Uniunea Europeană poate că a finalizat un nou pachet de sancțiuni împotriva Rusiei, dar nu lovește Kremlinul acolo unde îl doare cu adevărat.

În loc să ia măsuri împotriva vânzărilor de petrol și gaze naturale de miliarde de dolari ale Moscovei sau să se asigure că tehnologiile interzise nu ajung la forțele sale armate, Bruxelles-ul își reduce ambițiile în favoarea unui număr mic de companii care încalcă regulile.

Din cauza lipsei de consens între țări și a opoziției acerbe a Ungariei, care continuă să urmărească legături mai strânse cu Rusia, este clar că UE simte că nu mai are alte opțiuni pentru a constrânge acțiunile belicoase ale Moscovei în Ucraina.

Totuși, aceste opțiuni există, se arată într-o analiză realizată de Politico.

Iată cinci alternative pe care le au la dispoziție factorii de decizie politică, dacă doresc cu adevărat să-l preseze pe președintele Vladimir Putin.

1. Stabilirea unui plafon al prețului petrolului

Înainte de începerea războiului din Ucraina, vânzările de petrol și gaze reprezentau aproape jumătate din veniturile Rusiei. Acum, în condițiile în care companiile și muncitorii calificați fug din țară, combustibilii fosili reprezintă unul dintre puținii ași în mânecă pe care îi mai are.

În decembrie 2022, clubul G7 al națiunilor bogate, la care se adaugă UE și Australia, a impus un plafon de preț fără precedent de 60 de dolari pe baril pentru petrolul rusesc, o măsură prin care sperau să forțeze Moscova să mențină livrările pentru a stabiliza piața globală, reducându-și în același timp profiturile din vânzări.

Cu toate acestea, deși planul a funcționat inițial, eficacitatea lui s-a erodat în cele din urmă, deoarece Moscova a găsit modalități de a eluda regulile. În prezent, practic nu se mai vinde petrol sub plafonul de preț.

Acum, prioritate majoră pentru Kiev este de a-i determina pe aliații săi occidentali să ia măsuri împotriva „flotei-fantomă” de petroliere îmbătrânite pe care Rusia le folosește pentru a-și vinde petrolul încălcând sancțiunile.

De asemenea, insistă ca partenerii săi globali să închidă o lacună care permite unor țări precum India, Turcia și China să cumpere țiței rusesc la orice preț și să-l rafineze în benzină, motorină și alți combustibili pentru a fi vândut în altă parte.

Dar lipsa de acord între aliații occidentali, care spun că SUA nu sunt interesate de înăsprirea normelor existente, împreună cu temerile legate de creșterea prețurilor la energie, împiedică orice acțiune.

Capitalele UE mai fertile fac presiuni pentru interzicerea tuturor importurilor de aluminiu rusesc, deoarece aproximativ 80% din comerțul profitabil cu Rusia, legat de acest metal, nu este sancționat în prezent.

În timp ce demersul are sprijinul Estoniei, Letoniei, Lituaniei și Poloniei, Comisia Europeană nu a reușit să includă această idee în ultima sa propunere de sancțiuni. Cu toate acestea, executivul UE a indicat că măsura ar putea fi luată în considerare într-un pachet viitor.

Ca și în cazul aluminiului, plăcile rusești sunt mult mai ieftine decât alternativele lor fabricate în Europa. Cu toate acestea, European Aluminium estimează că firmele rusești câștigă aproximativ 2,2 miliarde de euro din exporturi.

2. Închiderea robinetelor de gaz

În timp ce UE s-a grăbit să evite petrolul rusesc în urma războiului, Moscova a fost de fapt cea care a luat decizia de a începe să taie gazoductul care ajunge pe continent – o încercare de a-i priva pe aliații Ucrainei de o sursă de energie cheie.

Acestea fiind spuse, Rusia a reprezentat anul trecut aproximativ 15% din importurile de gaze ale UE, chiar dacă continentul a crescut importurile de gaze naturale lichefiate (GNL) din locuri precum SUA, Norvegia, Libia și Algeria. De fapt, țări precum Belgia și Spania chiar și-au majorat achizițiile de gaze de la Moscova în 2023.

Asta înseamnă că UE continuă să umple buzunarele Kremlinului prin cumpărarea de gaz rusesc. Potrivit Centrului de Cercetare pentru Energie și Aer Curat, plățile de gaz ale UE către Rusia în ultimii doi ani au depășit 80 de miliarde de euro.

Cu toate acestea, renunțarea la gazul rusesc nu este un proces simplu. Multe țări sunt blocate în contracte pe termen lung, greu de rupt. Iar Ungaria, de departe țara care susține cel mai puțin sancțiunile energetice impuse Rusiei, are o relație strânsă cu gigantul energetic de stat rus Gazprom. Budapesta a fost chiar de acord să consolideze în această iarnă volumele pe care le cumpăra.

Un diplomat, căruia i s-a acordat anonimatul pentru a vorbi liber, a minimizat șansele unei respingeri mai dure a gazului rusesc la nivelul întregului bloc. „Este încă foarte mult o chestiune de securitate a aprovizionării”, a spus diplomatul.

În plus, experții avertizează că țările UE închid ochii la GNL-ul rusesc care trece prin porturile europene în drum spre alte destinații. Cu toate acestea, oprirea acestei practici revine capitalelor din locuri precum Franța și Belgia, nu birocraților de la Bruxelles.

3. Combaterea intermediarilor

O piață neagră profitabilă a înflorit de când aliații occidentali au interzis multe dintre importurile rusești de produse de lux occidentale și – mai îngrijorător – de bunuri „cu dublă utilizare” pe care forțele armate ale Moscovei le pot refolosi.

