Pentru mulți dintre fanii Formulei 1, Ayrton Senna a fost cel mai mare pilot care a concurat vreodată în campionatul mondial. Alain Prost spunea despre Senna că brazilianul conducea întotdeauna peste limită.

Așa s-a întâmplat, poate, și atunci, în al șaptelea tur al cursei de la San Marino…

1 Mai 1994

Se presupune că este mai ușor să vorbești despre o persoană dispărută nu acum, ci de 27 de ani. Se dovedește că nu este așa. Asta poate pentru că unii lasă o amprentă asupra celorlalți atât de puternică încât ne dăm seama că a spune că trăiesc în amintirea noastră nu este doar o simplă figură de stil.

Doamnelor și domnilor – Ayrton Senna da Silva! Triplu campion mondial de Formula 1 în 1988, 1990 și 1991, toate titlurile fiind câștigate cu McLaren și Honda.

 Ayrton Senna. La patru ani mergea cu kartul

Ayrton a condus primul său go-kart la vârsta de patru ani, în 1964. Ulterior îi facea o enormă plăcere să se urce la volanul tractoarelor și mașinilor agricole de la fermele tatălui său, mimând că le conduce.

În 1973 când avea 13 ani a debutat oficial în întrecerile de karting, concurând pentru prima dată pe circuitul de la Interlagos, de lângă Sao Paolo, orașul său natal. Atunci a primit în dar de la tatăl său o cască de culoare galbenă cu două dungi orizontale, una albastră și una verde, reprezentând culorile Braziliei, cască pe care avea să o folosească toată viața, scrie MyMagazine.

“Să fii al doilea înseamnă să fii primul care pierde”

În 1981 se mută în Marea Britanie, unde își face debutul în Formula Ford 1600, câștigând campionatul în primul an. Urmează Formula Ford 2000, devenind campion al Marii Britanii și al Europei. În 1983, la 21 de ani, semnează un acord pentru a participa în Formula 3.

Este momentul în care atrage atenția unor echipe mari din Formula 1 ca și McLaren, Williams, Brabham și Lotus. Are parte de teste cu toate, dar până la urmă ajunge să conducă pentru Toleman.

Alegerea echipei Toleman nu a fost întâmplătoare. În primul rând Senna dorea să debuteze în Formula 1. Apoi Toleman era o echipă mică, resursele financiare și tehnice fiind limitate, ceea ce, în cazul unor rezultate pozitive, promova talentul lui Senna.

Debutul a avut loc în Marele Premiu al Braziliei când s-a clasat al șaisprezecelea pe grila de start – dar cu un timp cu 1,5 secunde mai bun decât cel al colegului său de echipă – neterminând însă cursa din cauza problemelor la turbocompresor. A doua cursă – Marele Premiu al Africii de Sud – i-a adus și primul punct, terminând cursa al șaselea.

Ayrton Senna. Monaco

Adevărata sa valoare a fost însă dovedită în Marele Premiu al Principatului Monaco, cursa din acel an având loc pe ploaie. Plecat al treisprezecelea, Senna a avut o evoluție de excepție, iar în turul 19 îl depășește pe Niki Lauda, cel care avea să câștige campionatul în acel an, pentru locul secund.

Doar Alain Prost îi mai stătea în calea sa spre prima victorie din Formula 1 când Jackie Ickx, directorul cursei de atunci, a decis să întrerupă cursa, motivând faptul că nu se mai putea concura în condiții de securitate. Practic Senna a fost oprit din drum spre prima sa victorie, pentru că în turul 31, când cursa a fost întreruptă era cu câteva secunde pe tur mai rapid decât Prost. Toata viața sa Senna l-a criticat pe Jackie Ickx pentru decizia sa. Nu și-au mai vorbit niciodată…

1985 – 1987: Alături de Lotus

Deși nu mai câștigase un titlu mondial de ani buni, Lotus era în continuare o forță în Formula 1 acelor ani, iar alegerea lui Senna a fost bună.

Primul an la Lotus avea să îi aducă și prima victorie, propulsându-l între piloții de top ai campionatului. Astfel, după un loc patru în Brazilia, la Circuitul Interlagos, a câștigat prima sa cursă, după ce a plecat din pole position, iar la final a stabilit cel mai bun tur de pistă. A fost o cursă pe ploaie, așa cum fusese la Monaco cu un an înainte, astfel că Senna devenise deja un pilot experimentat în astfel de condiții meteo.

Câteva podiumuri și clasări în puncte i-au adus lui Senna un binemeritat loc patru în campionatul mondial, chiar înaintea lui Elio de Angelis, colegul său de echipă de la Lotus.

