16 aprilie 2024, 5:10

Vasile Bănescu: Ispitele cele mai grave care afectează sever Biserica vin chiar din interiorul ei

Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, Vasile Bănescu, arată, într-un interviu acordat în exclusivitate Radio România Actualități, care sunt ispitele cărora trebuie să le facă față Biserica, urmare a derapajelor unor clerici de la învățătura evanghelică și practica eclezială.

Cazul Arhiepisopului Teodosie de la Tomis, „fără prececent în istoria Bisericii”, cercetat penal pentru infracțiunea de cumpărare de influență, este unul dintre subiectele aduse în discuție de jurnalista Daniela Georgescu.

Legat de acest aspect, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei aduce lămuriri cu privire la viitoarea întrunirea a Sinodului, programată la sfârșitul acestei luni, pentru a analiza acuzațiile de corupție aduse de DNA înaltului ierarh.

În interviul acordat de Vasile Bănescu, mai puteți afla care este poziția Bisericii față de metodele populiste, de influențarea și manipulare în campanii electorale a credincioșilor de către unii preoți ai aparatul eclezial.

Un alt subiect este despre cererea unor preoți din Republica Moldova care, de teama atrocităților Moscovei și a extinderi războiului de la graniță, cer trecerea sub potecția Bisericii Ortodoxe Române.

Daniela GeorgescuBună ziua, dle Vasile Bănescu, am să încep prin a vă întreba care sunt cele mai importante ispite ale Bisericii acum?

Vasile Banescu: Vă mulțumesc mult pentru invitație! Întrebarea aceasta este una mereu actuală, întrucât Biserica – în bimilenara ei istorie – s-a confruntat cu numeroase și variate ispite. Dincolo de secularizare, care e un fenomen total inevitabil, se adaugă indiferentismul religios, un tip de agnosticism care, și el, este probabil în creștere. Dar ispitele cele mai grave, cred eu, și cele mai pernicioase din punct de vedere spiritual și care afectează sever Biserica, vin – în mod paradoxal – chiar din interiorul ei. O astfel de ispită cred că este criza de vocație, criza vocațională cu care nu se confruntă doar instituția Bisericii, ci,în general, sferele profesionale care presupun vocația. Într-o societate afectată în mod clar de un tip de degradare morală – care este societatea modernă, însă și societatea românească, în particular –, criza de vocație nu este una neexplicabilă. Dimpotrivă, confuziile valorice, confuziile etice, confuziile morale [ sunt – și ele–] o mare ispită; [acestora li se adaugă] relativismul moral, evident, o ispita ideologică care a invadat practic spațiul învățământului, spațiul educației și nu numai.

Cum observa cineva, ideologia are exact comportamentul unui gaz care tinde să ocupe toate intersticțiile spațiului în care este eliberat. Și această ideologie – care este foarte veche și care irumpe în spațiul european după Revoluția franceză din 1789 – e anticreștină, antiecleziastică, deci anticlericală, și ea, evident, influențează, afectează mentalitatea noilor generații, cu precădere. Ispitele, deci sunt multe.

Spuneam însă că, în viziunea mea, cele mai grave sunt cele care vin – în mod paradoxal –, uneori, din interiorul Bisericii din cauza crizei vocaționale, din cauza pătrunderii în zona clericală a unor persoane fără vocație, care, mai devreme sau mai târziu, se prăbușesc, cumva. Iar prăbușirea lor e zgomotoasă, pentru că întotdeauna societatea va fi surprinsă să vadă – mai ales sau inclusiv – că oamenii care vorbesc despre mesaj moral, despre valori morale extraordinar de înalte ajung să le contrazică cu viața lor personală. Aceste cazuri sunt smintitoare. Deci, cred că ispitele sunt și din afară, cele mai multe, dar și dinăuntru, e adevărat, mai puține, însă, din păcate, cred că mult mai dăunătoare pentru Biserică.

