28 mai 2020, 10:27

Călit pe front în războiul cu epidemiile: Dumitru Combiescu

A cercetat capitole majore ale patologiei infecţioase și a avut contribuţii deosebite în domeniul rickettsiozelor şi leptospirozelor.

Numele lui este Dumitru Combiescu.

Medicul Combiescu s-a născut la 6 ianuarie 1887, în localitatea Drănic, judeţul Dolj.

A urmat cursurile Liceului „Carol I” din Craiova, apoi studiile universitare ale Institutului Medico-Militar (1906-1912) la Bucureşti, susţinându-şi teza de doctorat în 1913, potrivit lucrării „Membrii Academiei Române/1866-2003” (Editura Enciclopedică/Editura Academiei Române, 2003).

Şi-a continuat pregătirea la Strasbourg, în perioada 1921-1922, apoi la Paris (1922), Boston (1922-1925), Baltimore (1924), New York (1924), Londra (1925).

A lucrat la Spitalul Militar Central din Bucureşti ca medic intern şi medic secundar (1913-1922), preparator (1914-1918), asistent (1918-1922), şef de lucrări (1922-1929) în laboratorul, ulterior Institutul de Seruri şi Vaccinuri condus de dr. I. Cantacuzino.

A fost profesor de medicină experimentală (1938-1949) şi de epidemiologie (1948-1961) la Facultatea de Medicină din Bucureşti, din 1948 conducând şi Secţia de Ricketsioze a Institutului „Dr. I. Cantacuzino”.

În anii Războiului de Reîntregire Naţională (1916-1918) a fost mobilizat în cadrul Spitalului de Contagioşi nr. 2 pentru combaterea epidemiilor de tifos exantematic, organizând măsuri de prevenire a tifosului.

Dumitru Combiescu

A adus contribuţii într-o serie de probleme ale microbiologiei şi epidemiologiei, vaccinarea antitifoparalitică, anafilaxia, anticorpii heterofili, tifosul exantematic, febra butanoasă, leptospiroze, bruceloze, pe care le-a identificat pentru prima oară în România.

Împreună cu C. Ionescu Mihăieşti, a studiat infecţia dezinterică experimentală la maimuţele inferioare, mecanismul infecţiei cărbunoase, vaccinarea antidezinterică, evidenţiind, între altele, imunitatea antistafilococică, precizează lucrarea „Membrii Academiei Române/1866-2003”.

A imaginat modele originale ca reproducerea experimentală a tifosului exantematic la câine, leziunile pancreatice în difterie, efectul splenectomiei în evoluţia febrei recurente, rezultatele cercetărilor sale regăsindu-se expuse în lucrări precum „Meningita cerebrospinală epidemică cu exantem” (1916), „Cercetări asupra variaţiilor antigenice microbiene în raport cu mediile de cultură” (1928), „Cercetări experimentale asupra febrei butunoase” (1935), „Vaccinaţiunea contra tifosului exantematic” (1945), „Trecerea agentului patogen al tifosului pulmonar (Febra Q) prin lapte de la mamă la noul născut. Cercetări pe cobai” (1950) şi altele.

Doctorul Dumitru Combiescu a fost membru al Academiei de Medicină, al Societăţii de Biologie, al Societăţii de Chirurgie, al Societăţii de Hematologie, al Societăţii Ştiinţifice Panunionale „Mecinikov” a Microbiologilor, Epidemiologilor şi Infecţioniştilor din URSS etc.

A fost distins cu premiul „Oroveanu” al Academiei Române (1934 şi 1935) şi a fost laureat al Premiului de Stat. A fost decorat cu „Virtutea Militară” (1913).

A murit la 25 noiembrie 1961, la Bucureşti.

 

 

 


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.