S-au împlinit 111 ani de la eliberarea primului paşaport românesc. Cel mai folosit document la nivel internațional s-a numit prima dată în Valahia ”răvaş de drum”, apoi a devenit ”scrisoare de călătorie”.

Pe vremea lui Carol al doilea şi a Regelui Mihai, paşapoartele erau făcute cu foiţă de aur.

Primul pașaport era ceva mai mic. Măsura doar 9 X 13 centimetri și avea 20 de pagini.

Primul Război Mondial introduce obligativitatea pașapoartelor pentru evidența trecerii soldaților. Practica rămâne valabilă și după război, când apar primele plângeri ale turiștilor, din cauza fotografiilor și a descrierilor asociate din pașapoartele lor. În 1920, Conferința de la Paris decide că pașapoartele să fie de carton, să se elibereze pentru o singură călătorie sau cu o valabilitate de doi ani.

Este o evoluție impresionantă de la o mică cărticică portativă, cum era descris în cuprinsul legii promulgată de Regele Carol I până la a pașaportul de astăzi în care sunt date biometrice și de identificare geografică.

Printre ciudățeniile din istoria acestui document este pașaportul mumiei regelui Ramses al II-lea, decedat în urmă cu trei milenii, eliberat în 1974 pentru călătoria pe care a făcut-o la Paris, unde a fost restaurată.

Pașapoartele nu au fost întotdeauna pe hârtie. În Africa și Australia, triburi aborigene africane au folosit măști pașapoarte, colorate, pentru a identifica triburile atunci când călătoreau.

Cele mai multe pașaporte sunt astăzi roșii și grena. Peste un miliard. Țari ca Statele Unite, Canada, India și Australia au pașapoarte albastre, țările islamice folosesc verdele, culoarea preferată a profetului Mahomned, și doar câteva state au pașaportul negru.