„Ceea ce s-a petrecut în ultimii ani la Constanța (cu EpiscopiaTomisului n.r.), ceea ce mereu a surprins pe creștinul lucid, pe creștinul care știe că există o rânduială în Biserica [Ortodoxă Română], care știe că nu e firesc să sfidezi autoritatea superioară, autoritatea înaltă, cum este cea a Patriarhiei Române, [este în neregulă].Tot ce s-a întâmplat și s-a acumulat în acești ultimi trei, poate patru ani pe această temă pe care ați menționat-o, constituie o ispită și este una dintre cele mai smintitoare, întrucât are un conținut profund nefiresc, un conținut care – prin natura lui – negativ, firește, deturnează atenția creștinilor de pe miezul Evangheliei, de la conținutul real creștin pe care Biserica îl oferă”.

Daniela Georgescu: Am să rămân tot în zona ispitelor și am să vă întreb dacă ceea ce se întâmplă cu Episcopia Tomisului este o ispită pentru Biserică. [Mă refer la acuzațiile privind încălcarea repetată a regulamentelor de ordine interioară ale Bisericii și a legii].

Vasile Bănescu: Da. Inclusiv aceasta e una dintre ispitele care vin din interiorul corpului bisericesc, din interiorul familiei Bisericii. O putem numi astfel, pentru că ceea ce s-a petrecut în ultimii ani la Constanța, ceea ce mereu a surprins pe creștinul lucid, pe creștinul care știe că există o rânduială în Biserica [Ortodoxă Română], care știe că nu e firesc să sfidezi autoritatea superioară, autoritatea înaltă, cum este cea a Patriarhiei Române, [este în neregulă].Tot ce s-a întâmplat și s-a acumulat în acești ultimi trei, poate 4 ani pe această temă pe care ați menționat-o, constituie o ispită și este una dintre cele mai smintitoare, întrucât are un conținut profund nefiresc, un conținut care – prin natura lui – negativ, firește, deturnează atenția creștinilor de pe miezul Evangheliei, de la conținutul real creștin pe care Biserica îl oferă, [ducându-o] în zona formalismului, în zona ritualismului strident, în această zonă a deriziunii și ducerii într-o zonă a spectaculosului. Ceea ce e total nefiresc în spațiul creștin, care se impune prin moderație, prin noblețe, prin eleganță. Această deplasare de accent, repet, de pe conținut, de pe miez pe formă și pe stridențe care au surprins mereu spațiul public și, bineînțeles, mass-media [constituie] o ispită pe care mulți nu au știut cum să și-o traducă și cum să o înfrângă. Repet, rezultatul unei ispite este smintirea.

Smintirea înseamnă deraierea de la drumul drept, înseamnă a începe să crezi că falsul e adevărat și că, de exemplu, negrul este alb.

” Atenție la credincioșii de vitrină, atenție mare la ei, atenție la discursurile incitatoare împotriva altora. Întotdeauna este ceva dubios într-un discurs public și politic care incită la ceva. Nu e în ordine să inciți public la nimic, includ [aici] și cazul de la Constanța”.

Daniela Georgescu: Am să vă întreb cum ar putea fi afectată imaginea Bisericii  și așa erodată – de o eventuală condamnare a Ahiepiscopului Teodosie, [aflat sub urmărire penală pentru acte de corpuție, prin cumpărarea de influență].

Vasile Bănescu: Bineînțeles că, așa cum am mai menționat în acest răstimp de când a început urmărirea penală a ierarhului, am menționat că acest lucru constituie, bineînțeles, un subiect de interes pentru instituție. Așa cum e firesc […], un asemenea caz atrage atenția tuturor membrilor acestei familii extinse, [care este Biserica]. Acest proces în care este antrenat un ierar al Bisericii Ortodoxe Române, în primul rând, este unul fără precedent. Nu a mai existat un caz în care un membru al Sfântului Sinod să fie implicat în mai multe procese, iar de data aceasta să fie inculpat pentru corupție, pentru cumpărare de influență – cum înțeleg că s-a formulat verdictul [sub care a fost pus sub acuzare de DNA].

Rezultatul acestui proces va fi, fără îndoială, foarte important în eventualitatea în care legiuitorii și cei care practic analizează acest caz, în eventualitatea unui verdict negativ de condamnare, în mod cert acest lucru va zdruncina, aș spune, în mod fără precedent chiar instituția Sfântului Sinod. Și dincolo de asta, consecințele pe care nu le pot eu acum aprecia decât în mod general, nu vor putea lipsi. Din păcate, atunci când se greșește, în orice registru, apare și o consecință.

