Este 12 noiembrie și este ziua ei. A zeiței, cea care a pus România pe harta lumii, asigurându-se că nu va fi uitată niște zeci de ani măcar. Cum care zeiță? Zeița de la Montreal, Nadia Comăneci.

A venit să cucerească mapamondul

În 1976 o lume întreagă afla că undeva, pe harta Europei, o fetiță dintr-un orășel cu fabrică de talente, Onești, a venit să cucerească mapamondul. Gimnasta pe atunci în vârstă de 14 ani arăta lumii că există perfecțiune în sport. De atunci, o tot repetă, în varii chipuri.

Câștigătoarea primei note de 10 din istoria gimnasticii, a cinci medalii olimpice de aur, una dintre cele mai bune gimnaste din toate timpurile, un adevărat fenomen în domeniu, îți serbează ziua de naștere la 12 noiembrie.

Primul sportiv român în Gymnastics Hall of Fame

Este primul sportiv român inclus în Gymnastics Hall of Fame. Și pentru totdeauna în mentalul colectiv. Un model, chiar și pentru copii născuți acum 4-5 ani. Născuți conectați la Internet și cu smartphone-ul în mână, copiii de azi o imită pe mocheta cu năsturei colorați sau trenulețe, în camera lor, sărind în patul alb de la IKEA ca la un imaginar cal cu mânere și executând mișcări grațioase la sol, pe ritmurile muzicii, ca în concurs.

Uluitoarea Nadia, minunea din Carpaţi, zeiţa de la Montreal erau numai câteva dintre sintagmele folosite de ziariştii din lumea întreagă în încercarea de a descrie şi a surprinde “esenţa” primei sportive care a zăpăcit calculatoarele (care nu fuseseră proiectate să înregistreze şi să noteze perfecţiunea) şi a uimit omenirea cu acea notă de 10 absolut la Jocurile Olimpice de Vară de la Montreal.

Fetița din Onești

Nadia Comăneci s-a născut la 12 noiembrie 1961, la Onești, în județul Bacău, fiind fiica lui Gheorghe și a Ştefaniei-Alexandrina Comăneci

Numele ei de botez a fost ales după cel al unui personaj – Nadejda – dintr-un film de producţie rusă, vizionat de mama sa în timp ce era însărcinată, scrie RADOR, care îi creionează un portret, din care spicuim esențialul.

În anul 1967 începe să practice gimnastica la clubul din oraşul natal, sub îndrumarea antrenorilor Márta şi Béla Károlyi, care aveau să emigreze ulterior în SUA, devenind antrenori ai multor gimnaste americane.

În anul 1970 concurează în premieră la campionatele naţionale de gimnastică din partea Clubului Sportiv Şcolar din Oneşti.

Primul succes major, la 13 ani

La vârsta de 13 ani a izbutit primul său succes major, câștigând trei medalii de aur și una de argint la Campionatele Europene din anul 1975, de la Skien, Norvegia, fapt ce a determinat agenția de presă United Press International să o numească „Atleta Anului”, în noiembrie acelaşi an.

În iulie 1975, Nadia Comăneci şi Teodora Ungureanu participă la Concursul preolimpic de la Montreal, unde Nadia ocupă primul loc la individual compus (76,85 puncte), iar Teodora este pe locul 3 (75,50 p), la un punct de Nelli Kim. Pe aparate, Comăneci e prima la paralele.

În februarie 1976, România câştigă (cu 388,60 la 381,65) întâlnirea cu Canada. În cadrul aceluiaşi turneu în America de Nord, la Tucson, echipa noastră învinge SUA cu 383,70 la 381,50.

În martie 1976, Nadia câştigă Cupa America, desfăşurată în celebra Madison Square Garden din New York. Sovieticii au evitat o confruntare directă, aşa că Olga Korbut a declinat invitaţia la concurs în ultima clipă.

Momentul de cotitură

Însă momentul de cotitură al carierei sale a venit în anul 1976, atunci când, la  Jocurile Olimpice de Vară de la Montreal, a devenit prima gimnastă din istorie care a obținut scorul perfect – nota zece (prima pe data de 18 iulie 1976), şi asta de nu mai puţin de șapte ori, deşi tabela electronică a afişat de fiecare dată nota 1,00, nefiind concepută pentru nota maximă. A câștigat atunci trei medalii de aur (la individual compus, bârnă și paralele), o medalie de argint (cu echipa) și bronz (la sol).

