Nenumărați tineri pasionați de meseriile lor își fac griji pentru viitorul domeniilor în care activează. Printre aceștia se anunță și ghizii de turism, oameni îndrăgostiți de călătorii și care nu își pot imagina viața fără să împărtășească cu ceilalți cunoștințele dobândite despre locurile lor dragi.

Vor mai avea oamenii curaj să călătorească după criza coronavirusului? Încercând să aflăm ce înseamnă meseria de ghid, am vorbit cu Alexandra Baranyi despre pasiunea pentru călătorit, motivele pentru care s-a lăsat fermecată de Japonia și viitorul turismului.

Visul de a ajunge ghid

Încă de când era mică, Alexandra visa să se facă ghid. „Meseria de ghid a fost prima pe care am visat să o practic încă din copilărie. De-a lungul timpului mi-au surâs alte cariere, așa cum se întâmplă în copilarie: m-am visat traducător, architect sau pictor. În cele din urmă, atunci când am optat pentru înscrierea la facultate, am decis să îmi urmez primul instinct, cel de ghid. Și bine am făcut! Viața de ghid e o poveste în sine. În spatele ei se află multă muncă, iar aici nu mă refer la organizarea călătoriei, ci la anii întregi pe care i-am petrecut hrănindu-mi pasiunea pentru limba și cultura japoneză. Eu nu vreau să le dau turiștilor mei doar niște informații, nu vreau ca ei să trăiască experiențele superficial, ci îmi doresc să le transmit pasiunea mea, vreau să le pot ofri o altă perspectivă pentru a putea înțelege cu adevărat Japonia. Dealtfel, pentru mine, «a fi ghid» are foarte multe lucruri în comun cu «a fi profesor». La fel cum un ghid te îndrumă prin povești pentru a-i putea descoperi acelui loc frumusețea din spatele unor simple străzi sau clădiri, la fel face și un profesor. El îți arată calea spre dobândirea cunoștințelor, îți pune la dispoziție cărarea, iar tu trebuie să o urmezi.”, explică tânăra.

Ghidul ideal

Pasiunea este arma Alexandrei. „Consider că pasiunea mea pentru această cultură mă face pe mine un ghid apreciat de către turiști. Îmi doresc mereu să le ofer cât mai multe experiențe autentice și să le creez un context prin care să înțeleagă cu adevărat măcar o parte din esența Japoniei. În urma unei călătorii, cele mai importante lucruri care ne rămân nu sunt pozele și nici suvenirurile, ci amintirile și învățăturile, care ne schimbă anumite percepții și ne fac mai buni. Un ghid ideal este acela care te poartă din lumea reală într-o lume de poveste ale cărui vorbe și idei rămân în mintea sau în gesturile turiștilor. Iar, dealtfel, ca în multe alte meserii, ca un ghid să își poată păstra profesionalismul și priceperea, munca și exercițiul constant sunt cheia. Un ghid bun trebuie să aibă răbdare, să fie înțelegător și empatic cu dorințele turiștilor, mereu atent la tot ce se întâmplă în jur, organizat și să fie oricând pregătit cu o soluție pentru orice fel de problemă. Mai presus de acestea, un ghid trebuie să aibă cunoștințe vaste din diverse domenii. Desigur, e necesar să fie la curent cu toate noutățile de la fața locului, dar ca să îi poarte pe turiști în povestea lui, el trebuie să facă multe asocieri cu diverse alte domenii, iar acest lucru mă face să revin la primele cuvinte, că munca și exercițiul sunt cheia.”, spune Alexandra.

