Ce-a fost și ce-a ajuns Casa Capșa?

Casa Capșa era “locul în care vin toți seniorii / și se mănâncă scriitorii”, așa cum o descria poetul Nicolae Crevedia pe vremea când marii scriitori ai vremii aproape că își stabilise biroul aici și Tudor Arghezi spunea că e “singurul local intelectual de pe Calea Victoriei” (cu referire directă la Academia Română aflată pe același bulevard). A fost unul dintre cele mai frecventate locuri de către elita intelectuală din București. Aici s-au clădit cariere literare, s-au schimbat miniștri și s-a scris o parte din istoria României.

Lucrurile care se stabileau între pereții acestor saloane erau atât de importante, încât regele Carol al II-lea a vrut să o închidă. Nu a reușit, însă anii au făcut-o să îți piardă strălucirea și importanța, iar astăzi a mai rămas doar povestea.

Casa Capșa la începutul secolului al XX-lea, sursa: wikipedia.org

sursă: historia.ro

Istoria Casei Capșa începe în 1868, atunci când Grigore Capșa, fiul unor cojocari aromâni, a pus împreună cu unul dintre frații săi bazele unei cofetării. Era ceva nemaiîntâlnit în orașul de pe Dâmbovița, pentru că Grigore aducea din Franța cele mai sofisticate rețete de prăjituri. Afacerea acestuia se dezvoltă rapid și devine atât de cunoscut, încât la numai un an de la deschidere primește brevetul de furnizor al Casei Regale. La scurt timp se deschide și un hotel, la etaj, iar în 1891 este inaugurată cafeneaua.

Astfel că, la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, Casa Capșa devine frecventată de elitele societății românești: Brătienii, Tache Ionescu și Nicolae Filipescu fiind doar câteva dintre personalitățile care veneau aici. Liberalii și țărăniștii aveau propriile saloane la Casa Capșa, unde se întâlneau pentru a lua decizii politice. Cei care frecventau acest loc erau atât de implicați în viața politică încât se spunea că acolo se făceau și se schimbau guvernele, Tătărescu cerând în repetate rânduri să închidă Casa Capșa din acest motiv. Prin clientela aleasă şi dezbaterile care aveau loc Casa Capșa a devenit un spaţiu al ideilor înalte. Aici veneau nu doar oameni politici, artiști și scriitori români, ci și personalități internaționale, precum Raymond Poincaré, fost președinte al Franței în perioada Primului Război Mondial sau ducele Nicolae al Serbiei.

Casa Capșa în 1970, redenumită „București. Braserie și Restaurant”, sursa: bucurestiuitat.wordpress.com

Decăderea Casei Capșa a început o dată cu venirea comuniștilor la putere. Deranjați de amintirea întâlnirilor burgheze de aici, comuniștii au înlocuit numele acesteia cu mai proletarul, “București. Braserie și Restaurant”. Astfel, atmosfera aceasta s-a stins brusc și iremediabil la mijlocul anilor ’60.

Astăzi am trecut pragul Casei Capșa, în miezul zilei, pentru a vedea ce a mai rămas din locul frecventat altădată de cele mai strălucite personalități. Am fost surprins să văd că nu era nimeni în restaurant. Saloanele – altă dată pline ochi – sunt astăzi goale, iar la intrare nu te mai întâmpină nimeni. Atmosfera era extrem de rece, iar chelnerii păreau plictisiți și aparent aroganți. Totuși, mânarea a fost bună, iar prețurile accesibile. Nu știu însă dacă voi mai reveni. Din păcate, chiar dacă după 1990, acest loc și-a recăpătat numele, nimeni nu a reușit să mai redea „spiritul Capșei”, dispărut o dată cu generația de aur a literaturii române.

Sursă imagine: Arhivă Edițiadedimineață.ro

Sursă imagine: Arhivă Edițiadedimineață.ro

 

Sursă imagine: Arhivă Edițiadedimineață.ro

Sursă imagine: Arhivă Edițiadedimineață.ro

Sursă imagine: Arhivă Edițiadedimineață.ro

Sursă imagine: Arhivă Edițiadedimineață.ro

 

[Sursă imagine: hotel.com.au]


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.