Atenție la credincioșii de vitrină, atenție mare la ei, atenție la discursurile incitatoare împotriva altora. Întotdeauna este ceva dubios într-un discurs public și politic care incită la ceva. Nu e în ordine să inciți public la nimic, includ [aici] și cazul de la Constanța. A incita un grup de oameni la care ai acces, a imobiliza pentru susținerea unei teme care prin natura ei este una exclusiv de administrație bisericească sunt lucruri total reprobabile, care au fost și sancționate deja public prin comunicatul Patriarhiei Române.

Daniela Georgescu: Să ne așteptăm că atunci când se va reuni [Sfântul Sinod] pentru a discuta acest caz al Arhiepiscopului Teodosie, despre care spuneați că este fără precedent în istoria Bisericii, [să ne așteptăm] că va da o soluție în legătură cu tulburarea păcii aduse în Biserică”, așa cum spune comunicatul Patriarhiei?

Vasile Bănescu: Precizez pentru clarificare că la proxima ședință a Sfântului Sinodului din 29 februarie nu se va lua o decizie ultimă. Ca în orice context asemănător, lucrurile se petrec gradual. Acum, pe 29, se vor lua în discuție faptele consemnate deja în comunicatul despre care vorbiți. […] Ele vor fi luate în discuție și în mod cert va exista un comunicat după întrunidrea Sinodului în care vom preciza exact ce s-a discutat și care sunt urmările firești, concrete, într-un asemenea caz.

„Dacă mă întrebați ce i-ar putea recomanda un preot unui credincios potențial care l-ar întreba: Eu cu cine votez? – însă nu ca cetățeanu turmentat, ci responsabil –, cred că singurul sfat care ar putea să îl primească este acela legat de profilul moral al unui candidat”.

Daniela Georgescu: În numele evlaviei și al nejudecării preoților, credincioșii sunt adesea victime ale convingerilor politice ale unor clerici, puțini, este adevărat. Nu mă refer doar la Arhiepiscopul Teodosie. La un nivel mai jos, sunt preoți și monahi care influențează enoriași, radicalizându-i adesea. Până unde poate merge devoțiunea religioasă a credincioșilor?

Vasile Bănescu: Această întrebare devine pronunțată în validitatea ei, mai ales în perioadele electorale, când știm că o societate trece printr-un tip de război informatic, de influențări mai mult sau mai puțin în limita legii. Există o convulsie socială în orice perioadă electorală, iar în context românesc știm că au fost cazuri de clerici – mai mult sau mai puțin înalți – care au ieșit în evidență cu asemenea sfaturi. Apreciez cuvântul elegant pe care l-ați folosit: „sfaturi”. Sfaturi de natură politică oferite în spațiul public e una, și altceva să discuți în mod discret cu cineva. Toți avem păreri politice, toți suntem mai mulți sau mai puțini spectatori angajați în viața cetății, însă se impune rerespectarea regulilor.

Biserica, prin natura ei, este apolitică, această stare a ei, acest statut al ei apolitic este fondat pe cuvintele Mântuitorului, Care face distincția între cele ale Cezarului – care reprezintă forța și puterea politică – și cele ale lui Dumnezeu. Biserica însă nu lucrează cu cele ale Cezarului și nici nu trebuie să instrumentalizeze ceva în zona acestuia și în zona politicului. Se întâmplă, din păcate, ca politicul uneori să instrumentalizeze religiosul, să îl captureze, să îl folosească uneori ca muniție împotriva adversarului, să inducă în eroare, să pozeze în mare ocrotitor al Bisericii. Politicul mai face asta și știm că a existat o asemenea atitudine. În legătură însă cu limita până la care poate merge un cleric într-o astfel de [direcție], care ține de politic, [nu încape discuție]: în calitate de oameni care reprezentăm oficial Biserica, nu putem să ne transformăm în agenți electorali.