Despre farmecul Japoniei

Când începe să vorbească despre Japonia, Alexandrei îi este greu să se oprească din oferirea de argumente pentru a vizita Țara Soarelui Răsare. „Călătoriile sunt o metodă prin care ne putem dezvolta, ne ajută să ne păstrăm mintea deschisă și curată. Cultura nipponă, fiind una complet diferită de a noastră, ne deschide și mai mult orizontul către o altă mentalitate și un alt fel de a trai. Japonezii sunt un popor conservator, dar tocmai acest lucru îl face atât de fermecător. Pe lângă tradițiile și obiceiurile care sunt păstrate și de către generațiile de azi, aici este vorba și de reguli nescrise ale societății, transmise până și celor mici. De exemplu, japonezii au mereu la ei o pungă în care își adună gunoiul pe timp de zi cât sunt plecați, nu mănâncă pe stradă în timp ce merg și altele pe care vă invit să le descoperiți acolo. Pentru că este atât de diferită, cultura japoneză, este destul de dificil de rezonat cu ea pentru un turist nefamiliarizat cu ea. De aceea, este dificil să își desfășoare călătoria pe cont propriu, mai ales dacă socotim și bariera lingvistică. La o primă astfel de vizită, serviciile ghidaj, spun eu, că nu ar trebui să lipsească. Recomand tuturor celor care doresc să viziteze Japonia, fie să se alăture unui circuit turistic, fie să apeleze la servicile ghizilor locali. Știu că există destul de mulți turiști cărora nu le surâde atât de mult ideea unui grup, și tocmai din acest motiv, la agenția Free Spirit Travel, am venit cu un program în sprijinul lor, numit Japan by myself, prin care aceștia pot profita de servicii de ghidaj la distanță din partea noastră și din partea colaboratorilor de la fața locului. Astfel, există soluții pentru oricine.”, transmite ghidul.

Trei orașe japoneze pe care trebuie să le vizitezi

Rugată să prezintă orașele japoneze care i-au rămas în suflet, Alexandrei îi este greu să facă un clasament. „Pentru mine, Japonia este o a doua casă. Aș avea multe de povestit despre toate orașele vizitate, dar am să mă opresc la trei dintre preferatele mele:

Takayama

Primul care mi-a ajuns la suflet a fost Takayama, din prefectura Gifu. A fost chiar în timpul primei mele călătorii în Japonia, în cadrul Programului Cultural din 2016, al Centrului de Studii Româno – Japoneze «Angela Hondru». Motivul a fost simplitatea pe care am resimțit-o în jurul meu, prin atitudinea oamenilor, prin fericirea de pe chipul lor, prin arhitectură și prin viața pe care o duceau. Am fost cazați la un templu budist. Am cinat la un local aflat în apropiere, unde am fost primită cu brațele deschise și învăluită cu întrebări precum: de ce mă aflu acolo, de ce vorbesc japoneza, de unde pasiunea pentru cultura lor și multe altele. Am întâlnit acolo o doamnă care m-a chemat să cinez alături de ea și care mi-a impărtășit povești despre oraș, despre prietenele ei românce care locuiesc acolo și m-a facut să mă simt de-a casei.

Amanohashidate. Foto: Arhivă personală Alexandra Baranyi

Amanohashidate

Al doilea loc în inima mea îl ocupă Amanohashidate, pe care am avut ocazia să îl vizitez anul acesta, deși visam asta de foarte mult timp. Aici motivul pentru care m-am îndrăgostit a fost efemeritatea clipei pe care am simțit-o pe tot parcursul plimbării mele. Amanohashidate este un pod natural de 3,6 km, aflat în preferctura Kyoto, recunoscut drept unul dintre cele mai frumoase trei peisaje din întreaga țară. Am străbătut cărarea în plimbare, pe nisip, privind în largul Mării Japoniei, întrebându-mă în fiecare moment dacă visez și gândindu-mă ce mă voi face când mă voi trezi în tren la sfârșitul zilei, fără acel peisaj în fața mea și pe câți alți oameni îi va încânta după plecarea mea. Asta m-a făcut să iubesc acel nisip și mai mult și să realizez că în asta constă vraja lui. Cele mai frumoase lucruri în viață sunt cele trecătoare, ce ne rămân mereu în adâncul sufletului, gata oricând să iasă la iveală prin amintiri și să ne facă să realizăm că acesta este cursul vieții.

Osaka. Foto: Arhivă personală Alexandra Baranyi

Osaka

Al treilea, dar deloc cel din urmă este Osaka, orașul în care mi-am petrecut 6 luni din viață și unde am îndrumat mulți turiști de-a lungul calatoriilor mele. Este locul pe care îl ador datorită contrastelor. E orașul în care poți trăi și simți Japonia autentică, dar în același timp te poți pierde în mirajul tehnologiei și al vieții mereu în viteză. Oamenii mereu veseli, cartierele mici, pline de istorie, mâncarea plină de gust și dragoste, templele și altarele sunt cele care te țin cu un picior în Japonia autentică, în timp ce șoselele suspendate, unele trecând chiar prin mijlocul clădirilor, zgârie-norii care te fac să te simți atât de mic, panoramele lor care îți taie respirația, magazinele și centrele comerciale mereu arhipline vin să îți susțină celălalt picior, iar împreună formează un echilibru fantastic.