Interesant este că evoluţia Nadiei în concursul pe echipe a făcut ca organizatorii JO de la Montreal să acorde gimnastelor noastre şi mai multă atenţie, astfel că s-a decis ca fetele noastre să călătorească cu un autocar special – până atunci mergeau alături de concurente din alte ţări – iar escorta a fost dublată.

La întoarcerea în România, autorităţile comuniste i-au acordat distincția de „Erou al Muncii Socialiste”, fiind cea mai tânără româncă distinsă cu acest titlu.

Orice mișcare greșită din partea marii sportive, orice declarație stânjenitoare pentru regim sau posibil gând de părăsire a lagărului comunist ar fi fost un dezastru pentru imaginea regimului  lui Nicolae Ceaușescu, așa că la București sportivei i se aduceau osanale și i se confereau medalii nu neapărat pentru a onora adevărata performanță, ci mai degrabă pentru a se construi o imagine de normalitate.

Concursuri și succese

În 1978, Nadia a fost ieşită din formă la Campionatele Mondiale, însă după eşecul de la paralele, care a trimis-o pe locul 4, a câștigat totuşi titlul de campioană mondială la bârnă.

În anul 1979, Nadia a câștigat cel de-al treilea titlu european la individual compus, devenind primul sportiv din istoria gimnasticii care a reușit această performanță.

La Campionatele Mondiale din decembrie 1979, ea a câștigat în calificări însă înainte de a participa la concursul pe echipe, a fost spitalizată din cauza unei infecţii la încheietura mâinii. Deşi doctorii i-au recomandat repaus, ea a părăsit spitalul și a concurat la bârnă, unde a obținut nota 9,95, contribuind la medalia de aur obţinută în concursul pe echipe de ţara noastră.

Ultima ediție

În anul 1980 a participat la Jocurile Olimpice de la Moscova, obţinând medalia de argint la individual compus, apoi și-a păstrat titlul la bârnă, dar a câștigat și o nouă medalie de aur, la sol, și una de argint, împreună cu echipa.

Aceasta a fost ultima ediţie a Jocurilor Olimpice la care Nadia a participat, însă retragerea definitivă din activitatea competiţională a avut loc în anul 1984, an în care a primit şi Ordinul Olimpic din partea lui Juan Antonio Samaranch, președintele de la acea vreme al Comitetului Olimpic Internațional.

În perioada 1984 – 1989 a fost membră a Federației Române de Gimnastică și a antrenat echipele de gimnaști juniori.

Supravegheată

Pentru a nu devia de la “linie”, activitatea sportivei a fost suprave­gheată îndeaproape, iar mi­siunea i-a revenit Securităţii.

Iniţial, această atenţie a îmbrăcat forma unei protecţii acordate sportivei în faţa potenţialelor pericole venind din partea unor terorişti, bolnavi psihic sau infractori de drept comun, ulte­rior Securitatea şi-a extins suprave­gherea preventivă într-o acţiune vastă de urmărire în care erau incluşi atât Nadia, cât şi familia sa, prietenii, colegii, antrenorii.

Semn clar al importanței ”obiectivului” devenit bun național este însăși prezența lui Ion Mihai Pacepa, fost adjunct al Departamentului de Informații Externe (spionaj) al României comuniste și consilier personal al președintelui Nicolae Ceaușescu, la competiția internațională de la Nagoya, din noiembrie 1976.

Generalul de trei stele apare, de altfel, într-un instantaneu surprins la Nagoya, alături de Nadia Comăneci. Pentru orgoliul său sau pentru tatăl de fată care era el însuși, Mihai Pacepa a solicitat un autograf de la marea sportivă, pe care l-a obținut, potrivit miscareaderezistenta.ro.

Părăsirea României

În noaptea de 27/28 noiembrie 1989 a trecut ilegal granița româno-maghiară, iar pe 1 decembrie, fosta gimnastă era deja în Statele Unite ale Americii, după ce a solicitat azil politic guvernului SUA la ambasada acestei ţări de la Viena. Acest gest al Nadiei a avut un efect major asupra opiniei publice din ţară, chiar asupra familiei conducătoare a României, fiind parcă un semn pentru ceea ce avea să se întâmple în România în mai puţin de o lună de la fuga fostei mari sportive.

Două lucruri au determinat-o să fugă, după cum explica Nadia: faptul că i se interzisese să călătorească în străinătate şi să spună ce gândeşte.