Țări precum Georgia și Armenia din Caucazul de Sud și Kazahstanul din Asia Centrală au graniță comună cu Rusia sau sunt aproape de aceasta și au relații comerciale importante cu Moscova.

Bruxelles-ul a numit un țar al sancțiunilor, fostul ambasador al UE în SUA David O’Sullivan, care va călători prin fosta Uniune Sovietică și va face presiuni asupra țărilor pentru a contribui la aplicarea regulilor.

Până în prezent, se pare că funcționează (oarecum) – atât Armenia, cât și Kazahstanul și-au declarat public intenția de a adera la sancțiunile occidentale.

Cu toate acestea, Georgia, căreia i s-a acordat în mod controversat statutul de candidat la UE la sfârșitul anului trecut, a decis să nu aplice aceleași reguli. Președintele Parlamentului, Șalva Papuașvili, a susținut că decizia a fost profitabilă pentru țară și că nu a afectat relațiile acesteia cu UE.

Mai departe, Turcia, India și China au profitat de nevoia Moscovei de a avea rute comerciale alternative, iar Beijingul a expediat tone de echipamente care ar putea fi utilizate cu ușurință de forțele ruse care luptă în Ucraina.

În pachetul de sancțiuni din această săptămână, se așteaptă ca UE să adauge companiile chinezești pe lista entităților cu care nu se poate face comerț cu bunuri pentru câmpul de luptă și bunuri cu dublă utilizare.

În timp ce Bruxelles-ul, alături de SUA, strânge șuruburile în ceea ce privește eludarea, va fi o bătălie grea pentru a închide lacunele mai repede decât le pot deschide cei care îl favorizează pe Putin.

Din punct de vedere tehnic, Bruxelles-ul are capacitatea legală de a suspenda toate schimburile comerciale cu un produs dacă o țară străină nu respectă „alte măsuri individuale și de informare din partea UE”.

Dar pentru a face acest pas este nevoie de unanimitate din partea tuturor celor 27 de țări ale UE – ceea ce face ca ștacheta dreptului de veto să fie destul de joasă, mai ales dacă orice țară din UE beneficiază de pe urma acestor vânzări.

4. Chestiunea nucleară

În Ucraina, ocuparea de către Rusia a centralei nucleare Zaporijjia, cea mai mare din Europa, a stârnit avertismente privind o catastrofă care ar putea afecta întregul continent. Cu toate acestea, chiar peste graniță, în UE, Moscova este în continuare un actor important în industria civilă a energiei atomice a blocului.

Ministrul adjunct al Energiei de la Kiev, Farid Safarov, a declarat în noiembrie pentru Politico că este timpul ca țările europene să înceteze să mai trateze cu gigantul rus de stat al energiei nucleare, Rosatom, care în prezent furnizează combustibil și servicii într-o serie de țări din UE.

Deși sectorul nu este unul dintre cele mai mari surse de venit ale Moscovei, oferă o pârghie uriașă de soft power și permite companiilor de stat rusești accesul la infrastructura europeană sensibilă.

Cu toate acestea, încă o dată, bariera pentru o acțiune mai fermă pare a fi Ungaria. În prezent, Budapesta își extinde centrala nucleară Paks cu sprijinul Rosatom, iar premierul Viktor Orbán a promis că va bloca orice sancțiuni asupra sectorului.

„Când vine vorba de domeniul nuclear, cred că este destul de clar”, a declarat diplomatul european aflat la curent cu aceste discuții. „Ungaria a fost foarte clară că ar folosi veto-ul, și probabil că și alte câteva state membre se ascund în spatele Ungariei”.

5. Dacă nu acum, atunci când?

În timp ce Rusia nu dă semne că va rămâne fără fondurile de care are nevoie pentru a cumpăra arme și pentru a plăti salariile militare costisitoare, experții subliniază că este puțin probabil să poată rămâne pe picior de război la nesfârșit.

Asta înseamnă că conflictul devine din ce în ce mai mult un război brutal de uzură între capacitatea Moscovei de a continua să lupte și capacitatea Occidentului de a menține sprijinul pentru Ucraina.

„Sancțiunile și războiul au devenit un test al rezistenței economiei Rusiei și economiei Ucrainei”, a declarat Maria Șagina, expert în sancțiuni la Institutul Internațional pentru Studii Strategice, avertizând că Moscova se confruntă cu o criză pe termen mai lung ca urmare a ieșirilor de capital, a exodului de creiere care a dus la plecarea multor tineri și a lipsei de acces la tehnologie.

„Întrebarea este dacă economia ucraineană poate fi susținută pentru a vedea efectele pe termen lung”, a adăugat ea.

Având în vedere că dezacordurile politice și preocupările economice împiedică unele dintre măsurile care ar avea cel mai mare impact asupra capacității Moscovei de a purta războaie, ultima rundă de sancțiuni nu va reuși, probabil, să fie altceva decât un gest simbolic care marchează doi ani de moarte și distrugere inimaginabilă în Ucraina.

Cu toate acestea, Bruxelles-ul s-a angajat să înceapă imediat să lucreze la un al 14-lea pachet de sancțiuni, care, speră unii, ar putea adopta o linie mai dură – mai ales dacă liderii UE își pot repeta strategia de a forța Ungaria să renunțe la opoziția sa față de măsurile-cheie de ajutorare a Kievului.

Acestea fiind spuse, discuția despre „oboseala ucraineană” a Uniunii Europene a intrat în lexiconul Bruxelles-ului, deși liderul polonez Donald Tusk preferă să o numească „oboseala lui Orban”. Iar experții avertizează că oficialii vor trebui să convingă un public precaut că nu va fi afectat de sancțiuni, mai scrie sursa citată.

---