Contribuția aviatorilor români la împlinirea idealului național al românilor de la 1918 este destul de vag cunoscută. Volum Am zburat pentru România Mare. Memoriile unor aviatori români care au luptat în Primul Război Mondial (1916-1918) vine în completarea acestei istorii a aviației române din timpul Marelui Război.
La începutul intrării României în Primul Război Mondial aviația română era complet nepregătită. În primele zile de război armata noastră dispunea de doar 24 de avioane, toate vechi și slab înarmate. Avioanele românești aveau o autonomie de zbor de 3 ore, ceea ce înseamnă ca abia avea timp să stea deasupra frontului sau a obiectivelor militare inamice, atingând totodată și viteze mici, între 50 și 100 km/h. Inițial, aviația română nu a avut niciun impact asupra desfășurării războiului.
sursa: librariaeminescu.ro
Spre deosebire de armata română, Puterile Centrale au mobilizat nu doar celebrele zeppeline care au terorizat Bucureștiul și pe care aviaţia militară română nu a reușit mai deloc să le alunge, ci și aproximativ 250 de avioane performante, dotate cu mitraliere. La această situație dramatică s-a adăugat și instalarea la conducerea aviației a unui personaj total nepotrivit, în persoana locotenent-colonelului Găvănescul, care, imediat după izbucnirea conflagrației, a cerut să fie transferat, părăsindu-și practic subordonații. Iată ce scria despre această situație aviatorul Andrei Popovici: „lipsa sa de obiectivitate, caracterul său influenţabil și răutăcios, spiritul său neînţelegător au făcut din primul comandant al Corpului de Aviaţie un șef care na știut să-și apropie subalternii, să-i unească și să-i răsplătească după merite. Din contra, i-a divizat pe aviatori în două tabere opuse și, lăsându-se lingușit de lichele, i-a încurajat și i-a protejat pe chiulangiii și proștii strecuraţi pe ușa din dos a aviaţiei”.
Situația s-a îmbunătățit odată cu ajutorul primit din Franța. Totuși, avioanele au venit prea târziu pentru a mai face vreo diferență în desfășurarea evenimentelor din 1916, fiind vorba despre un total de 150 de avioane de diverse tipuri, toate dotate cu armament. La început, piloţii români au avut probleme, căci nu știau să folosească mitralierele cu care erau dotate aparatele de zbor. Comandant a fost numit aviatorul francez cu mare experienţă François de Vergnette de Lamotte, care s-a dedicat reorganizării Aviaţiei Române.
Aviatori români care au luptat în Primul Război Mondial
Trebuie menţionate câteva nume de aviatori români care sau distins în Primul Război Mondial: Mircea Zorileanu, Constantin Nicolau, Victor Anastasiu, Dumitru Darian etc. Un alt aviator important a fost Grigore Gafencu (1892 – 1957), care avea să devină diplomat (ambasadorul României la Moscova între 1940 și 1941) și ministru de Externe al României Mari.
Mărturiile adversarilor trupelor române publicate în jurnalele oficiale ale regimentelor și diviziilor germane sau austro-ungare concordă în privinţa eficacităţii aviaţiei noastre în vara și toamna anului 1917, care s-a angajat în acţiuni de susţinere a trupelor de la sol, fiind menţionate
observarea mișcărilor trupelor inamice, reglarea tirului artileriei, bombardarea și mitralierea tranșeelor germane și austro-ungare, dar și confruntările aeriene cu aviaţia austro-ungară și germană.
La începutul lunii ianuarie 1918 existau trei grupuri aeronautice, cu 66 de avioane, alte 50 fiind în diverse stadii de reparaţie la Iași. Aviatorii români au efectuat o serie de raiduri împotriva trupelor rusești care se aflau în Moldova. Aviaţia română a fost activă și în curăţarea Basarabiei de elementele bolșevice, prin formarea Grupului Aeronautic Basarabean. De asemenea, ea a fost implicată și pe celălalt teatru de operaţii, din Transilvania.
Prin urmare, volumul Am zburat pentru România Mare. Memoriile unor aviatori români care au luptat în Primul Război Mondial (1916-1918), reprezintă un omagiu adus contribuției aviatorilor români la împlinirea idealului național și construirea României Mari.
Comentariile sunt oprite pentru acest articol