Un document declasificat după mai mulţi ani al Pentagonului arată că Statele Unite au văzut în gestul Nadiei Comăneci semnale că la Bucureşti urmau să se producă curând schimbări politice majore. Din document reiese că un ofiţer american a vorbit despre fuga Nadiei cu un oficial din România, iar în urma discuţiilor, ofiţerul american a conchis în raportul către superiorii săi că o parte semnificativă a poporului român manifestă deschidere către democraţie, acesta fiind unul din semnalelele că la Bucureşti urmau să se producă modificări statale ireversibile…

Noua viață

În anul 1994, s-a logodit cu gimnastul american Bart Conner și s-a întors în România pentru prima dată de la plecarea în SUA.

În 26 aprilie 1996, Nadia şi Bart s-au căsătorit în România, iar pe 3 iunie 2006, Nadia a devenit mamă, dând naștere unui băiat, Dylan Paul.

În anul 1998, în cadrul unei ceremonii desfășurate la Washington, a fost recompensată cu premiul „Flo Hyman” pentru merite deosebite în sport, iar un an mai târziu, la Viena, a fost declarată „Sportiva secolului XX”.

La Națiunile Unite

În anul 1999 a devenit primul sportiv invitat să vorbească la Națiunile Unite, pentru a lansa Anul 2000 – Anul Internațional al Voluntariatului.

Nadia este, alături de soțul său, proprietara Bart Conner Gymnastics Academy, a Perfect 10 Production Company și a câtorva magazine de echipamente sportive, precum și editor al Magazinului de Gimnastică Internațională.

Nadia Comăneci este vicepreședinte al Consiliului Director al Special Olympics, Președinte Onorific al Federației Române de Gimnastică – din 1996, Președinte Onorific al Comitetului Olimpic Român – din martie 2002, Ambasadorul Sporturilor Românești, Vicepreședinte în Consiliul Director al Asociației Distrofiei Musculare, și membră a Fundației Federației Internaționale de Gimnastică.

În anul 2000, Nadia primește Ordinul Național „Steaua României”.

Prima carte

În decembrie 2003, i s-a publicat prima sa carte „Scrisori către o tânără gimnastă” („Letters to a Young Gymnast”).

În ianuarie 2007, cotidianul spaniol „El Mundo Deportivo”, a desemnat-o sportiva secolului XX, în urma unui sondaj realizat în rândul a 60.000 de iubitori ai acestui sport, iar World Records Academy a omologat, în acelaşi an, recordul reușit de Nadia Comăneci, la Jocurile Olimpice de la Montreal – șapte note de 10 la o singură ediție a Jocurilor Olimpice.

Fundația

A înfiinţat Fundaţia „Nadia Comăneci”, care are ca principal obiectiv încurajarea, susţinerea şi promovarea performanţei în orice domeniu, pornind de la rezultatele sportive, la dezvoltarea educaţională şi profesională, până la calitatea vieţii şi a familiei.

În anul 2009, fundaţia sa a lansat păpușa Nadia, cu sprijinul fabricii Arădeanca, parte a programului social „10 pentru gimnastică”.

Tot în anul 2009, Nadia a participat alături de Ilie Năstase și Gheorghe Hagi, la campania de branding a destinației turistice România, sub sloganul „Land of Choice”.

Clinica de caritate

Nadia a creat şi o clinică de caritate în București pentru a ajuta copiii orfani din România.

Ca urmare a acestui gest generos, în cadrul celei de-a VI-a ediții a Galei femeilor de succes, Nadia Comăneci a fost desemnată Femeia anului 2009 la categoria campanii umanitare de succes.

Şi tot în 2009, Patriarhul Daniel i-a acordat Ordinul „Sfinții Împărați Constantin și Elena”.

În luna aprilie 2013, cu prilejul aniversării a 40 de ani de activitate a Clubului Sportiv Municipal Onești, Fundația „Nadia Comăneci” a organizat împreună cu clubul din oraşul natal prima ediție a Cupei „Nadia Comăneci” la gimnastică artistică.

La începutul lunii noiembrie 2014, Nadia Comăneci a donat Muzeului Olimpic de la Lausanne pânza pe care a fost imprimat numărul său de concurs la Jocurile Olimpice de la Montreal, 73, unde a obţinut prima notă de 10 din istoria acestui sport.

Foto: Nadia Comăneci Official, Facebook

---