Simplitatea, efemeritatea clipei și contrastele sunt câteva dintre conceptele definitorii pentru această cultură. Sunt multe asemenea locuri în Japonia și le sugerez viitorilor turiști să le exploreze.”, spune Alexandra.

„Odată ajuns în Japonia, trebuie să o lași pe ea să te cuprindă în vraja ei”

Dacă vrei să înțelegi Japonia, trebuie să renunți la limitările propriei culturi. „Atunci când vizităm Japonia, la fel se întâmplă și când studiem japoneza, nu ar trebui să pornim drumul prin asocieri referitoare la proria cultură sau limbă. Ca să poți vedea Japonia și să o poți înțelege cu adevărat, trebuie uiți puțin despre filtrul propriei culturi cu care esti obisnuit. Odată ajuns în Japonia, trebuie să o lași pe ea să te cuprindă în vraja ei. Pe cât de diferite sunt, Japonia și România, au și foarte multe lucruri în comun, însă concluzia aceasta trebuie să o ia fiecare, pe cont propriu, abia la finalul călătoriei. În Japonia vom întâlni pe de-o parte temple, altare, parcuri, grădini, artă și multă natură, care ne fac să înțelegem contextul istoric și cultura în esența ei, dar în aceeași măsură vom vedea multă tehnologie în jur, clădiri imense, arhitectură care îti taie răsuflarea și la toate acestea se adaugă oamenii, felul în care este organizată societatea, lucruri care ne completează imaginea și o fac atât de diferită de cea de acasă.”, explică tânăra.

Ce mâncăm?

Orice discuție despre Japonia ne duce cu gândul la sushi. Ce altceva ar trebui să știm despre bucătăria japoneză? „Când ne gândim la mâncarea japoneză, sushi cred că este primul preparat care răsare în minte multor oameni, însă, adevărul este că, deși japonezii îl îndrăgesc foarte mult, cel mai adesea, aceștia mănâncă preparate care au la bază tăițeii sau orezul (sub altă formă decât sushi), de exemplu tăițeii udon sau soba sau donburi (castron de orez cu legume și carne lângă). Deși mâncarea japoneză este destul de variată, este în același timp diferită de cea europeană. Există turiști care în urma unei călătorii aici continuă să o încerce și acasă, și sunt persoane cărora le e greu să se adapteze chiar și pe durata vizitei la alimentația niponă. Sunt touși câteva preparate, în bucătăria japoneză pe care sunt sigură că mulți români le-ar aprecia, precum ramen, okonomiyaki și yakiniku. ラーメン(Ramen) este un preparat foarte asemănător unei ciorbe, preparat pe bază de carne sau pește, cu tăiței și multe legume. Aroma și ingredientele secundare diferă foarte mult de la o regiune la alta, deci oriunde în Japonia îl vom încerca va fi ceva nou. お好み焼き(Okonomiyaki) este specific zonei Kansai (Osaka, Kyoto, Kobe), care în traducere înseamnă «orice îmi place, prăjit». Rețeta poate căpăta diverse forme, dar pe scurt, este un aluat de clătită contimentat, la care se adaugă orice ne dorim, de la tăiței, legume, mochi (pastă de orez), sau cașcaval la caracatiță, porc, vită și orice altceva ne dorim. 焼肉 (Yakiniku) este un preparat care își are originea în Coreea de Sud, și după cum îi spune și numele, «carne prăjită», restaurantele de specialitate pun la dispoziție o mică plită sau un grătar la fiecare masă unde fiecare își prepară singur carnea, împreună cu alte legume drept garnitură.”, povestește Alexandra.

Ce bem?

Care-i treaba cu sake? E recomandat să comandăm imediat ce am ajuns în Japonia? „Înainte de a veni cu recomandări, aș vrea să explic diferența dintre ce înseamnă sake în Japonia și ce este de fapt, acel «sake» pe care noi dorim să îl încercăm la prima vizită pe tărâm nippon. În limba japoneză, prinお酒 (o-sake) ne referim de obicei la băuturi alcoolice, însă cea japoneză pe bază de orez se numește în japoneză 日本酒 (nihonshu), în traducere alcool japonez, cu o concentrație de alcool de 10-20%. Este bine să cunoaștem direferența dintre cele două înainte de a comanda într-un local japonez, pentru a evita orice fel de confuzie. Chiar și nihonshu, la rândul lui, este clasificat în mai multe tipuri, în funcție de cât de multe straturi ale orezului sunt eliminate înainte de fermentare. Mai există 焼酎 (Shouchuu) sau 泡盛 (Awamori), cel din urmă specific insulei Okinawa, care au o concentrație mai mare de alcool decât nihonshu, de 20-40% sau chiar mai mult în anumite cazuri. Shouchuu nu se obține doar din orez, ci și din cartof dulce, grâu sau trestie de zahăr. Doamnelor, dar nu numai, le-aș recomada, însă 梅酒 (Umeshu), un lichior obținut din ume, prune japoneze. Are un gust dulceag, cu o concentrație de alcool de 12% în medie. Este clar că există câte ceva pentru fiecare.”, spune ghidul.

