CITIRE

Cine tratează cea mai răspândită boală a societăți...

Cine tratează cea mai răspândită boală a societății românești – Alcoolismul: „Statul nu face nimic”

Edițiadedimineta.ro derulează o campanie de conștientizare a consumului abuziv de alcool și împlicațiile acestui fenomen care a ajuns să situeze România pe un rușinos loc 5 în lume privind consumul pe cap de locuitor.

Anual se fac în toată lumea statistici privind această adicție, rezultatele generate de aceste studii reprezentând adevărate semnale de alarmă.

Am stat de vorbă cu Oana Crăciun, Responsabil Comunicare și PR Alianţa pentru Lupta Împotriva Alcoolismului şi Toxicomaniilor (ALIAT), care a oferit în exclusivitate pentru  Editiadedimineata.ro câteva informații despre dimensiunea alcoolismului în acest moment atât la nivel național, cât și mondial.

(…) Unul dintre cele mai ample studii legate de efectele consumului de alcool, realizat de Universitatea Washington din SUA, susține că, de fapt, nu se poate vorbi de consum de alcool care să fie sigur, adică să nu ne afecteze sănătatea, iar riscurile consumului sunt mai mari decât orice beneficii despre care se vorbește (șanse mai mici de a dezvolta boli de inima, diabet sau AVC). Asta plasează bărbații români în topul celor mai mari consumatori de alcool din lume.”, a atras atenția Oana Crăciun.

De asemenea, un aspect extrem de important este rata mortalității în rândul alcoolicilor, specialiștii fiind de acord că măsura care se impune în situația curentă este reprezentată de dezvoltarea unor programe de prevenție în raport cu obiceiurile de consum.

Potrivit studiului, alcoolul a cauzat 2.8 milioane de decese in 2016 și a fost principalul factor de risc pentru moarte prematură și dizabilitate în grupa de varstă 15-49 de ani, fiind responsabil pentru 20% din decese. Specialiștii recomandă statelor să dezvolte urgent politici de informare si preventie legate de consumul abuziv de alcool, tinand cont de obiceiurile actuale de consum. De mentionat ca studiul a analizat tiparul de consum si efectele asupra sanatatii in 195 de tari, intre anii 1990 – 2016 si a implicat date de la 28 de milioane de persoane din toata lumea.”, a mai subliniat Oana Crăciun.

Potrivit Organizației Mondială a Sănătății (OMS) dependența de alcool întră în categoria bolilor psihice. România ocupă un loc fruntaș la nivel global privind consumul de alcool, după Lituania, Belarus, Republica Moldova și Rusia.

În ceea ce privește numărul de persoane care suferă de tulburări legate de consumul de alcool (potrivit OMS, dependență de alcool este denumită astfel și este catalogată drept o tulburare psihică, nu se mai folosește termenul de alcoolism), nu avem date concrete în România, nici estimări legate de sumele (că procent din PIB ) pe care le pierde statul român tratând această boală în loc să investească în programe de prevenție. Ceea ce știm, la nivel de estimare, este că între 20-40% din cererile de internare în spitalele generale au drept cauza abuzul de alcool. De asemenea, mai avem o estimare a OMS care arată că, în medie, în jur de 2% din populația unei țări este afectată de această tulburare psihică și că alte 7 persoane au de suferit, tot în medie, în jurul unei singure persoane care suferă de dependență de alcool (aparțînători – rude, prieteni, colegi etc).

Ceea ce oferă statul în prezent este tratamentul medical de dezintoxicare/dezalcoolizare din cadrul Spitalelor de psihiatrie (secția Toxicomanii)/secțiilor de psihiatrie din cadrul spitalelor generale județene, acolo unde nu există spital de psihiatrie, însă această este doar o etapă din tratament, cea de curățire chimică. Din păcate, statul nu oferă și acces, de vreun fel, la cea mai dificilă și importantă etapă pentru prevenirea recaderilor – terapia cu specialiști în adicții – psihoterapeuți ori psihiatri, adică nu există niciun centru public de tratament pentru dependență de alcool, gratis sau altfel. Că atare, terapiile sunt oferite de entități private (majoritatea ale ONG-uriler, dar cu plata), în clinici sau centre private. Ceea ce se poate deconta în anumite clinici (care au contract cu Casă de Asigurări de Sănătate, cum e și Clinică ALIAT din București) este o parte din costul unor sesiuni de terapie, doar cu trimitere de la medicul specialist. ” a mai adăugat Oana Crăciun.

