22 octombrie 2021, 8:34

Acum 155 de ani se înființa Societatea Literară Română, în prezent Academia Română

Academia Română sărbătorește 155 de ani de la înființare. La 1/13 aprilie 1866, a fost înfiinţată ”Societatea Literară Română”, care şi-a început activitatea în anul următor, sub numele de ”Societatea Academică Română”. La 29 martie 1879, prin înalt decret, ”Societatea Academică Română” a fost declarată institut naţional, sub numele de ”Academia Română”, scrie agerpres.ro, care preia informații de la site-ul Academiei, acad.ro.

După Unirea Principatelor Române de la 24 ianuarie 1859 şi amplul program de reforme care i-a urmat, a apărut necesitatea înfiinţării unui institut central care să reunească cele mai importante personalităţi culturale ale României, după modelul academiilor occidentale. Ioan Maiorescu propunea, în anul 1860, „o societate academică care să concentreze activitatea erudiţilor români (…) pentru cultura limbii, pentru scrisul istoriei naţionale”. Acest proiect nu s-a materializat, însă fiul său, Titu Maiorescu, avea să ia parte la înfiinţarea noii academii.

După elaborarea proiectului de statut (1860), a urmat o perioadă de pregătire şi s-au făcut primele donaţii. La 1 aprilie 1866, la propunerea lui C.A. Rosetti, locotenenţa domnească a aprobat Regulamentul pentru formarea „Societăţii literare române”. Scopul acesteia era stabilirea ortografiei limbii române şi redactarea unei gramatici şi a unui dicţionar. Regulamentul prevedea formarea societăţii la Bucureşti şi numirea membrilor de către Ministerul Instrucţiunii şi Cultelor, aceştia urmând să reprezinte toate regiunile ţării, inclusiv aromânii.

Membrii fondatori ai societăţii erau: Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi, Vasile Urechea Alexandrescu, Ion Heliade Rădulescu, August Treboniu Laurian, C.A. Rosetti, Ion C. Massimu, la care s-au adăugat, în 1867, Titu Maiorescu şi Nicolae Ionescu (din vechiul regat), Timotei Cipariu, Gavriile Munteanu şi George Bariţiu (din Transilvania), Alexandru Haşdeu, Constantin Stamati şi Ioan Străjescu (din Basarabia), Alexandru Hurmuzachi şi Ambrosiu Dimitrovici, înlocuit apoi de Ioan Sbiera (din Bucovina), Alexandru Mocioni şi Vincenţiu Babeş (din Banat), Ioan D. Caragiani şi Dimitrie Cozacovici (din Macedonia).

Prima şedinţă a Societăţii Literare Române a avut loc la 6 august 1867, iar la 24 august 1867, s-a aprobat Statutul Societăţii Literare Române, care menţiona constituirea Societăţii Academice Române ”cu scopul de a lucra la înaintarea literelor şi a ştiinţelor între români”. La 31 august, a fost aleasă conducerea Societăţii: preşedinte – Ion Heliade Rădulescu; vicepreşedinte – Timotei Cipariu şi secretar – August Treboniu Laurian.

La 29 martie 1879, prin înalt decret, Societatea Academică Română era declarată institut naţional, sub denumirea de Academia Română, având trei secţii: literară, istorică, ştiinţifică. Ulterior, prin Decretul din 9 iunie 1948, aceasta a fost transformată în Academia Republicii Populare Române, iar la 5 ianuarie 1990, s-a semnat Decretul – Lege prin care Academia Română se reorganiza, redevenind astfel, cel mai înalt for ştiinţific şi cultural al ţării.

Academia Română a cunoscut, asemenea tuturor instituţiilor de cultură ale ţării, vitregiile regimului comunist totalitar, ale cărui ingerinţe s-au făcut simţite din plin. Astfel, au fost excluşi din Academie 98 de membri titulari, corespondenţi şi de onoare, consideraţi, datorită gândirii, operei şi convingerilor lor politice, drept neadaptabili noilor orientări ale culturii şi ostili regimului comunist. Epurări s-au făcut şi în rândurile cercetătorilor din institutele Academiei.

Totodată, proprietăţile Academiei au fost şi ele supuse naţionalizării. Ulterior, Academia a fost deposedată, adesea fără formele legale elementare, de unele colecţii de documente, monede, piese arheologice şi opere de artă, transferate abuziv altor instituţii şi recuperate parţial după 1989. se arată pe site-ul Academiei.

În pofida tuturor acestor vicisitudini, activitatea Academiei Române a continuat în întreaga perioadă totalitară. Progrese s-au înregistrat în fiecare domeniu de cercetare, ele fiind obţinute nu numai cu devotament şi aplicaţie, dar şi cu îndrăzneală şi deseori cu numeroase riscuri. Astfel, cercetătorii au căutat să păstreze contactele cu cuceririle ştiinţifice pe plan mondial, prin participări la reuniuni internaţionale, prin corespondenţă şi schimb de publicaţii, prin legături directe cu specialişti străini, prin organizarea, în ţară, a unor reuniuni ştiinţifice internaţionale, în toate domeniile ştiinţei, unele de mare răsunet (congresele mondiale de sociologie rurală, Congresul internaţional de istorie, Congresul de cibernetică, Conferinţa internaţională de matematică, Congresul Institutului Internaţional de Finanţe Publice ş.a.).

În anul 1990, odată cu reîntoarcerea în subordinea Academiei Române a institutelor sale de cercetare, supremul for de ştiinţă şi de cultură al ţării a revenit la menirea ei iniţială.

 


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.