Străini în România

Deși mulți turiști vin în România cu idei greșite despre țara noastră, Alexandra a fost martora mai multor schimbări de opinii din partea japonezilor pe care i-a ghidat. „Am ghidat și turiști japonezi în România și aș face-o în continuare pentru că la rândul ei, e o experință minunată. Foarte mulți japonezi ajung în România cu o imagine negativă. Aud din diverse surse că străzile nu sunt sigure, că viața aici nu e cea mai bună și că oamenii nu sunt foarte prietenoși. Până la plecare, însă, ei își schimbă complet părerea și am auzit foarte mulți japonezi spunând că iubesc România și nu înțeleg de ce există asemenea zvonuri. Mulți mi-au spus că s-au simțit mai în siguranță în București decât pe străzile din Tokyo, că oamenii sunt atât de calzi și primitori că nu ar mai vrea să plece. Cred că asta e ceea ce iubesc cel mai mult la meseria de ghid. Că ajungi să cunoști oameni frumoși care în viața de zi cu zi fac lucruri la care nu te aștepți și rămâi la rândul tău mândru că ai avut ocazia să colaborezi cu ei și că fel cum turiștii mei învață de la mine, și eu învăț ceva nou de la ei. După fiecare călătorie, în țară sau în Japonia, ne despărțim unii de ceilalți cu un bagaj de cunoștințe înzecit. Fie că e vorba de români în Japonia sau de japonezi în România, ajungem să ne apreciem mult mai mult țara, în aceeași măsură în care îndrăgim și destinația. Și mai departe putem lua fiecare de la celălalt părțile bune și să ne dezvoltăm ca popor. Sunt sigură că voi ghida în continuare atât în România, cât și în Japonia.”, transmite tânăra.

Promovarea României

Alexandra crede că avem nevoie de o reorganizare a sistemului de transport public regional și inter-regional. „Cred că primul lucru pe care ar trebui să îl facem e să ne oprim din a ne promova negativ țara. Și deși se vehiculează acest lucru peste tot, de ceva vreme încoace, nu prea văd schimbarea. Trebuie să apreciem ceea ce avem, noi înșine, pentru că nu e normal să vină turiștii să ne deschidă ochii. Dacă tot avem atâtea lucruri despre care susținem că nu sunt eficiente, ce ar fi dacă în loc să vorbim despre ele și atât, am fiecare cât putem pentru a îmbunătății situația? Un exemplu ar fi ca fiecare dintre noi să ne facem bine meseria. Văd și aud foarte multe persoane care se plâng de sistem, dar în viața lor de zi cu zi nu se implică la locul de muncă, ci doar îl plâng și poate nu dau doi bani pe el. Dacă ne-am face cu toții treaba, fără se ne uităm în «curtea vecinului», lucrurile ar merge mult mai bine. Acesta, zic eu, ar fi primul pas, care ușor, ușor este pus în practică, dovadă fiind turismul în creștere pe teritoriul României. Dar se poate și mai bine. Cu toate acestea, ceea ce lipsește foarte mult industriei turismului, în țară, este infrastuctura. Nu putem să aducem turiști în țară dacă ei nu au facilitățile necesare pentru a călători în interiorul ei. Pe lângă șosele și autostrăzi funcționale, avem nevoie de o reorganizare a sistemului de transport public regional și inter-regional și ca ulterior informațiile despre acestea să fie mult mai vizibile, mai ales când în locurile respective există obiective turistice aflate în Patrimoniul Național.”, crede Alexandra.

