Metaforele despre climă utilizate în mod obișnuit s-ar putea să nu comunice în mod eficient gravitatea problemei.

Potrivit ecologistului elvețian Bertrand Piccard, care este și psihiatru, termenii folosiți în prezent întăresc pasivitatea, în loc să încurajeze publicul să acționeze.

El sugerează schimbări, cum ar fi utilizarea termenului „economie curată” în loc de „economie verde”, deoarece, după cum spune el, „nimănui nu-i place murdăria”.

El pledează pentru o comunicare pozitivă și reîncadrează schimbările climatice mai degrabă ca pe o oportunitate decât o amenințare, scrie publicația ungară Qubit.

Pe de altă parte, psihologii maghiari Bálint Forgács și Csaba Pléh au publicat un studiu în care au arătat că schimbările climatice, ca metaforă, pot avea un substrat pozitiv; schimbarea în sine poate fi considerată ceva bun.

De exemplu, în Statele Unite, formularea susținută de guvern este „schimbări climatice” nu „încălzire globală” deoarece, pe lângă faptul că primul termen este mai puțin specific, este și mai puțin înfricoșător.

După cum remarcă aceștia, mesajul legat de încălzire, despre care se spune că înspăimântă, nu este de asemenea adecvat; cald este o expresie pozitivă din punct de vedere emoțional, iar majoritatea oamenilor se bucură atunci când vremea este caldă.

Aceasta este o problemă, deși mass-media și publicul au o preocupare în creștere pentru această chestiune, folosind de ani de zile formulări precum „catastrofă climatică” sau „criză climatică”.

Totuși, chiar și acești termeni par prea pasivi, nu descriu în mod adecvat fenomenul și nici nu redau importanța lui.

Potrivit organizației americane non-profit „Potential Energy Coalition”, care a studiat modul de comunicare a schimbărilor climatice, cea mai bună modalitate este să folosim un limbaj uman, să nu politizăm, să vorbim despre oameni și nu despre teorii, să ne bazăm pe surse autentice și să gândim la nivel local.

---