Hristos nu are niciun fel de legătură cu politicul și trebuie să păstrăm mesajul creștin total dezideologizat, total depolitizat, bineînțeles. Cazurile care s-ar putea înregistra în acest an electoral, cazuri pe care eu sper să nu le avem totuși deloc […] pot fi tratate în litera și în spiritul Statutului Bisericii Ortodoxe Române. Nici preoții, evident, nici episcopii nu au voie să se implice în zona electorală și în zona politicului, nu au voie să facă politică partinică. Iar dacă cineva dintre clerici dorește să se implice politic foarte concret, trebuie să se autosuspende din postura cleticală […].

Dar propaganda electorală, propaganda politică în biserică este și trebuie să rămână permanent exclusă.

Daniela Georgescu: Spuneați că Biserica nu face politică.

Vasile Bănescu: Nu ar trebui să facă, nu.

Daniela Georgescu: Însă, trebuie să fie atentă la politică…

Vasile Bănescu: Absolut, pentru că politica ne definește și ne influențează pe toți. A devenit un loc comun citarea expresiei lui Aristotel că suntem ființe politice, în sensul nepartinic al termenului, în sensul prezenței noastre ca cetățeni într-un spațiu inevitabil politic, pentru că orice cetate, orice țară, orice oraș se guvernează politic. În acest sens, Biserica, evident, nu este indiferentă. Dacă mă întrebați ce i-ar putea recomanda un preot unui credincios potențial care l-ar întreba: Eu cu cine votez? – însă nu ca cetățeanu turmentat, ci responsabil –, cred că singurul sfat care ar putea să îl primească este acela legat de profilul moral al unui candidat. Bineînțeles că toți ne dorim oameni morali în funcții, pentru că un om moral e un om cu scrupule, un om căruia îi pasă de ceilalți și un om care știm că nu alunecă în zona corupției. Dar dincolo de profilul acesta moral general, a nominaliza pe cineva sau a invita public la a vota pe cineva e un lucru diferit și, bineînțeles, reprobabil în context.

Daniela Georgescu: Am adus în discuție faptul că Biserica trebuie să fie atentă la politică, la mișcarea politicii pentru că avem un război sângeros la graniță. Am să vă întreb cum credeți că ar putea schimba relațiile dintre Biserici o victorie a lui Trump în alegerile din America. Recent, pentru a-și câștiga susținerea din partea Rusiei în alegeri, Trump l-a îndemnat pe Putin să atace orice stat membru NATO care nu-și plătește contribuția. Asta ar însemna extinderea războiului din Ucraina în Europa? Știm că Rusia înseamnă și Biserica sa militarizată.

Vasile Bănescu: […] Consecințele unei posibile reveniri ale acestui președinte american în contextul actual, în mod clar, eu trebuie să le declin în explicație, pentru că nici nu mă pot hazarda într-o astfel de direcție și nici nu am căderea, inclusiv la nivel informațional să o fac [în termenii] unei explicații valide. Dar în mod cert, ceea ce afectează viața oamenilor din lume – dincolo de convulsiile sociale, de sărăcie –, evident, se pune în discuție și problemela politică. Un mare adversar și o toxină în spațiul politic, în viziunea mea, este populismul […].

Nimeni, din orice zonă politică, nu poate fi scuzat dacă apelează la manipulare. Ea se numește, în general populism. Toate societățile, acum în Europa, se confruntă cu o recrudescență a populismului. Spațiul românesc nu duce lipsă de populism și de reprezentanții ai lui. Cel mai grav lucru este să alegi minciuna în locul adevărului. Să măgulești electoratul, sensibilizându-l pe teme care n-au legătură cu politicul, cu economicul, ci care au legătură cu zone adânci din viața lui, cum este cea religioasă. A instrumentaliza religiosul, a instrumentaliza credința, Biserica sunt lucruri grave, tocmai pentru că aceste capcane ale populismului sunt perfide și în ele pot cădea foarte mulți oameni fără pregătire politică, fără pregătire economică. Cuvinte poate spune oricine, discursuri sforăitoare. De asemenea, poate livra oricine. Dar confruntarea cu realitatea este cea importantă.

Deci, fără să pot aprecia urmările unui an electoral în Statele Unite [ale Americii] – deși, evident, intuitiv, toții o putem face –, dincolo de asta, trebuie să rămânem lucizi. Îndemnul Bisericii este mereu la realism, la luciditate.

