Este o titulatură la care mulți au râvnit de-a lungul timpului. Ultimul pe listă părea a fi Kim Jong Un. Dar, cel puțin în opinia editorialistului Thomas L. Friedman de la The New York Times, titlul pare a aparține acum altui lider – Vladimir Putin.

Este o analiză, pe cât de simplă, pe atât de cuprinzătoare, iar concluziile la care ajunge nu sunt dintre cele mai optimiste.

“Există un singur loc în care ar trebui să te afli pentru a înțelege calendarul și direcția acestui război – și acela este în capul lui Vladimir Putin. Din păcate, Putin nu acordă vize pentru creierul său”, comentează ziaristul.

Să vedem opinia dlui Thomas L. Friedman, așa cum reiese din materialul publicat recent de NY Times. Subtitlurile ne aparțin.

“Vladimir Putin este cel mai periculos nebun din lume”

Nu am scris prea mult despre războiul din Ucraina în ultima vreme, pentru că atât de puține lucruri s-au schimbat din punct de vedere strategic de la primele luni ale acestui conflict, când trei fapte primordiale au condus cam totul – și încă o fac.

Faptul nr. 1: Așa cum am scris la început, atunci când începe un război de o asemenea amploare, întrebarea cheie pe care ți-o pui ca editorialist de afaceri externe este foarte simplă: Unde ar trebui să mă aflu? Ar trebui să fiu la Kiev, în Donbas, în Crimeea, la Moscova, la Varșovia, la Berlin, la Bruxelles sau la Washington?

Și de la începutul acestui război, a existat un singur loc în care să te afli pentru a înțelege calendarul și direcția acestuia – și acela este în capul lui Vladimir Putin. Din păcate, Putin nu acordă vize pentru creierul său.

“Rusia va fi oprită în Ucraina, indiferent dacă câștigă sau pierde, doar atunci când Putin va decide să se oprească.”

Aceasta este o problemă reală, deoarece acest război a apărut în întregime de acolo – cu, știm acum, aproape fără nicio contribuție din partea cabinetului său sau a comandanților militari – și cu siguranță fără niciun îndemn în masă din partea poporului rus. Așadar, Rusia va fi oprită în Ucraina, indiferent dacă câștigă sau pierde, doar atunci când Putin va decide să se oprească.

Ceea ce ne duce la faptul nr. 2: Putin nu a avut niciodată un plan B. Este acum evident că el a crezut că va valsa în Kiev, îl va cuceri într-o săptămână, va instala un lacheu ca președinte, va băga Ucraina în buzunar și va pune capăt oricărei alte expansiuni culturale a Uniunii Europene, NATO sau a Occidentului către Rusia. Apoi își va arunca umbra peste întreaga Europă.

“Planul B al lui Putin este să mascheze faptul că Planul A al lui Putin a eșuat”

Acest lucru duce la faptul nr. 3: Putin s-a pus singur într-o situație în care nu poate câștiga, nu poate pierde și nu se poate opri. Nu mai are cum să preia controlul asupra întregii Ucraine. Dar, în același timp, el nu își poate permite să fie învins, după toate viețile și comorile rusești pe care le-a cheltuit. Așa că nu se poate opri.

Altfel spus, pentru că Putin nu a avut niciodată un plan B, el a recurs la un bombardament punitiv, adesea fără discernământ, asupra orașelor ucrainene și a infrastructurii civile – un război de uzură – cu speranța că poate cumva să scurgă suficient sânge de la ucraineni și să insufle suficientă epuizare aliaților occidentali ai Kievului, astfel încât aceștia să-i ofere o porțiune suficient de mare din estul Ucrainei vorbitoare de limbă rusă pe care să o poată vinde poporului rus ca pe o mare victorie.

Planul B al lui Putin este să mascheze faptul că Planul A al lui Putin a eșuat. Dacă această operațiune militară ar avea un nume onest, s-ar numi “Operațiunea Salvați-mi fața”.

Ceea ce face ca acesta să fie unul dintre cele mai bolnave și mai lipsite de sens războaie din timpurile moderne – un lider care distruge infrastructura civilă a unei alte țări până când aceasta îi oferă suficientă acoperire pentru a ascunde faptul că a fost un prost impunător.

“Putin a invadat Ucraina pentru a păstra valorile familiei rusești”

Din discursul lui Putin de marți, de Ziua Victoriei, de la Moscova, se poate vedea că Putin caută acum orice rațiune pentru a justifica un război pe care l-a pornit din fantezia sa personală că Ucraina nu este o țară reală, ci o parte a Rusiei. El a susținut că invazia sa a fost provocată de „globaliștii și elitele” occidentale care „vorbesc despre exclusivitatea lor, pun oamenii la zid și divizează societatea, provoacă conflicte sângeroase și revolte, semănând ură, rusofobie, naționalism agresiv și distrugând valorile tradiționale ale familiei care fac ca o persoană să fie o persoană”.

Wow. Putin a invadat Ucraina pentru a păstra valorile familiei rusești. Cine ar fi știut? Iată un lider care se chinuie să explice poporului său de ce a pornit un război cu un vecin minuscul despre care spune că nu este o țară adevărată.

S-ar putea să vă întrebați, de ce un dictator ca Putin simte că are nevoie de o deghizare? Nu-și poate face poporul să creadă ce vrea el?

„Putin este destul de înspăimântat astăzi de două materii: aritmetica și istoria Rusiei”

Eu nu cred că poate. Dacă vă uitați la comportamentul său, se pare că Putin este destul de înspăimântat astăzi de două materii: aritmetica și istoria Rusiei.

