic din Bucureşti, pe scena căruia a jucat în 1966-1967 şi în perioada 1978-1980, dar şi cu teatre din provincie.
Doar la Teatrul Bulandra a fost coleg de scenă cu nume care te fac să simți fiori pe șira spinării – Toma Caragiu, Ştefan Bănică, Marin Moraru, Gina Patrichi, Victor Rebengiuc, Florian Pittiş, Rodica Tapalagă, Ileana Predescu, Petrică Gheorghiu, Irina Petrescu, Ion Besoiu, Dan Nuţu.
Moartea sa, la 22 august 1985, a lăsat o familie în stare de șoc. Soția sa, Valeria Seciu, a refuzat să își refacă viața și nu a mai pus piciorul pe platoul de filmare. Rolurile în teatru au fost și ele puține, dar alese cu atenție și încununate de succes. Fiul lor, Alexandru Cotescu, s-a dedicat în întregime vieții monahale și este călugăr pe Muntele Athos.
Dar o readucere aminte poate fi și un moment de bucurie, nu neapărat unul de întristare. Vă oferim, așadar, câteva fragmente cu Octavia Cotescu.
Angela. Monolog din 1978
Icoane pe sticlă, Revelion 1975, cu Toma Caragiu
Tristeţea vânzătorului de sticle goale (1981), cu Ion Besoiu
Citește și
Comentariile sunt oprite pentru acest articol