De pe vremea lui Pazvante Chioru’, o expresie pe care orice român trebuie să o fi folosit, măcar odată în viață. Însă, foarte puțini dintre noi știm că personajul aproape mitic a exitat în realitate, mai exact în urmă cu 200 de ani, și a fost un soldat otoman de temut în Țara Românească, acolo unde făcea prăpăd.

Pazvante, pe numele său real Osman Pazvantoğlu, a fost ienicer, devenit apoi pașă al provinciei Vidin (aflată astăzi pe teritoriul Bulgariei). S-a născut în anul 1758, într-o familie înstărită.

Despre familia lui Osman nu se cunosc foarte multe lucruri, însă unele legende spun că ar fi fost de origine română, de pe Valea Timocului, și că ar fi trecut la „legea turcească” doar pentru a putea fi scutiți de plata unor impozite și a unor taxe.

Arta războiului și a mânuirii armelor a fost deprinsă din partea bunicului său, dar Osman se folosește de aceste îndeletniciri pentru a deveni cămătar. Acest comportament era strict interzis de Islam, motiv pentru care Osman a fost arestat și închis într-o temniță din Bulgaria, mai exact în Sofia. Cu ajutorul bunicului său reușește să scape și ajunge în Țara Românească traversând Dunărea. Odată ajuns aici, își începe noua viață ca mercenar în slujba domnitorului fanariot Nicolae Mavrogheni (fotografia de mai jos), potrivit Historia.

Cum a devenit Pazvante „chior”

Chiar dacă relația cu boierii munteni era una apropiată, pașa Pazvante ataca destul de des Țara Românească. La începutul secolului al XIX-lea, acesta realizează unul dintre cele mai violente jafuri din istoria Țării Românești. A furat, a incendiat casele și târgurile și a omorât fiecare persoană care i-a ieșit în cale. Istoria vorbește și despre unul dintre cele mai crunte jafuri, atacarea Craiovei, pe la anul 1800, când din 8.000 de locuințe doar 300 au mai rămas în picioare.

Pentru a-l opri, în 1809, voievodul Iancu Jianu conduce o campanie a haiducilor împotriva pazvangiilor, la sud de Dunăre, în urma căreia sunt incendiate Vidinul și Plevna.

Se spune că în urma unei astfel de bătăli, Osman își pierde un ochi, de unde i se trage și numele popular de Pazvante Chioru. De aici a pornit și expresia binecunoscută, „de pe vremea lui Pazvante Chiorul”, care face referire la o perioadă îndepărtată sau la ceva foarte vechi.

Se mai spune că, în timpul unei confruntări, Jianu îi scoate un ochi temutului Pazvante. Însă, acesta a fost salvat de garda personală a haiducului, iar setea răzbunării lui Jianu este menționată chiar și astăzi în unele pasaje folclorice atât din România, cât și din Serbia sau Bulgaria. Potrivi versurilor, Jianu ar fi strigat :

“Cu mâna asta ți-am scos un ochi, tot cu mâna asta te omor, câine de păgân!”

Despre sfârșitul lui Pazvante nu se cunosc prea multe detalii, motiv pentru care există două legende în ceea ce-l privește. Una dintre variante menționează că Pazvante ar fi murit la data de de 27 ianuarie 1807, otrăvit de către medicul evreu al regiunii Vidin, din porunca sultanului. Cu toate acestea, varianta rămâne puțin probabilă, deoarece Pazvante era o sursă importantă de colectare a birurilor din zona Balcanică.

Astfel, mult mai plauzibilă rămâne a doua varinată a morții sale. Aceasta îl menționează ca fiind înfrânt în lupta cu Iancu Jianu, care probabil că nu a fost oprit din a-l ucide pe Pazvante.

Sursa: descopera.ro

Sursă Foto: ciao.ro.

---