Pentru a înțelege de ce îl sperie aceste subiecte, trebuie să luați în considerare mai întâi atmosfera care îl învăluie – ceva bine surprins, din întâmplare, în versurile cântecului „Everybody Talks” al unuia dintre grupurile mele rock preferate, Neon Trees. Refrenul cheie este:

Hei, iubito, nu te uiți în direcția mea?

Pot fi noua ta dependență.

Hei, iubito, ce ai de spus?

Tot ce-mi oferi este ficțiune.

Sunt un fraier, și asta se întâmplă tot timpul.

Am aflat că toată lumea vorbește.

Toată lumea vorbește, toată lumea vorbește.

A început cu o șoaptă.

“Toată lumea vorbește”

Una dintre cele mai mari lecții pe care le-am învățat în calitate de scriitor de relații externe care relatează din țări autocrate este că, indiferent cât de intens controlat este un loc, indiferent cât de brutal și de ferm este dictatorul său, TOATĂ LUMEA VORBEȘTE.

Ei știu cine fură, cine înșeală, cine minte, cine are o aventură cu cine. Începe cu o șoaptă și de multe ori rămâne acolo, dar toată lumea vorbește.

Este clar că și Putin știe acest lucru. El știe că, chiar dacă mai obține câțiva kilometri din estul Ucrainei și deține Crimeea, în momentul în care va opri acest război, oamenii săi vor face cu toții aritmetica crudă a Planului său B – începând cu scăderea.

Casa Albă a raportat săptămâna trecută că aproximativ 100.000 de soldați ruși au fost uciși sau răniți în Ucraina doar în ultimele cinci luni și aproximativ 200.000 de morți sau răniți de când Putin a început acest război în februarie 2022.

Acesta este un număr mare de victime – chiar și într-o țară mare – și se poate vedea că Putin este îngrijorat că oamenii săi vorbesc despre asta, deoarece, dincolo de a incrimina orice formă de disidență, în aprilie, el s-a grăbit să adopte o nouă lege care să înăsprește eschivarea de la recrutare. Acum, oricine nu se prezintă se va confrunta cu restricții în ceea ce privește operațiunile bancare, vânzarea de proprietăți, chiar și obținerea unui permis de conducere.

Putin nu ar fi mers atât de departe dacă nu s-ar fi temut că, în ciuda eforturilor sale, toată lumea șoptește despre cât de prost merge războiul și despre cum să evite să fie trimis pe front.

Citiți recentul eseu publicat în The Washington Post de Leon Aron, un istoric al Rusiei lui Putin și cercetător la American Enterprise Institute, despre vizita lui Putin din martie în orașul ucrainean Mariupol, ocupat de Rusia.

„Eto vsyo nepravda!”

„La două zile după ce Curtea Penală Internațională l-a acuzat pe Putin de crime de război și a emis un mandat de arestare”, a scris Aron, „președintele rus a venit la Mariupol pentru câteva ore. El a fost filmat oprindu-se în ‘microdistrictul Nevsky’, inspectând un apartament nou și ascultându-i pentru câteva minute pe ocupanții recunoscători cu efuziune. În timp ce pleca, o voce abia auzită se aude pe filmare, strigând de la distanță: „Eto vsyo nepravda!” – „Totul este o minciună!””.

Aron mi-a spus că presa rusă a șters ulterior „It’s all lies” din înregistrarea audio, dar faptul că a fost lăsată acolo poate fi un act subversiv al cuiva din ierarhia mediatică oficială rusă. Toată lumea vorbește.

„Zeii istoriei rusești sunt extrem de neiertători față de înfrângerile militare”

Ceea ce duce la celălalt lucru pe care Putin îl știe: „Zeii istoriei rusești sunt extrem de neiertători față de înfrângerile militare”, a spus Aron. În epoca modernă, „atunci când un lider rus încheie un război cu o înfrângere clară – sau fără victorie – de obicei are loc o schimbare de regim. Am văzut acest lucru după primul Război din Crimeea, după războiul ruso-japonez, după eșecurile Rusiei în Primul Război Mondial, după retragerea lui Hrușciov din Cuba în 1962 și după impasul din Afganistan al lui Brejnev și compania, care a grăbit revoluția perestroika și glasnost a lui Gorbaciov. Poporul rus, cu toată răbdarea sa renumită, va ierta multe lucruri – dar nu și o înfrângere militară.”

Din aceste motive, Aron, care tocmai a terminat o carte despre Rusia lui Putin, susține că acest conflict din Ucraina este departe de a se fi încheiat și ar putea deveni mult mai rău înainte de a se termina.

„Există acum două modalități pentru Putin de a pune capăt acestui război pe care nu îl poate câștiga și din care nu poate pleca”, a spus Aron. „Una dintre ele este să continue până când Ucraina este secătuită de sânge și/sau oboseala ucraineană se instalează în Occident”.

Iar cealaltă, a argumentat el, „este să forțeze cumva o confruntare directă cu SUA – să ne aducă pe marginea prăpastiei unui schimb nuclear strategic total – și apoi să se retragă și să propună unui Occident speriat un acord global, care ar include o Ucraină neutră, dezarmată și păstrarea de către el a Crimeei și Donbasului”.

Este imposibil să intrăm în mintea lui Putin și să prezicem următoarea sa mișcare, dar considerați că sunt îngrijorat. Pentru că ceea ce știm, din acțiunile lui Putin, este că el știe că planul său A a eșuat. Iar acum va face orice pentru a produce un Plan B care să justifice pierderile teribile pe care le-a acumulat în numele unei țări în care toată lumea vorbește și în care liderii învinși nu se retrag pașnic.

---