21 iunie 2024, 7:29

Scrisoarea lui Marius Manole: “Sunt conștient că acest post va atrage foartă multă antipatie”

Actorul Marius Manole a dat publicității o scrisoare deschisă privind situația din Teatrul Național București, despre care se tot discută de câteva zile. Conducerea Teatrului Național București declanșează o anchetă internă și va depune plângere la poliție pentru distribuirea neautorizată de materiale în incinta TNB, anunță ministrul Culturii, Lucian Romșcanu.

Președintele Comisiei de Cultură din Camera Deputaților, Iulian Bulai, cere demiterea directorului Teatrului Național București după ce spectatorilor care veniseră să asculte un monolog susținut de Dan Puric cu ocazia Zilei Mondiale a Teatrului le-a fost distribuit ziarul ”Certitudinea” și  „în contextul în care există tot mai multe dovezi că reputata instituție de cultură este implicată de actuala conducere interimară în propagandă prorusă”.

 

“Sunt conștient că acest post va atrage foarte multă antipatie”, spune Marius Manole despre postarea sa. Poate așa-i. Când vrei să spui adevărul, riști să deranjezi ambele părți.

Să-l ascultăm

Sunt Marius Manole, actor la Teatrul Național din București. Sunt aici de 20 de ani și cred că orice director ar veni nu prea are ce să-mi facă. Deci nu am avut și nu am nevoie să fiu în grațiile nimănui. Spun de la început că sunt conștient că acest post va atrage foarte multă antipatie. Îmi asum, așa cum mi-am asumat scandalul cu fostul director Ion Caramitru (care, între noi fie vorba, era mult mai puternic decât actualul director interimar). Bun, acestea fiind spuse…

Eu credeam că un director de teatru trebuie să aibă grijă ca pe timpul mandatului sau să se lucreze, să se monteze spectacole, actorii teatrului să își facă meseria. În acest moment în Național se repetă 6 spectacole și urmează să între în repetiții încă 3. Aproape toți actorii teatrului sunt prinși în distribuțiile astea. De când sunt în teatru nu s-a mai întâmplat asta. E prima oară când vin la repetiții și mă întâlnesc pe holurile teatrului cu colegi pe care nu i-am văzut de ani de zile. Au și ei repetiții. Bugetul e mult mai mic ca în alți ani. Și totuși e prima dată după ani buni când în teatru se lucrează la capacitate maximă.

Faptul că directorul teatrului nu vrea să se implice în activitățile civice pe care o parte din trupă i le cere nu cred că trebuie să atârne la judecata prestației lui ca director. Nu cred că intră în fișa postului. Faptul că Dan Puric (cu al cărui discurs nu sunt de acord) a fost lăsat să vorbească de ziua teatrului, da, poate fi o greșeală. Din câte știu, Mircea Rusu i-a cerut ca niciun moment să nu vorbescă despre altceva decât despre teatru. Ceea ce a făcut. Bine sau rău, nu știu, n-am fost acolo, nu pot judeca. Cum au ajuns ziarele acelea pe scaune, cum au intrat în teatru, cine le-a pus, asta urmează să stabilească anchetă care a început azi la inițiativa ministrului. Faptul că ministrul nu a luat decizia să-l demită pe Mircea Rusu mi se pare foarte corect. Punem cazul în care eu care vreau să-i fac un rău directorului întru în teatru și pun foile alea pe scaun. E posibil? E. Ce nu înțeleg e de ce directorul care era de față nu a fost curios să vadă ce citește o sala de 500 de locuri. Asta mi se pare o întrebare de pus.

Repet, n-am niciun interes. După perioada în care ne-am opus lui Caramitru, cu care ne-am certat doar pe activitatea artistică a teatrului, nu mă mai interesează lumea teatrală din România. Încerc să fac ce pot mai bine pe scenă. Totuși mi se pare absurd felul în care se concertează înlăturarea acestui director care nu a apucat să facă vreun fel de greșeală în ceea ce privește activitatea artistică. Dimpotrivă.

Scrisoarea deschisă a lui Mircea Rusu

Managerul interimar al Teatrului Național, Mircea Rusu, a transmis luni presei un comunicat, în care încearcă să își lămurească poziția.

”Am stat departe de colții presei care se hrănește cu conflicte, mai mult sau mai puțin naturale. Acest fapt a dus la un soi de acceptare a unei culpe nemeritate, zic eu.
Mă numesc Mircea Rusu. Sunt actor al TNB de peste 32 de ani. Nu am făcut parte din niciun partid, din nicio organizație sau serviciu politic! N-am simpatii față de nicio grupare, de niciun fel! Nu susțin niciun stat sau organizație care nu-s de partea intereselor nației mele! Nu sunt altceva decât un partizan al României! Tatăl meu m-a crescut într-un spirit anticomunist evident. Bunicul meu patern, notar în Săcele, a fost șef adjunct al PNȚ Brașov! Nu sunt pro Putin! Dimpotrivă! Știu foarte bine ce au făcut rușii de 200 de ani în țara noastră!
Din capul locului, vreau să-mi cer scuze pentru această furtună mediatică creată tendențios, țintit, împotriva persoanei mele. Și nu neapărat a persoanei, cât a funcției pe care, vremelnic, o dețin.
Am dorit ca de „Ziua mondială a teatrului” să avem în Teatrul Național București o manifestare, un omagiu pentru teatrul care ne călăuzește destinele, nouă, artiștilor, tehnicienilor și tuturor oamenilor de (din) teatru. Astfel, am acceptat propunerea lui Dan Puric, actor de decenii al Teatrului Național București, să țină o conferință/spectacol.
Doar cu tema enunțată mai sus! Subliniez că acest ”show cultural” a respectat cu o disciplină indiscutabilă promisiunea .
 Doar că, pe scaunele Sălii Studio și pe standurile cu cărți ale artistului Dan Puric, pe lângă volumele lui, au apărut niște ziare „Certitudinea”.
Chiar dacă publicația respectivă se vinde prin chioșcuri, nu trebuia să pătrundă în teatru fără acordul nostru! Nu intenționez să mă absolv de o vină evidentă, dar responsabilitatea unor asemenea decizii revine în exclusivitate organizatorului evenimentului, în cazul acesta „Forward Media & Advertising”.
 Mă delimitez hotărât de acțiunea subversivă care s-a petrecut duminică dimineață! În loc de o sărbătoare a teatrului, s-a încercat un „prohod” al lui . Cei care au orchestrat acțiunea, au reușit să destabilizeze un echilibru care se așezase destul de evident. Au mai câștigat o bătălie, dar „ resbelu” e lung !
Primesc mesaje de susținere de la adevăratele valori ale teatrului românesc, dar vin din partea unor oameni discreți, care nu vor să-și maculeze personalitatea în noroiul mediatic. Creat artificial, zic eu.
Și asta, tocmai acum când, la Teatrul Național, au fost chemate cele mai mari valori ale teatrului românesc! În 2022, montează sau vor monta cei mai mari regizori români contemporani! Vor fi 10 premiere, fapt unic în istoria Teatrului Național „I.L.Caragiale”, în istoria vreunui teatru din România.
Am încercat din răsputeri să țin Teatrul Național București în afara  conflictelor cu atingeri politice. N-a fost cu putință. Există un grup reacționar în interiorul instituției, care zgândăre atmosfera interioară. Se aliază lor și forțe politice sau de media. Influente sau nu, fac un imens rău Teatrului Național”, scrie Mircea Rusu.
 


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Comentariile sunt oprite pentru acest articol