READING

Statutul femeii în societate – între rolul &...

Statutul femeii în societate – între rolul „tradițional” și emancipare

Putem spune că în anul 2018, în majoritatea statelor lumii, femeia se poate bucura de liberă exprimare, de posibilitatea de a lua decizii singură, dar și de egalitatea între genuri.

De la începuturile umanității și până în prezent reprezentantele sexului frumos s-au luptat din greu pentru a obține imaginea femeii independente, în cele din urmă obținând-o prin adevărate acte de vitejie.

Dat fiind faptul că printre noi, încă există păreri în antiteză, am luat legăura cu Dr. Andreea Molocea, activistă feministă, care a dezbătut subiectul statutul femeii în societate pe larg. Iată ce am aflat în urma discuției cu ea:

Sursa: facebook.com

Bună Andreea, având în vedere faptul că istoria ne arată clar că atât statutul femeii, cât și al bărbatului, au suferit puternice modificări, ce îmi poți spune despre evoluția femeii în societate?

Andreea Molocea: Bună! Îmi place cuvântul ”evoluție” pe care ai ales să îl folosești. Înseamnă a dezvălui, a despături, a extinde, înseamnă că ceva se transformă, progresează dintr-un stadiu în altul. Cred că se potrivește bine statului femeii în societatea românească și nu numai. Da, în ultimii 100 de ani au avut loc numeroase câștiguri în drepturi și politici pentru femei care au determinat schimbări nu doar la nivel de cultură, economie, politică, dar și la nivel personal, în modul în care femeile își pot trăi acum viețile. Lucrurile nu stau perfect însă, între realitate și aspirațiile noastre ca indivizi de gen feminin există diferențe și există lipsuri. Nu putem spune de exemplu că o societate care acceptă și tolerează la nivel național abuzurile asupra copilelor care iată devin mame în copilărie este un semn de progres. La fel nu putem spune că stăm bine când femei ne sunt ucise de parteneri in bătate, iar statul e complice neluând măsuri reale. La fel nu putem admite că munca celor care luptă pentru drepturile femeilor s-a încheiat când avem un val ideologic care luptă pentru familia tradițională, care nu înțelege problema familiilor monoparentale formate în general din mama+copil/copii sau a adopțiilor.

Consideri că relația mamă-copil le-a determinat pe femei să se supună unor condiții mai severe, cum ar fi munca? Adică au fost constrânse sau au avut doar dorința de egalitate?

Întrebarea ta necesită puțin contex. Femeile dau naștere copiilor dintotdeauna. Doar recent în istoria umanității ele au intrat și pe ceea ce numim piața muncii. În România, Partidul Comunist este cel care a favorizat larga participare a femeilor în câmpul muncii în mod egal cu bărbații. În acea perioadă femeile nu aveau de ales între maternitate și muncă. După revoluție prezența femeilor pe piața muncii a scăzut, la fel și rata natalității, dar și serviciile de creștere a copiilor (creșe, grădinițe). Munca nu este o condiție severă a femeii, dar în perioada comunistă era o obligație, iar după 1990 ea a putut deveni o alegere. Este însă complicat acum, într-o lume capitalistă, să discutăm despre alegeri făcute liber de femeii de a sta acasă cu copilul, în condițiile în care sărăcia nu permite acest lucru.  Paradoxul este că în România este costisitor și să intri pe piața muncii pentru a ridica venitul familiei pentru că serviciile de creștere a copiilor sunt extrem de scumpe (bone, creșe, grădinițe).

În ultimul deceniu femeia a inițiat diverse activități pe plan profesional, uneori devenind chiar mai implicata ca bărbatului, astfel reprezentând mana de fier a familiei, cum percepi acest lucru?

Cred că nu este corect să discutăm despre partenerii dintr-un cuplu ca aflându-se în roluri opuse în care unul este elementul activ și celălalt elementul pasiv. Într-un parteneriat ambii indivizi implicați muncesc în mod egal și după puteri la binele proprii lor familii. Așa percep eu un cuplu partenerial și așa mă raportez la ideea de familie. Acum, întrebarea ta se leagă puternic de vechi concepții cum că în casă există un cocoș și o găină, un cineva care aduce banii și un altul care aduce bani mai puțini sau deloc. În mod ”tradițional” acel cineva care aduce puțini sau deloc bani este femeia care în general stă acasă să crească copii. Această idee în sine este eronată și merge de la asumpția că numai munca făcută cu un contract și remunerată este muncă, iar munca casnică, pentru că este gratuită, nu este importantă. Într-o societate conservatoare care ține la păstrarea rolurilor de gen după model patriarhal în care bărbatul trebuie să fie capul familiei, femeile care reușesc să câștige mai mult și să aibă succes în viața profesională se pot confrunta cu multe preconcepții și chiar violențe psihologice, sociale sau fizice din pricina acestui fapt. În dinamica în care ”femeia cântă în casă” pentru că aduce mai mulți bani, lucrurile nu sunt liniștite, iar bărbații sunt priviți ca fiind mai puțin ”bărbați” sau importanți, acest lucru determinând conflicte. Doar pentru că societatea este profund patriarhală și conservatoare și privește femeile de succes ca fiind primejdioase, mai puțin materne, care ”castrează” bărbați, asta nu însemnă că femeile trebuie să se supună societății și să se mulțumească cu rolurile tradiționale. Invit femeile să fie curajoase, să nu se complacă indiferent de constrângeri, să țintească să se împlinească profesional dacă acest lucru le aduce independență și satisfacții.

Deși mulți bărbați nu recunosc egalitatea dintre sexe, numeroasele acte de afirmare ale sexului frumos îi contrazic, așa că te întreb, crezi că vor reuși femeile să-și mențină acest statut în viitor, această imagine de mamă, soție și business woman în același timp?

O femeie nu trebuie să mențină nici un tip de imagine! Aceasta este în opinia mea definiția libertății și autonomiei personale. O femeie nu trebuie să fie nici mamă, soție sau de succes în profesia ei pentru a fi femeie, pentru a fi respectată sau a primi drepturi. Orice alegere face o femeie, ea nu trebuie să aducă repercusiuni din partea familiei, prietenilor sau societății – pentru că în definitiv asta înseamnă o lume care nu discriminează femeile. Când o femeie se va strădui să mențină o imagine înseamnă că eșuează în a fi cine dorește ea să fie, înseamnă că devine ceea ce cultura, familia, societate îi spune să fie. Ca să fie liberă, o femeie trebuie să fie ea însăși, indiferent de ce nou model de femeie este la modă în societate. Imaginea înseamnă în sine un fals, înseamnă o mască, înseamnă o proiecție. Ideile acestea că ești un succes dacă ești de trei ori femeie sunt nocive și îmi doresc ca femeile să țintească să fie ele însele, nu ce li se dictează să fie, nu ce se așteaptă să fie. Este important să înțeleagă să își trăiesc viața și pentru ele, nu doar pentru alții, și să se poarte în consecință.

Ce sfaturi ai da celor care încă nu au încrederea necesară în sine?

Îndemn femeile să nu renunțe la ele și să nu se teamă de gura lumii sau a familiei. Gura lumii vorbește, dar nu mușcă. Le mai îndemn să facă ceea ce își doresc în secret să facă, dar se tem că dacă ar pune în practică acele gânduri lumea s-ar sfârși. Poate lumea veche, poate lumea așa cum o știu ele se va sfârși, dar asta înseamnă întotdeauna un nou început, unul mai bun, mai autentic. 


RELATED POST

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.