Al doilea an alături de echipa britanică a fost la fel de productiv, Senna reușind să se impună în cursele din Spania și Statele Unite ale Americii și să obțină opt pole position-uri, cu unul mai mult decât în 1985.

Înaintea sezonului 1987 Lotus a semnat un acord cu Honda privind furnizarea de motoare. De fapt Honda a mers la Lotus să îi facă oferta și nu invers, japonezii dorind să îl aibă pe Senna sub aripa lor protectoare, considerându-l drept cel mai de viitor pilot.

Și nu s-au înșelat pentru că în 1987 Senna a terminat sezonul al treilea, după ce a câștigat două curse, la Monaco, prima din cele șase din principat, cinci fiind consecutive, și din nou în SUA. Senna devenise “Honda’s greatest son”, așa cum însuși Soichiro Honda îl numea.

La finalul anului însă Honda semna un acord cu McLaren, una dintre condiții fiind cooptarea lui Senna ca pilot de către echipa lui Ron Dennis.

1988 – 1993: Ayrton Senna, pe culmile gloriei

Cei șase ani petrecuți la McLaren au fost cei mai productivi din întreaga sa carieră. A câștigat trei titluri mondiale, de alte două ori fiind vicecampion mondial. A câștigat 35 de curse și 49 de pole position-uri.

Dacă la Lotus era liderul detașat al echipei, la McLaren situația era alta, mai ales că noul său coleg de echipă era Alain Prost, dublu campion mondial la acea dată. Cei doi au avut pe parcursul celor două sezoane când au evoluat împreună la McLaren o rivalitate care de cele mai multe ori a depășit limitele sportivității.

O rivalitate de legend Senna – Prost

În 1988, primul său an la McLaren, a reușit primul său titlu mondial, după o luptă la cuțite cu Alain Prost. Cei doi au câștigat împreună 15 din cele 16 curse ale sezonului, Senna reușind opt. Deși pe parcursul celor 16 curse Prost a adunat mai multe puncte, la final Senna a câștigat titlul prin prisma deciziei FIA, luată la începutul sezonului, care lua în calcul doar cele mai bune 11 rezultate ale fiecărui pilot.

Rivalitatea dintre Senna și Prost a atins cote maxime în 1989 la Suzuka când atât Senna cât și Prost aveau șanse la titlul mondial. Înainte de cursă cei doi piloți s-au înțeles, în prezența lui Ron Dennis ca acela care va fi primul la capătul primului tur al cursei să câștige.

“Învăț mereu despre propriile mele limitări: despre limitările corpului meu, despre limitările mele psihologice. Este un mod de a trăi pentru mine.”

Prost a avut un start mai bun și s-a instalat la conducere, dar Senna era chiar în spatele lui, iar în ultima șicană a turului a intrat într-o depășire pe interior, fiind însă blocat de Prost într-o manieră deloc sportivă.

Cei doi au reintrat în cursă, dar Senna a fost ajutat de comisarii de traseu să revină pe pistă. Ceea ce a urmat a fost de domeniul fantasticului: de pe locul 25 la capătul primului tur, Senna a terminat cursa primul.

Totuși, el a fost descalificat pentru că a revenit pe traseu ajutat de comisarii de cursă, lucru interzis de regulament, iar titlul i-a revenit astfel lui Alain Prost, cel care după acea cursă părăsea McLaren pentru a trece la Ferrari.

 Ayrton Senna. Phoenix, 1991

Senna a reușit în 1990 și 1991 două titluri mondiale consecutive, însă cel din 1990 are și el povestea sa. Deși părăsise McLaren, la Ferrari Prost găsise o echipă capabilă să îl ajute să se bată pentru titlu, astfel că înainte de aceeași cursă de la Suzuka Senna și Prost se duelau pentru titlu.

Pentru a-l câștiga. Senna avea nevoie de abandonul francezului. Prost a reușit un start mai bun și s-a instalat la conducere, însă Senna l-a lovit din spate în momentul în care cele două mașini intrau în primul viraj, provocând un dublu abandon.

A fost polița pe care Senna i-a plătit-o fostului său coleg pentru ce pățise cu un an înainte. FIA a luat imediat poziție mai ales că datele telemetrice au arătat că Senna nu a avut nici cea mai mică intenție de a frâna.
După lungi discuții, în care Senna a fost amenințat chiar cu ridicarea superlicenței și excluderea din campionat, FIA a decis totuși să-l încoroneze pe brazilian campion mondial.

Retragerea din Formula 1

În 1992 Williams a fost peste McLaren, Senna neputând să facă mare lucru. A câștigat trei curse în acel an, prima la Monaco după un final electrizant de cursă, o bătălie de zile mari cu Nigel Mansell. Au urmat alte două victorii, în Ungaria și Italia, dar finalul sezonului l-a găsit pe Senna pe locul al patrulea în campionatul mondial.

