Centenarii, cândva considerați rari, au devenit obișnuiți. Într-adevăr, ei reprezintă grupul demografic al populației lumii cu cea mai rapidă creștere, numărul lor dublându-se aproximativ la fiecare zece ani, de prin anii 1970.

Cât timp avem de trăit și când va sosi momentul morții sunt două teme de interes pentru om de când lumea, cum s-ar spune. Platon și Aristotel au discutat și au scris despre procesul de îmbătrânire acum peste 2.300 de ani.

Totuși, încercarea de a înțelege secretele din spatele longevității excepționale nu este ușoară. Ea implică dezvăluirea interacțiunii complexe a predispoziției genetice și a factorilor stilului de viață și a modului în care aceștia interacționează de-a lungul vieții unei persoane. Acum, un studiu recent, publicat în GeroScience , a dezvăluit câțiva biomarkeri comuni, inclusiv nivelurile de colesterol și glucoză, la persoanele care trăiesc peste 90 de ani.

Au fost incluși 12 bioindicatori sagvini, legați de inflamație, metabolism, funcție hepatică și renală, precum și posibila malnutriție și anemie. Toate acestea au fost asociate cu îmbătrânirea sau mortalitatea în studiile anterioare, scrie The Conversation.

Indicatorul legat de inflamație a fost acidul uric. Au fost analizate, de asemenea, cifre legate de starea și funcția metabolică, inclusiv colesterolul total și glucoza, respectiv de funcția hepatică, precum alanina aminotransferaza (Alat), aspartat aminotransferaza (Asat), albumina, gama-glutamil transferaza (GGT), fosfataza alcalină (Alp) și lactat-dehidrogenaza (LD).

A fost analizată, de asemenea, creatinina, care este legată de funcția rinichilor, fierul și capacitatea totală de legare a fierului (CTLF), care este legată de anemie. În cele din urmă, a fost investigată și albumina, un indicator asociat cu nutriția.

S-a descoperit că cei care au ajuns la suta de ani au avut tendința de a avea niveluri mai scăzute de glucoză, creatinină și acid uric începând cu 60 de ani. Deși valorile mediane nu au diferit semnificativ între centenari și non-centenari pentru majoritatea indicatorilor, centenarii au dat rareori valori extrem de mari sau de scăzute.

Chiar dacă diferențele pe care cercetătorii le-au descoperit au fost, în general, destul de mici, ele sugerează o potențială legătură între sănătatea metabolică, nutriție și longevitatea excepțională.

Cu toate acestea, studiul nu permite nicio concluzie despre care anume factori de stil de viață, respectiv gene sunt responsabile pentru valorile bioindicatorilor. Cu toate acestea, este rezonabil să ne gândim că factori precum nutriția și consumul de alcool joacă un rol. Probabil că urmărirea valorilor legate de rinichi și ficat, precum și a glucozei și a acidului uric, pe măsură ce îmbătrânim, nu este o idee rea.

Acestea fiind spuse, e probabil că și norocul joacă, la un moment-dat, un rol în atingerea unei vârste excepționale. Dar faptul că diferențele dintre bioindicatori ar putea fi observate cu mult timp înainte de moarte sugerează că genele și stilul de viață pot juca, de asemenea, un rol.