CITIRE

A dat corporația pe grădină. INTERVIU O tânără ant...

A dat corporația pe grădină. INTERVIU O tânără antreprenoare, despre agricultură, gustul legumelor bunicii și noua generație de oameni de afaceri

Mulți tineri studiază pentru a putea profita de oportunitățile marilor orașe. Nu este și cazul Oanei-Nicoleta Groza, o tânără din Cluj care a renunțat la viața din corporație pentru a-și deschide o afacere în agricultură. S-a mutat în satul bunicilor din Maramureș și a pus bazele Grădinii din Deal. Încercând să aflăm cu ce se confruntă un tânăr întreprinzător, am vorbit cu antreprenoarea despre agricultură, gustul autentic al legumelor și noua generație a românilor cu inițiativă.

Ce a vrut să se facă când era mică

Întrebată dacă a vrut să se facă prințesă sau corporatistă, Oana își amintește că a avut mai multe perspective în copilărie și adolescență. „Mama a fost jurnalist pe domeniul politic cam toată copilăria mea, și neavând bunici aproape sau cu cine să mă lase, mă ducea cu ea cam peste tot, mai ales în campaniile electorale când era program full, de dimineață până seara. La vremea aceea, îmi doream să fiu și eu jurnalist. Tata lucrează la CFR, deci era mai greu să mă poarte după el. Dacă mă ducea cu el, poate aveam alte perspective. (Râde!) În adolescență, mama și-a schimbat jobul, deci implicit mi-am schimbat și eu perspectivele. (Râde!) A început să lucreze în PR și îmi plăcea și mie ideea de a lucra cu oameni, drept urmare când am terminat liceul, m-am înscris la prima facultate, de publicitate. M-am implicat activ și în politică, eram tânără și aveam aspirații înalte. Îmi doream să devin om politic și să schimb lumea. Eram tare naivă!”, povestește Oana.

Soții care au decis să lase viața la oraș pentru Grădina din Deal

Soții care au decis să lase viața la oraș pentru Grădina din Deal

Bunica, specialistă la pus murături și dulcețuri de iarnă

Întrebată de la cine a învățat să pună murături, Oana își amintește cu drag de copilărie și bunici. „În copilărie, am fost foarte apropiată de bunici, în special de cei din partea mamei, unde am și ales să mă mut. Până la patru ani, ei m-au crescut. La Cluj era destul de greu pentru ai mei să meargă la muncă și să aibă grijă și de mine. Apoi veneam în vacanțele de vară, jumătate aici, jumătate la Teiuș, la bunicii paterni. De acolo am deprins «arta borcanelor». Bunica a fost cea mai mare specialistă la pus murături și dulcețuri pe iarnă.”, spune antreprenoarea.

Oana: „Bine ați venit!” la Grădina din Deal

Oana: „Bine ați venit!” la Grădina din Deal

Publicitatea, marea dragoste

Oana a făcut două facultăți și un master. Întrebată dacă regretă că a stat atât de mult timp prin săli de clasă, antreprenoarea spune că folosește ce a învățat pentru a-și promova afacerea. „Prima facultate la care am studiat a fost Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, secția Publicitate, în cadrul UBB. A fost prima mea alegere și marea mea dragoste. Fiind prima generație de studenți, a fost puțin mai dificil, mai pe bâjbâite. Multe materii erau comune cu cei de la Comunicare și Relații Publice, abia din al doilea semestru al anului 2 am început să facem ceva concret. După ce am terminat prima facultate, mi se părea că am prea mult timp liber, dat fiind că pe toată perioada facultății am avut job full-time, și am vrut să mă înscriu la a doua facultate, Studii de Securitate, în cadrul Facultății de Istorie și Filozofie. Îmi plăcea cum sună «sunt student la Securitate» și văzusem programa, iar cursurile mi se păreau fascinante. Nu doream carieră în domeniu, am făcut-o din plăcere. Apoi m-am înscris la master, tot la Facultatea de Istorie și Filozofie, la secția de Comunicare Internațională, nu renunțasem de tot la ideea de carieră diplomatică. În acest moment, folosesc tot ce am învățat la publicitate pentru promovarea produselor mele și ale afacerii.”, explică Oana.