Hristos ne îndeamnă să priveghem, să stăm cu ochii deschiși. Hristos nu ne vrea adormiți, nu ne vrea manipulați. Asta este foarte clar. Îndemnurile evanghelice, cuvintele lui Hristos sunt mereu centrate pe trezvie, pe acuitate morală, pe atenție morală. Toate astea pot avea legătură și cu alegerile noastre în spațiul politic.

Daniela Georgescu: Din acest motiv am pus această întrebare legată de alegerile din Statele Unite ale Americii, care ar putea să influențeze războiul în Europa. […]. Există deja temeri [cu privire la extinderea războiului și invazia Republicii Moldova de către Rusia]. Din acest motiv, mai mulți preoți au cerut trecerea Mitropoliei de la Chișinău  care se află sub jurisdicția Moscovei  la Biserica Ortodoxă Română. Sigur că este justificată această temere a proeților de la Chișinău – ne gândim la faptul că Patriarhul Chiril al Moscovei nu-l va schimba pe Mitropolitul Întregii Moldove, Vladimir, pentru că acesta este omul Kremlinului. În acest context: al alegerilor din afara țării, al alegerilor de la noi, a situației în care Biserica este pusă acum, împinsă cumva în politică și în război, ce avem de făcut? Cum vedeți această situație în care Mitropolia Moldovei de la Chișinău ar dori trecerea sub umbrela BOR?

Vasile Bănescu: […] vorbim de frații români de acolo. Dincolo de discursurile politice, e vorba de o realitate, de o istorie comună, de suferințe cumplite, prin care au trecut românii din Basarabia, românii din actuala Republică Moldova. […]. Trecerea din jurisdicția actuală a bisericilor din Republica Moldova spre Biserica Mamă, [ B.O.R. ] o vede cu ochii cei mai buni și cei mai blânzi, întrucât ține de firescu lucrurilor. Nimeni nu poate interveni, nu poate influența, nu poate crea un context anume de la București. Dar atunci când preoți, pe care i-ați menționat, au gândit lucrul acesta, unii dintre ei au făcut concret pasul acesta. Acest lucru ține de firesc. Vom vedea ce ne rezervă viitorul, dar în general cred că forțele acestea centripete le-aș putea numi de revenire la un centru spiritual, la rădăcini comune. Sunt firești, pentru că forțele centrifuge au fost alimentate artificial în timp, și știm bine că nu de bunăvoie […].

Cam așa stau lucrurile din perspectiva noastră. Ne dorim această unitate, e firesc să ne dorim lucrul acesta. Sentimentul patriotic este firesc de o parte și de alta a Prutului […].

Daniela Georgescu: Sigur că este normălă atitudinea Bisericii Ortodoxe Române, însă, vă întreb dacă nu există pericolul infiltrări structurilor KGB în BisericaOrtodoxă Română, în situația geopolitică dată?

Vasile Bănescu: E un lucru care, bineînțeles, nu ține de vizibilul imediat și nu ține de o realitate verificabilă de către oricine. Dar, în contextul unui război, știm că există inevitabila propagandă […]. Da, există voci care, practice, propagă în spațiul nostru public informații false, inclusiv în legătură cu românii din Diaspora, în legătură cu românii din Ucraina, cu Biserica de acolo, asta este foarte limpede. Așadar, infiltrarea despre care vorbiți este în mod cert posibilă. Asta se întâmplă, din păcate, într-un context nu doar al războiului militar, care întotdeauna e dublat de un război informational, și, întotdeauna, când e vorba de înfruntarea a două sau mai multe sfere de putere, propaganda, din păcate, e foarte periculoasă. Cum o putem demonta?! Informându-ne, dând credit unor persoane care au în spate o viață publică, aș spune, nepătată. E firesc să ai încredere într-un om care n-a fost implicat niciodată într-un scandal, care nu a fost vreodată simbol al corupției, care, în mod cert, vorbește într-un fel care nu te pune pe gânduri și nu îți induce un sentiment al falsității și al dedublării […].

AUDIO Interviul integral cu Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Biericii Ortodoxe Române

 

 


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Comentariile sunt oprite pentru acest articol