Cum a arătat începutul crizei medicale în Japonia

Când a început criza medicală din Asia, Alexandra era în Japonia. „Am fost acolo, în Japonia, când a început totul, mult mai aproape de punctul în care a luat naștere situația. Însă, fiind la început, nu mulți erau cei care puteau bănui ce avea sa urmeze. Deși foarte multe ziare și programe TV vorbeau despre virus și sugerau un viitor scenariu negativ, nimeni din jurul meu nu era pregătit să creadă că el poate deveni realitate. Cei mai mulți dintre apropiatii mei din Japonia nu au luat in seamă virusul, dar au fost câtiva, poate cei care aveau cea mai mare grija de mine acolo, care mi-au atras atenția asupra gravitatii situației. Netrăind astfel de vremuri nu le-am putut percepe, și mi-a fost greu să cred, dar pentru că știam că îmi vor binele, am luat toate măsurile preventive sugerate de ei. Primeam în fiecare zi mesaje de la reprezentanții Universității Ritsumeikan la care studiam, cu privire la anularea oricărei călătorii în China, despre cum ar trebui să ne întărim sistemul imunitar și să respectăm cu mare strictețe regulile de igienă. Chiar și profesorii ne spuneau la fiecare oră să nu mai închidem și deschidem ușile cu mâinile. Când îi întrebam despre părerea lor asupra posibilei crize, spuneau că nu știu ce să creadă, că probabil nu e nimic grav, dar dacă autoritățile ne spun să fim precauți, trebuie să le respectăm decizia.”, povestește tânăra.

Mai putem vizita Japonia?

Deși mulți oameni și-au anulat concediile programate pentru anul acesta, Alexandra crede că o să urmeze vacanțe frumoase pentru cei care cred în bucuriile vieții. „Trăim vremuri grele, care cel puțin pe teritoriul nostru nu și-au atins încă punctul maxim. Probabil că ceea ce face dificilă această situație este incertitunidea. Nu știm și nici nu putem să ne imaginăm ceea ce va urma pentru că nu ține de noi. Tot ce putem face e să respectăm toate regulile impuse de autorități, să fim solidari și să nu ne pierdem speranța și pofta de viață. Industria turismului a fost prima și cea mai grav afectată de criza prin care trecem, motiv pentru care, dacă vrem ca ea să supraviețuiască și să își poată reveni la finalul perioadei, trebuie susținută. Cel mai bun sfat pe care l-aș da celor care și-au programat călătorii în această perioadă e să le amâne pe cât posibil pentru sfârșitul anului 2020 sau începutul anului 2021. Este clar că nu știm ce se va întâmpla nici măcar atunci, dar e cea mai bună soluție. De asemenea, pentru cei care își doresc să le anuleze, ceea ce i-aș ruga, ca voce a acestei industrii, este să vină la rândul lor în ajutor acestui sector și să își asume la rândul lor anumite pierderi. Dacă nu vom face acest lucru, ne vom reveni din pandemie cu pierderi și mai mari. Banii pe care un individ îi alocă călătoriilor, nu sunt unii de care să depindă pentru nevoile primare. Desigur, sunt o parte din banii pentru care oamenii muncesc în fiecare zi și poate părea nedrept să îi piardă într-un context în care ei nu am făcut nimic greșit. Totuși, trebuie să gândim puțin mai departe. Acei bani, se duc mai departe în lanțul economic, iar dacă ei vor fi înapoiați, vor apărea pierderi uriașe care vor îngopa multe afaceri și vom suferi la rândul nostru, pentru că, trebuie să ținem minte, totul este un lanț. În contextul de față sănătos, din punct de vedere economic, este ca fiecare să își asume cheltuielile efectuate pe călătorii, pentru că în schimbul lor deși nu vor mai avea parte de scopul inițial acum, dacă nu o vor face, nu se știe când și cum vor mai avea ocazia să călătorească, chiar dacă situația va reveni la normal. Celor care își doresc să călătorească în Japonia, în toamnă, spre exemplu, îi sfătuiesc să nu renunțe la planurile lor. Trebuie să ne menținem mintea limpede și să nu ne oprim din bucuriile vieții. Desigur, este decizia asumată a fiecăruia, dar viața va continua și după această criză și sănătos este să îi menținem cursul. Pentru deplasările care vor avea loc la sfârșitul anului, se vor lua măsuri de precauție de către toate agențiile încât pierderile în cazul în care lucruile nu vor reveni la normal, să fie cât mai mici de ambele părți. De data aceasta, lumea este conștientă de posibilele consecințe.”, transmite Alexandra Baranyi.

Fotografii cover foto: Alexandra Baranyi/ Free Spirit Travel

---