Ziua de 1 Mai (consacrată de biserică Sfântului Prooroc Ieremia), poată numele de Arminden (Armindeni) și ocazionează celebrarea vegetației la intrarea în vară. Venită din străvechime, sărbătoarea și-a pierdut denumirea inițială și – potrivit lingviștilor – sub influența bisericii a preluat termenul „armindeni” din slava veche: „Ieremii nidini” (ziua lui Ieremia), scrie iuliagorneanu.ro.

Luna mai, în tradiţia populară, debutează cu Ziua de Armindeni, care se serbează (pentru odihna pământului, ca să rodească, să nu bată grindina, să nu fie dăunători, să fie vitele sănătoase, vinul bun, oamenii sănătoşi) prin petreceri la iarbă verde, unde se mănâncă miel şi caş şi se bea vin roşu cu pelin.

Numită şi Ziua Pelinului, 1 Mai semnifică în tradiţia populară începutul verii, scrie miscareaderezistenta.ro.

E un ritual străvechi, pentru protejarea recoltelor, viilor, livezilor şi animalelor. Pe vremuri i se mai spunea “Ziua Pelinului” sau “a Beţivilor”. Ca să ai parte de sănătate, de noroc şi de belşug, spală-te pe faţă, dis-de-dimineaţă, cu rouă, ieşi să petreci la iarbă verde şi bea vin pelin.

În unele sate, se împodobesc cu crengi de mesteacăn porțile caselor unde sunt fete de măritat. În alte părți, se organizează adevărate serbări câmpenești iar oamenii poartă la ei frunze de pelin pentru a alunga strigoii, ielele și duhurile rele.

Chiar dacă obiceiul „Armindenul” vine din străvechime, se regăsește și în povestirile creștine care evocă prigonirea lui Iisus. Se spune că atunci când oamenii lui Irod începuseră să omoare copiii, puneau câte o ramură verde la poartă pentru a știi de unde să continue măcelul.

A doua zi însă, la toate porţile caselor au apărut crenguțe înverzite, iar Irod n-a mai ştiut unde să-l caute pe pruncul Iisus.

În satele noastre creanga poartă numele de „Steag”, „Sânjor”, „Prepeleac”, „Armindean”, „Lemn” sau „Stâlpar”, este tăiată întotdeauna de un bărbat şi, potrivit etnologului Ion Ghinoiu, constituie „un substitut al zeului vegetaţiei, protector al vitelor, cailor şi holdelor semănate”.

În unele zone, se ridică în mijlocul satului un copac sau o prăjină împodobită, amintind de cultul străvechi al arborilor totemici. Vorbim, de fapt, despre o reprezentare arhaică a unui prototip universal – „Pomul Vieţii”. I se mai spune și „Copacul lui Mai” sau „Arbore de Mai” și, prin confecționarea lui, omul are posibilitatea de a participarea la reînvierea vegetaţiei, a vieții și a lumii.

„Ziua de Arminden” sau „Ziua Pelinului” se sărbătorește în Transilvania, Banat, Bucovina şi Moldova la 1 mai, în Ţara Lăpuşului de Rusalii, iar în Muntenia şi Oltenia pe 23 aprilie, de Sângiorz. 

În toate aceste locuri, pe lângă împodobirea cu ramuri verzi, Armindenul aducea și organizarea de petreceri câmpenești la care se bea vin roșu amestecat cu pelin, pentru schimbarea sângelui şi apărarea de boli.

În vechime, cea mai temută dintre ele, ciuma, putea fi alungată doar în această zi și numai cu frunză de pelin: Frunză verde de pelin / Iată-ne la Armendin,/ Beau mesenii şi mănâncă,/ Şi de ciumă nu li-i frică! (S.Florea Marian,1899). 

Ziua este considerată „începătorea verii” și se ține pentru odihna pământului, pentru înmulțirea turmelor, pentru ca oamenii „să intre cu sănătate în vară”. Astăzi se bea vin roșu cu pelin pentru a fi “puternic și rumen în obraji”. Pentru că, de multe ori s-a întrecut măsura, i s-a mai spus (pe lângă „Ziua Pelinului”) și „Ziua Bețivilor”.

În Neamț, ospățul ritual se numește „Băutul Mărțișorului”și celebrează lepădarea amuletei purtate două luni, din ziua în care Baba Dochia a isprăvit de împletit firul bicolor al anului. Petrecerea are loc în natură (pădure, livadă, podgorie) iar băutura consumată este tot vinul cu pelin.

---