Viața în corporație

Înainte de a se întoarce în grădină, Oana a lucrat câțiva ani într-o coporație. „Am lucrat 4-5 ani în corporație, pe poziția de customer care agent. Când m-am angajat, eram tare încântată. Lucram într-o multinațională alături de vreo 800 de oameni, pe limba mea specială învățată în liceu, portugheza. Existau posibiliăți de avansare. Eram în extaz. Credeam că acolo mi-am găsit împlinirea. După vreo trei încercări ratate de avansare, am decis să îmi termin studiile și abia apoi să mai încerc. Credeam că sunt pregatită pentru un post de manager, dar abia acum îmi dau seama că mai aveam multe de învățat. Acolo pot să zic că m-am dezvoltat și am crescut din punct de vedere personal și profesional. Am învățat ce înseamnă munca în echipă, faptul că nimeni nu e de neînlocuit și că trebuie să muncești și să înveți constant pentru a ține pasul și în același timp pentru a avansa. Team managerul meu îl cita frecvent pe Darwin: «Va supraviețui doar specia care este capabilă să se adapteze.». Fraza asta mi-a rămas întipărită și încerc să o pun în practică și în mica mea afacere. Le mulțumesc team leaderilor și managerilor de acolo pentru că m-au ajutat să mă dezvolt și să mă maturizez. Fără experiența de acolo, nu aș fi reușit să ajung unde sunt azi și le sunt profund recunoscătoare. ”, povestește tânăra.

Grădina din Deal

Grădina din Deal

Cum a renunțat la „viața la oraș”

Într-o zi, Oana a renunțat la „viața la oraș”. Întrebată cum au primit vestea părinții și bunicii, își amintește că a fost încurajată de familie, doar că nimeni n-o vedea făcând agricultură. „După ce mi-am terminat studiile, mi-am dat seama că nu sunt fericită și împlinită, că nu mai vreau să avansez în companie și că vreau altceva. Actualii mei nași tocmai accesaseră fonduri europene în agricultură și le mergea bine, și atunci mi-am zis: «bunicii mei au mult pământ, sunt bătrâni, nu mai pot lucra așa mult și eu stau în Cluj, așa nefericită și neîmplinită». Așa că am încercat și eu treaba asta cu «instalarea tinerilor fermieri». Zis și făcut! Îi anunț pe ai mei că vreau să mă mut la Remetea Chioarului și să încep o afacere în agricultură cu fonduri europene. Șoc si groază! (Râde!) Dar părinții mei m-au susținut și dacă asta vreau eu să fac, într-un final mi-au spus: «Bagă mare!». Mi-am dat demisia, am împachetat tot și am venit la țară. Bunicii mei au fost tare încântați, mai ales bunicul, că în sfârșit casa pe care o făcuse pentru mine nu mai stă goală. Bunica era și ea fericită că vin «acasă», dar nu reușea să mă vadă făcând agricultură.”, își amintește antreprenoarea.

Grădina din Deal

Grădina din Deal

Porumbul dulce și amar

Întrebată cum a fost începutul afacerii, Oana își amintește amuzată fețele celorlalți comercianți când a deschis primul portbagaj din care a scos porumb. „Am început încet cu vreo 60 de arii de porumb dulce. În primul an a fost destul de bine, am vândut tot pentru că am avut ideea genială să vin la Cluj cu el, în angro, după ce în Baia Mare nu prea aveam mare trecere. Am venit cu două dubițe de porumb dulce. Nu vreți să știți cum se uitau comercianții din angro la mine când am deschis portbagajele mașinilor. (Râde!) În prima zi, după masă am sunat acasă să culeagă tot că eu nu mai aveam marfă.”, povestește Oana.

Grădina din Deal

Grădina din Deal

„Apa e sfântă în agricultură!”

Creșterea porumbului a început să-i dea dureri de cap Oanei. „Anul următor de porumb dulce a fost eșec total. A fost foarte mic, nu s-a făcut tot. Știuleții mei nu puteau concura cu cei din Ungaria. Am zis: «nu-i bai!», avem porci și vaci, nu ramane el nemâncat. Tot atunci am început și cu legumele. Aveam deja primul solar făcut de bunici și 18 arii de teren lângă râu, pentru că apa e sfântă în domeniul acesta. Nu știam ce să pun, cum să pun sau cât să pun.”, își amintește antreprenoarea.

