10 august 2020, 2:39

Aristotel, ilustrul filosof care a pus bazele gândirii critice de astăzi

„Suntem ceea ce facem în mod repetat; prin urmare, excelența nu este un act singular, ci un obicei” – Aristotel.

Celebrul filosof s-a stins din viaţă la data de 7 martie 322 î.Hr.

Fără doar și poate, omenirea ar fi fost astăzi mult prea săracă, fără aportul uriaș pe care Aristotel l-a avut de-a lungul vieții sale. Acesta a fost unul dintre cei mai importanţi filosofi ai Greciei Antice, clasic al filosofiei universale, spirit enciclopedic, fondator al şcolii peripatetice.
Chiar dacă  bazele filosofiei au fost puse în primă instanță de Platon, Aristotel este cel care a tras concluziile necesare din filozofia acestuia şi a dezvoltat-o. Mai mult decât atât, se poate afirma cu siguranță că Aristotel este întemeietorul ştiinţei politice ca ştiinţă de sine stătătoare. A întemeiat şi sistematizat domenii filosofice ca Metafizica, Logica formală, Retorica sau Etica. De asemenea, forma aristotelică a ştiinţelor naturale a rămas paradigmatică mai mult de un mileniu în Europa.
Aristotel s-a născut la Stagira (motiv pentru care i se mai spune Stagiritul), un oraş din peninsula Chalcidica, în nordul Mării Egee. Tatăl său, Nicomah, a fost medicul regelui Macedoniei, Midas al II-lea, tatăl lui Filip al II-lea şi bunicul lui Alexandru Macedon. Mama sa, pe nume Phaestis, provenea dintr-o familie aristocratică.

Sursă Foto: descopera.ro

Fost student al lui Platon, Aristotel ajunge să îi fie profesor lui Alexandru cel Mare şi să exercite o puternică influenţă culturală în epocă. Viziunea sa se separă de cea a lui Platon, Aristotel fiind adeptul empiricismului, deci a cunoaşterii prin intermediul propriei percepţii. Arealul vast de cuprindere a studiilor sale, cât şi noutatea acestora, i-au conferit lui Aristotel o influenţă uriaşă asupra dezvoltării a numeroase idei sau curente filosofice.
În 335 î.H., după ce Alexandru a devenit rege și a cucerit Atena, Aristotel s-a întors în oraș. În Atena, Academia lui Platon, condusă acum de Xenocrate, avea încă influență asupra gândirii Greciei. Cu permisiunea lui Alexandru, Aristotel și-a fondat propria școală la Atena, numită Lyceum.

Deoarece Aristotel obișnuia să se plimbe în timp ce le preda studenților săi, aceștia erau obligați să-l urmeze și astfel și-au primit denumirea de Peripatetici, ceea ce înseamnă oameni care se plimbă în jur. Membrii Lyceum-ului cercetau domenii dintre cele mai diverse, de la științe și matematică la filozofie și politică, și aproape orice alt domeniu ce putea avea legătură cu acestea. Arta era, de asemenea, o arie de interes foarte populară. Membrii își notau descoperirile în manuscrise. Astfel s-a creat imensa colecție de materiale scrise a școlii, care, după standardele lumii antice, reprezenta una dintre primele mari biblioteci.

„Zgârciții adună ca și cum ar trăi veșnic, risipitorii risipesc ca și când ar trebui să moară” Aristotel. 

Despre operele și analizele lui Aristotel s-a scris mult timp, de-a lungul istoriei. Însă, unul dintre subiectele pe care acesta le-a studiat în profunzime a fost cu siguranță economia. Astfel că, principalele sale idei de filosofie economică se axează în jurul următorelor idei:

  • Aristotel este în favoarea unei economii de schimb, bazată pe proprietate privată; de ce proprietate privată? – întrucât oamenii au mai multă grijă de bunul personal faţă de bunul comun, aflat în devălmășie;
  • Banii sunt necesari pentru a depăşi neajunsurile sistemului de troc;
  • După cum menţionam în articolul referitor la Nicole Oresme, banii sunt văzuţi ca parte a sistemului legislativ, Aristotel fiind de părere că tranzacţiile monetare trebuie să fie strict reglementate de către lege;
  • Banii prezintă avantajul că reprezintă o certitudine a activităţii economice în viitor, întrucât aceştia pot fi păstraţi până la o tranzacţie ulterioară, spre deosebire de troc;
  • În privinţa activităţilor de împrumut şi de dobândă, Aristotel se declară a fi împotriva acestor practici, întrucât consideră că banii au fost inventaţi ca un mijloc pentru a facilita schimburile de natură economică, nu pentru a produce mai mulţi bani;
  • Într-una din operele sale principale, Etica nihomahică, Aristotel consideră monopolul ca fiind un mijloc de exploatare a populaţiei, deşi nu face referiri explicite cu privire la rolul spiritului competiţional. 

În scrierile sale economice, Aristotel recurge şi la aspecte ale eticii pentru a îşi apăra ideile. Astfel, contracarând aversiunea faţă de proprietatea privată a lui Platon, Aristotel se bazează pe educaţia oamenilor pentru ca aceștia să îşi limiteze dorinţele nestăvilite de avuţie. Adăugând o dimensiune etică aspectelor analizate, Aristotel dă naştere unui sistem filosofic ce inspiră şi în ziua de astăzi, indiferent dacă timpul a confirmat sau infirmat viziunea sa.

Surse: espressofilosofic.ro și descopera.ro


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.