Dezamăgit de faptul că McLaren nu a putut face față în acel an rivalilor de la Williams, Senna și-a anunțat retragerea din Formula 1 și a plecat în SUA, acolo unde a testat o mașină Indy Car. Ulterior a revenit însă asupra deciziei de retragere și a semnat un nou acord, valabil pentru un singur an, cu McLaren, care avea acum motoare Ford.

Cursa de la Donington Park din 1993 avea să fie una dintre cele mai bune victorii ale sale în Formula 1.

Plecat al patrulea, a pierdut un loc la start, dar la finalul primul tur era deja la conducere, după ce a făcut patru depășiri senzaționale. La finalul acelui an Senna, care terminase campionatul pe locul secund, pleca la Williams în căutarea celui de-al patrulea său titlu mondial.

“În Formula 1 ești tot timpul expus la pericole. Pericolul de a te răni, pericolul de a muri. Este parte a vieții și ori o accepți într-un mod profesionist, ori o abandonezi și nu o mai faci. Mie îmi place însă așa de mult încât nu mai pot să o abandonez.”

 1994: Ultimele trei curse

Ayrton s-a despărțit de McLaren după ce câștigase cursele din Japonia și Australia, ultimele sale două victorii în Formula 1, înainte de a trece la Williams acolo unde îl înlocuia pe Alain Prost și era privit drept principalul candidat la titlul suprem al anului.

A ocupat pole position-ul în Brazilia în prima cursă a anului, dar a abandonat din motive tehnice. De un scenariu similar a avut parte și în a doua cursă când a fost din nou în pole position și din nou a abandonat, de această dată fiind scos de pe pistă de Nicola Larini în primul viraj al cursei.

Ayrton Senna. Cea mai neagră zi din istorie

Apoi a venit cursa de la Imola, Marele Premiu de la San Marino. Cea mai neagră din întreaga istorie a Campionatului Mondial de Formula 1.

În timpul calificărilor de vineri Rubens Barrichello are parte de un accident foarte serios, dar brazilianul scapă cu viață. Apoi, după numai o zi, Roland Ratzenberger suferă un accident fatal. Vizibil marcat de aceste două evenimente, pe Rubens Barrichello îl considera urmașul său, Senna stătea în expectativă, neștiind dacă să concureze sau nu.

Îi telefonează lui Alain Prost, cei doi se împăcaseră între timp, și îi spune că îi este frică să concureze, dar francezul îl convinge să o facă.

Până la urmă decide să concureze, la urma urmei avea neapărată nevoie de victorie pentru că Michael Schumacher avea deja 20 puncte, iar el nici unul.

“Dacă vreodată voi avea un accident care să mă coste viața, sper ca acesta să fie înt-un singur pas. Nu mi-ar plăcea să stau într-un scaun cu rotile. Nu aș vrea să stau într-un spital încercând să mă vindec. Dacă voi trăi, vreau să trăiesc pe deplin, foarte intens, pentru că sunt o persoană care trăiește la intensitate maximă. Mi-aș ruina viața dacă ar trebui să trăiesc numai pe jumătate…”

 Ayrton Senna, ultimul viraj

A plecat în cursă ca din pușcă, instalându-se la conducerea cursei, neștiind că seria evenimentelor negre va continua.

Pe grilă Benetton-ul lui JJ Letho refuză să pornească, iar finlandezul este lovit puternic din spate de Pedro Lamy, astfel că era necesară neutralizarea cursei.

După cinci tururi în spatele Safety car-ului, cursa se reia, însă în turul șapte mașina lui Senna refuză să mai poată fi controlată în virajul Tamburello, ieșind în decor, izbindu-se de zidul de beton la o viteză de 218 km/h. Cu doar două secunde înainte de impact viteza era de 312 km/h.

În urma impactului Ayrton Senna a suferit severe răni ale creierului. Ajuns imediat la fața locului Profesorul Sid Watkins era conștient de acest fapt, toate încercările sale de a-l revitaliza fiind sortite eșecului.
Senna este transportat cu elicopterul la spitalul din Bologna unde medicii au constatat decesul în jurul orei 18:40, ora locală.

Decesul său a fost cauzat de o bucată de suspensie care s-a desprins în momentul impactului și l-a lovit chiar deasupra ochiului drept, casca sa nerezistând.

Dacă acea bucată de suspensie ar fi lovit câțiva centimetri mai sus sau mai jos, Senna s-ar fi întors pe picioarele lui la boxe..

Avea 34 de ani.

Sursă My MAGAZINE

---