Grădina din Deal

Grădina din Deal

„Jumătate de sat a râs de mine că duc apă cu gălețile”

Oana e bucuroasă că a avut alături niște oameni la care ține foarte mult, actualii ei fini. „Actualii mei fini făceau legumicultură în familie de zeci de ani. Ei mi-au dat și primele răsaduri că la mine era iar «epic fail», nu s-au făcut prea multe, m-au îndrumat pas cu pas: cum să le plantez, la ce distanță, cum să le sap etc. Tot ei mi-au dat și motopompa să le ud, după ce jumătate de sat a râs de mine că duc apa cu gălețile, alături de vărul meu, să ud răsadurile, pentru că atunci nu aveam bani pentru a cumpăra furtun și motopompă.”, povestește Oana.

Copii la Grădina din Deal

Copii la Grădina din Deal

S-a angajat ca ospătăriță

Pentru a putea susține afacerea, Oana a fost nevoită să se angajeze într-un restaurant. „Pentru a putea cumpăra ustensilele necesare grădinăritului, m-am angajat ca ospatăriță. Lucram două zile și două zile aveam liber. Astfel, mă puteam ocupa de legume. La primul salariu, mi-am luat două furtunuri și motopompă. Tot nu îmi ajungeau furtunurile și tot finii mei au fost cei care mi-au împrumutat să pot uda. Apoi încet, încet, mi-am mai luat și eu. Am implicat tot neamul. Lucram eu, soțul meu, vărul meu și mătușa și finii mei. Cu ei lucrez în continuare, plus zilieri în perioadele de vârf.”, explică tânăra.

Grădina din Deal

Grădina din Deal

Cum a ajuns pe Facebook

Întrebată cum a ajuns pe Facebook, Oana îi este recunoscătoare unei foste colege de la corporație pentru i-a deschis drumul și ochii pentru mediul online. „Am început să vând legumele în piață, mergea binișor, iar o altă colegă din multinațională de la Cluj s-a mutat la Baia Mare, a început și ea o afacere de familie cu uleiuri presate la rece și mi-a dat ideea paginii de Facebook și vânzări online. Îi mulțumesc pe această cale că mi-a deschis drumul printre clienții ei.”, spune Oana.

Povestea Grădinii din Deal

Întrebată care este povestea Grădinii din Deal, Oana povestește prin ce a trecut pentru promovarea acestui brand. „În sat, noi stăm pe deal, si de acolo numele. Foarte sugestiv! (Râde!) Din vorbă în vorbă, am devenit cunoscută și recomandată. În al doilea an, soțul meu a avut ideea genială să vindem și borcane. Fiind crescută la țară și obișnuită că toamna toată lumea își pune borcane pe iarnă, am uitat că nu toți au bunici la țară sau timp. Soțul meu este graphic designer și fotograf. El s-a ocupat de etichete, logo, fotografii de produs, tot ce ține de partea de imagine. Tot el are grijă să fie rândurile drepte în câmp. (Râde!) Borcanele au fost un real succes, chiar dacă am avut probleme. Am ales să nu folosim conservanți, așa că multe s-au stricat deoarece capacele sunt făcute, marea lor majoritate, să fie strânse mecanic și nu manual, și nu strângeau bine. Clienții mei au fost foarte înțelegători, unora le-am schimbat borcanele, alții nu au vrut, pe motiv ca asta era dovada clară că în borcane e ce ar trebui să fie. Am început cu zacuscă, castraveți murati, gogoșari murați și dulcețurile clasice, cu ajutorul mamei mele și ale soacrei, care sunt as la capitolul murături și dulcețuri. Am avansat și am început să facem și «specialități»: gogoșari în sos de muștar, dulceață de ardei iute, dulceață de merișoare etc., iar acesta este primul an în care am făcut dulcețuri ca mărturii pentru botez sau nuntă. Am aplicat teoria lui Darwin, ne-am adaptat vremurilor și cerințelor.”, explică antreprenoarea.

