Valurile de căldură din Europa ar putea să fie intensificate, în mod neintenționat, de o tehnică americană de geoinginerie al cărei scop este reducerea temperaturilor mari din California, potrivit unui studiu ce analizează consecințele intervențiilor regionale asupra schimbărilor climatice.
Rezultatele studiului arată că intervențiile specifice pentru reducerea temperaturii într-o zonă pentru un sezon ar putea aduce beneficii temporare pentru unele populații, dar acest lucru trebuie să fie pus în balanță cu posibilele efectele secundare negative în alte părți ale lumii și cu gradele de eficacitate ce se schimbă în timp.
Autorii studiului: „Rezultatele sunt înfricoșătoare”
Autorii studiului au declarat că rezultatele sunt „înfricoșătoare”, pentru că în lume există puține sau chiar niciun fel de reglementări care să împiedice aplicațiile regionale ale tehnicii, iluminarea norilor marini, ce presupune pulverizarea de aerosoli reflectori – de obicei sub formă de sare de mare sau spray marin – în norii stratocumulus de peste ocean pentru a reflecta mai multă radiație solară înapoi în spațiu.
Potrivit experților, lipsa controalelor înseamnă că nu există prea multe mijloace de a împiedica țările, orașele, companiile sau chiar persoanele bogate să încerce să-și modifice climatul local, chiar dacă acest lucru este în detrimentu celor care locuiesc în altă parte, ceea ce ar putea duce la concurență și conflicte legate de intervenții.
Recenta creștere bruscă a temperaturilor globale a determinat unele instituții de cercetare și organizații private să se angajeze în cercetări de geoinginerie care erau tabu, potrivit The Guardian.
În Australia, oamenii de știință încearcă de cel puțin patru ani strategii de iluminare a norilor marini pentru a încerca să răcească Marea Barieră de Corali și să încetinească albirea acesteia.
La începutul acestui an, oamenii de știință de la Universitatea din Washington au pulverizat particule de sare de mare pe puntea de zbor a unui portavion dezafectat, USS Hornet, ancorat în Alameda, în Golful San Francisco. Acest experiment a fost întrerupt de administrația locală pentru a-i permite să evalueze dacă spray-ul conține substanțe chimice care ar putea reprezenta un risc pentru sănătatea oamenilor sau animalelor din zona golfului.
Conform noului studiu, publicat vineri în Nature Climate Change, consecințele ar putea fi mult mai extinse și mai greu de prevăzut. Autorii susțin că sunt primii care demonstrează că efectele de strălucire a norilor se pot diminua sau inversa pe măsură ce condițiile climatice se schimbă din cauza impactului uman deja dramatic al arderii combustibililor fosili și a pădurilor.
Operațiunea cea mai îndepărtată a avut cel mai mare impact
Folosind modele computerizate ale sistemului terestru privind clima în 2010 și 2050, autorii au simulat impactul a două operațiuni de iluminare a norilor desfășurate deasupra unor regiuni diferite din nord-estul Oceanului Pacific – una în zona subtropicală de lângă California și una în zona latitudinilor medii de lângă Alaska. Ambele au fost concepute pentru a reduce riscul de căldură extremă în regiunea țintă, coasta de vest a SUA.
Contraintuitiv, operațiunea cea mai îndepărtată a avut un impact mai mare, pentru că a exploatat „teleconexiunile”, legăturile din sistemul climatic dintre părți ale lumii îndepărtate geografic.
Simularea din 2010 a sugerat că operațiunea din apropierea Alaskăi ar reduce riscul de expunere la căldură periculoasă în regiunea țintă cu 55% – echivalentul a 22 de milioane de zile-omenești pe vară – în timp ce testul subtropical mai apropiat ar duce la câștiguri mai mici, dar totuși semnificative, de 16%.
Cu toate acestea, în simulările climatului mai perturbat din 2050, aceleași două operațiuni au produs rezultate foarte diferite, deoarece au existat mai puțini nori, temperaturi de bază mai ridicate și o încetinire a circulației de răsturnare meridionale a Atlanticului (Amoc).
În aceste condiții de la jumătatea secolului, operațiunea din apropierea Alaskăi ar avea un efect drastic redus asupra ameliorării stresului termic din vestul SUA, în timp ce operațiunea subtropicală ar împinge temperaturile mai sus – opusul rezultatului dorit.
Consecințele în afara regiunilor-țintă au fost foarte diferite între 2010 și 2050. Prima dată, simulările au sugerat că Europa ar fi fost răcită și ea de către strălucirea norilor marini din nordul Pacificului. Cu toate acestea, până în 2050, operațiunea de răcire locală ar crește stresul termic la nivel mondial, mai ales deasupra Europei, ca urmare a încetinirii Amoc.
Comentariile sunt oprite pentru acest articol