2 iulie 2020, 12:32

Ultima țesătoare din Arad, propusă la titlul de ”tezaur uman viu”. Ce reprezintă această inițiativă UNESCO

Toată viaţa a creat mii de obiecte vestimentare sau de decor pentru case, cu motive tradiţionale, relatează Agerpres despre Maria Bun, din localitatea Şicula.

Ultima ţesătoare din judeţul Arad care lucrează la război la fel cum se făcea în secolele trecute va fi propusă de autorităţi pentru a fi declarată „Tezaur uman viu”, un titlu onorific înfiinţat de UNESCO.

Maria Bun ţese pe un război vechi de peste 150 de ani, iar costumele sale populare au căutare în toată lumea, astfel că face cu greu faţă comenzilor, primite inclusiv de la interpreţi de muzică populară. Ajunsă la vârsta de 76 de ani se străduieşte să transmită meşteşugul noii generaţii, scrie AGERPRES.

Demersuri

Pentru tot ce a realizat şi pentru faptul că se străduieşte să transmită mai departe tradiţiile, Centrul Cultural Judeţean face demersuri pentru ca Maria Bun să fie declarată „Tezaur uman viu”. Etnologul centrului, Rodica Colta, a declarat pentru Agerpres că aceasta este prima nominalizare a judeţului Arad pentru titlul onorific înfiinţat de UNESCO.

Am pregătit dosarul pentru a-l depune la Ministerul Culturii, dar a intervenit pandemia şi nu s-a mai putut. Dacă în acest an nu se va concretiza, Maria Bun rămâne propunerea judeţului Arad şi pentru anul viitor. Ea este cea mai în vârstă, dar şi cea mai pricepută ţesătoare şi cusătoreasă de costume populare pe care o avem. Ţese la război şi azi aşa cum a învăţat când era o copilă. Ornamentează pânza cu bogate motive geometrice şi florale realizate în broderie plină. Este singura care mai cunoaşte vechea denumire locală a acestor motive (turteaua, prescura, podu, panjera, drumul şerpuit etc), fiind din acest punct de vedere un adevărat tezaur viu. Acesta este de altfel şi motivul pentru care Centrul Cultural Judeţean Arad a decis să îi trimită dosarul la Bucureşti, la Comisia naţională pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial, pentru a i se recunoaşte oficial această calitate”, a declarat etnologul Rodica Colta.

Nu știe exact ce înseamnă acest titlu

Maria Bun nu ştie exact ce înseamnă acest titlu şi la ce ar putea să o ajute, dar cu sau fără el, spune că e decisă să îşi petreacă zilele în faţa războiului cât timp o vor ţine puterile.

Ea a povestit pentru Agerpres că a deprins meşteşugul ţesutului pe când avea 11 ani, de la mama şi mătuşa sa, dar şi astăzi, după o viaţă întreagă, ea încă petrece aproape toată ziua în faţa războiului, unde combină firele şi culorile pentru a crea modele tradiţionale sau inedite.

Pe când eram fată, toate casele aveau un război, pentru că oamenii îşi făceau singuri hainele sau cele de trebuinţă. Pe atunci, prin anii ’50, nu găseai materiale, le luam pe cartelă de la magazin, aşa că ne făceam singuri firul din cânepă şi bumbac. Totul se făcea în casă, iar dacă nu aveai război, stăteai după vecine să-şi termine treaba şi te apucai tu, că altfel rămâneai fără haine sau fără zestre. Pe vremea aia, zestre însemnau şi sacii de făină. Erau foarte importanţi, că nu aveai cu ce să mergi la moară. Sacii pentru zestre îi făceam cu modele frumoase tradiţionale, ca şi costumele, era o mândrie să ai aşa ceva”, îşi aminteşte ţesătoarea arădeancă.

Ea socoteşte că a creat, în cei 65 de ani de când lucrează la război, suficiente costume „cât să umpli remorci cu ele”.

„Au auzit de mine din toate colţurile lumii şi vin şi astăzi la Şicula să mă caute, să le vând costume sau să le fac la comandă. Sunt oameni care au rădăcinile în zona noastră, dar au emigrat de mult, pentru ei este o mare bucurie să aibă în casă un costum popular, un ştergar pus pe perete sau preşuri cu modele şi culori vii. Ştergarele sunt căutate mai ales pentru împodobirea icoanelor, tablourilor sau farfuriilor puse pe pereţi, dar şi pentru nunţile tradiţionale, unde se pun la steag”, spune arădeanca.

„Multe cântăreţe vin la mine să le fac porturile populare”

Pentru a crea un costum, are nevoie, în medie, de trei săptămâni, dar pentru unele modele a lucrat şi două luni, zi de zi.

La un costum pe care l-am făcut pentru cântăreaţa Florica Zaha, de la Bihor, pe care o admir tare mult, am lucrat mai bine de două luni. Multe cântăreţe vin la mine să le fac porturile populare, una a ascuns ani de zile cine i-a făcut costumul, că o tot întrebau alte cântăreţe, dar ea a zis că a murit meşterul, ca să nu se afle şi să nu mai aibă nimeni model ca al ei. Dar până la urmă tot s-a aflat”, povesteşte Maria Bun.