„Vreau să simtă toți gustul legumelor bunicii”

Oana nu folosește chimicale. Întrebată cât de greu e să reziste în afaceri, antreprenoarea spune că pentru ea e mai importantă realizarea produselor autentice decât profitul. „Am ales să nu folosesc chimicale pentru că vreau să simtă toți gustul legumelor bunicii. Chiar ținem la sloganul nostru: «Cu drag, de la bunica!”. Și pe vremuri se stropeau legumele cu var sau cu piatra vânată, sulfat de cupru, dar în niciun caz cum aleg mulți să facă azi: pesticide peste tot, să nu existe nici urmă de gânganie sau potențiatori de creștere să fie cât mai mari și mai frumoase. După umila mea părere, aici e și vina clienților: aleg să cumpere din supermarket pentru că e mai comod și mai ieftin, iar produsele din piață nu mai valorează doi bani și ajung la gunoi, sau, în cel mai bun caz, la porci. Cât am stat în piață, am înțeles fenomenul, vezi doar persoane în vârstă care cumpără din piață și prea puțini tineri. Și persoanele în vârstă, având pensiile mici de care știm cu totii, aleg tot ce e mai ieftin. Astfel, țăranul român s-a adaptat: face producții mari în timp scurt cu ajutorul chimicalelor pentru a face față concurenței. Una e să vinzi 500 de kg la 5 lei și alta e să vinzi 5 tone la 3 lei.”, povestește Oana.

Ce riști când nu folosești chimicale

Oana știe ce riscuri își asumă dacă nu folosește chimicale, dar crede că satisfacțiile sunt pe măsură. „Eu am ales calea grea: să nu folosesc chimicale, chiar dacă asta a însemnat să pierd culturi întregi și să îmi cresc prețurile pentru a acoperi investiția, pentru că, deși fac totul cu mult drag, trebuie să mă gândesc și la partea financiară. Dar nu am avut probleme cu clienții din cauza prețurilor. Având în vedere că fac livrările la domiciliu, pot să discut cu fiecare în parte și să le explic de ce vând mai scump decât în piață sau în supermarket. Sunt conștientă că-mi asum un risc imens și în orice moment pot să pierd culturi întregi. Anul trecut am pierdut cultura de roșii în proportie de 80% si pe cea de conopidă de 99%, iar varza a fost toată crapată din cauza ploilor sau ciuruită de melci. Am prezentat situația în mod onest, iar cine a vrut varză pentru sarmale, l-am îndrumat spre piață pentru ca a mea nu era în cea mai bună formă. E greu să nu folosești chimicale, dar satisfacțiile sunt pe măsură.”, explică tânăra.

Propria rețetă de gogoșari în muștar

Întrebată ce le recomandă clienților să cumpere de la ea, Oanei îi este greu să aleagă ceva. „Nu pot să mă decid care produse sunt mai bune, e ca și cum ai întreba un designer vestimentar care e cea mai frumoasă creație. Pentru mine, toate sunt gustoase, deși cred că gogoșarii în muștar sunt preferații mei, pentru că am reușit să îmi fac propria rețetă pentru ei de care sunt mândră. Cam la toate conservele am propria rețetă, le fac după gustul meu.”, povestește Oana, încercând să ne facă poftă.

„Există posibilitatea să pierzi tot într-o singură zi”

„Grădinăritul nu e pentru toată lumea. Să ai o mică grădină cu legume da, e OK! E o sursă de energie incredibilă. Stai și te deconectezi total și vezi cum cresc toate produsele puse de tine, e un sentiment minunat, dar trebuie să fii pregătit și pentru eșec pentru că în spațiu deschis există oricând posibilitatea să pierzi tot într-o singură zi, dacă vrei să le păstrezi natural. La scară mare, trebuie să ai voință de fier și să te pregătești de multă muncă fizică, investiții constante și de vreo doi ani fără concedii, sau doar iarna, în extrasezon.”, explică tânăra cu gândul la o vacanță mult așteptată.

Despre noua generație de antreprenori

Oana este încântată că face parte dintr-o generație de antreprenori deschisă la nou. „Noua generație de antreprenori are un potențial enorm. Sunt mulți oameni de afaceri tineri, entuziaști și deschiși la nou. După părerea mea, acestea sunt cele mai importante calități. De la IT la agricultură, poți să faci orice atâta vreme cât nu te dai bătut la primul hop și aduci ceva nou pe piață.”, spune Oana.

Cum poți ajunge la Grădina din Deal

Dacă vrei să urmărești activitatea Oanei sau să o vizitezi, poți să-i scrii pe pagina de Facebook Grădina din Deal.


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.