Cât costă un costum popular complet

Mulţi ani, ea îşi făcea singură materiale, din cânepă şi bumbac prelucrate. Acum lucrează mai mult cu materiale din comerţ, în special bumbac şi mătase, pe care le cumpără de la Ineu, Arad şi din Sibiu.

Un costum popular complet din zona Şicula este compus, pentru femei, din spătoi, poale, cămaşă şi zadie, iar pentru bărbaţi, din izmene, cămaşă şi zadie. Preţul diferă în funcţie de complexitatea modelului, dar Maria le-a vândut, în ultima perioadă, cu 4.500 de lei.

Arădeanca, care de-a lungul anilor a participat la numeroase târguri şi expoziţii ale meşterilor populari, la care a prezentat şi vândut creaţiile sale, realizează şi costume pentru păpuşi.

„E ca o transă, uit de toate. Sunt eu cu firele pe care le împletesc”

Maria  Bun iubeşte atât de mult ceea ce face, încât adesea, după ce se aşează dimineaţa în faţa războiului, nici nu îşi dă seama cum a trecut ziua şi se trezeşte în miezul nopţii.

Ea vrea să transmită meşteşugul noii generaţii şi a învăţat-o deja pe nepoata sa, care a prins drag de ţesut şi care deţine două războaie vechi.

Primarul comunei Şicula, Duţu Căprar, a declarat că doreşte să înfiinţeze o mică şcoală de meserii.

„În zona noastră sunt foarte multe tradiţii şi vrem să le păstrăm. Intenţionăm să înfiinţăm o clasă specială de meserii, să înveţe şi fetele tinere să ţese, să coase, dar şi alte meşteşuguri ale locului”, spune primarul, care va înainta propunerea Consiliului Local.

Ce înseamnă Tezaur Uman Viu?

Este un titlu „viager, personal și netransmisibil” acordat persoanelor „purtătoare, păstrătoare şi transmiţătoare de elemente de patrimoniu cultural imaterial”.

În România această distincţie este oferită de Comisia națională pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial – Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale.

Acest titlu face parte dintr-un program internaţional care se desfăşoară în state ca: Japonia, Franţa, Republica Cehă, Ungaria etc.

„Tezaurele Umane Vii” – începuturi

Iniţiativa elaborării unui program privind „Tezaurele Umane Vii” aparţine Republicii Coreea care a propus în 1993 un astfel de proiect Consiliului executiv al UNESCO, informează Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale.

Astfel a ajuns să fie adoptată decizia ca statele membre să creeze sisteme similare la nivel naţional.

Scopul programului

Scopul principal al programului este acela de a încuraja statele membre să adopte măsuri prin care păstrătorii şi transmiţătorii anumitor elemente de patrimoniu cultural imaterial să beneficieze de o recunoaştere adecvată în rândul comunităţilor din care fac parte, al specialiştilor şi al publicului larg.

În acelaşi timp, programul urmăreşte identificarea acelor persoane care, făcând dovada caracterului excepţional al performării în domeniul pentru care se depune candidatura, sunt capabile să transmită un anumit element de patrimoniu imaterial, contribuind astfel la asigurarea viabilităţii acestuia.

Programul în România

În calitate de stat membru al Convenţiei UNESCO pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial, ţara noastră şi-a asumat elaborarea şi punerea în aplicare a Programului „Tezaure Umane Vii” odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 26/2008.

Regulamentul de acordare al titlului de Tezaur Uman Viu a fost adoptat în anul 2009 şi a suferit modificări în anul 2018.

Cu prilejul aniversării a 70 de ani de la înființarea UNESCO, Ministerul Culturii, Comisia Națională pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial și Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti“ au organizat în data de 9 noiembrie 2015, GALA TEZAURE UMANE VII, manifestare menită să încununeze totodată creația tradițională românească în cadrul programului omonim derulat în perioada 2014 – 2015, sub auspiciile UNESCO, scrie basilica.ro.

Evenimentul a vizat recunoașterea și promovarea creatorilor și păstrătorilor valorilor tradiționale românești prin acordarea titlului onorific tezaur uman viu.

Cu această ocazie, unsprezece personalități au primit diploma tezaur uman viu, iar șase creatori au fost comemorați pentru activitatea lor meritorie în domeniul artei populare.

Peste cincizeci de români sunt Tezaure Umane Vii

Peste 50 de români au primit din partea Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale titlul de „Tezaur Uman Viu”, scrie basilica.ro.

Printre aceştia se numără iconari, olari, cojocari, meşteri populari, rapsozi etc., oameni care au valorificat tradiţiile şi meşteşugurile româneşti şi le-au transmis mai departe nealterate de modernitate.

Primul român declarat „Tezaur Uman Viu”, în anul 2010, a fost artista populară Maria Deac Poenaru, recunoscută drept ultima reprezentantă a pictorilor iconari din Laz.

Iconarii din satul Laz au dezvoltat un stil estetic aparte şi o adevărată şcoală de pictură pe Valea Sebeşului, începând cu 1770, scrie sursa citată.

Surse foto: universul.net, basilica.ro și alba24.ro

 


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.