Cele mai recente statistici privind consumul abuziv de alcool

Analiza Institutului Național de Sănătate Publică pe alcool din iulie 2018 o puteți găsi aici.

De asemenea, ultimul raport OMS pe alcool, de la sfârșitul lunii trecute îl puteți consulta aici alături de un infografic util și un fact sheet pe alcool.

În același context, am luat legătura cu principalele ONG-uri care tratează fenomenul alcoolismului în România, iar acestea ne-au prezentat situația concretă a cazurilor de bolnavi, modalitatea în care acest fenomen afectează viața de familie, implicația statului și terapiile la care apelează pentru menținerea abstinenței în ceea ce privește consumul abuziv de alcool.

Cazurile de alcoolism susținute de ONG-urile din România

Contactat de Editiadedimineata.ro, Radu Viorel, președintele de la Intergrup Muntenia, Serviciile Regionale ale Alcoolicilor Anonimi a declarat că până în prezent „De 21 de ani, în cadrul serviciului Alcoolicii Anonimi am susținut peste 300 de cazuri.”

Totodată, Ionela Darcaci, Psiholog Clinician și Coordonatorul centrului de recuperare „Alcoologia” din Iași ne-a mărturisit „am susținut peste 600 de cazuri (de familii incluse în program).” În acelaș timp, Gabriela Bălan, Psiholog Clinician și Psihoterapeut, în cadrul Asociației Dependența ne-a împărtășit că „Din 1990 de când s-a înființat clinica, există peste 2200 de pacienți care au trecut pe la noi, fiind dependenți atât de alcool, cât și de droguri.”

Terapia – Între dependență și abstinență completă

Principala metodă de vindecare în cadrul programelor de dezalcoolizare constă în terapia de grup, urmând ca fiecare asociație să o eficientizeze în funcție de metodele proprii:

Sursa: vivafm.ro

„Asociația noastră susține pacienții prin terapia de grup a Alcoolicilor Anonimi în 12 pași, cea pe care am moștenit-o de la inițiatorii ei din Statele Unite ale Americii din 1935. Ne întâlnim, stăm de vorbă, ne mărturisim, citim din materialele noastre, vorbim despre boala noastră. Alcoolismul este o dependență și cine poate să înțeleagă mai bine un alcoolic decât un alcoolic în recuperare care îl ajută să nu mai consume.

În cadrul acestei terapii, primii trei pași sunt de accepțiune, prin care pacienții admit că sunt neputincioși și încearcă să găsească sprijin în ceva mai puternic decât ei precum o divinitate, o comunitate sau o idee. După aceea urmează pașii de acțiune prin care fac un inventar moral al propriei persoane, încearcă să repare greșelile acolo unde este cu putință, până la pasul 12 care înseamnă că după ce au pus în aplicare aceste principii în toate domeniile vieții lor devin alcoolici în recuperare. A fi alcoolic în recuperare înseamnă să nu mai consumi. Astfel, oamenii discută și își mărturisesc emoțiile, trăirile, sentimentele și se încarcă la nivel psihic cu puterea de a rezista în fața tentației primului pahar.”, a declarat Radu Viorel.

„Metoda folosită de noi se numește Hudolin și este un procedeu bazat pe terapia sistemică, familială. Ce se întâmplă mai exact? În procesul de recuperare, vine persoana afectată de această problemă, bărbat sau femeie, peste 18 ani, împreună cu membrii apropiați, care au avut de suferit din cauza consumului de alcool prooblematic. Noi suntem o echipă multidisciplinară formată din psiholog, asistent social și medic psihiatru și lucrăm cu aceste familii.

Serviciile oferite de noi constau în consiliere și evaluare psihologică, individuală de grup de familie, evaluare psihiatrică, consiliere și evaluare socială. Mai cu seamă lucrăm foarte mult pe stadiul motivațional în care se află persoana sau familia, dorința de a se recupera. Încercăm să lucrăm foarte mult pe partea asta motivațională, iar ulterior persoanele sunt redirecționate către grupurile noastre de support ce constituie baza programului. Întâlnirile grupurilor sunt săptămânale și durează o oră și jumătate pe o perioadă nelimitată în timp. Avem bucuria de a avea în programul nostru primul beneficiar care a venit acum 15 ani și care este abstinent în continuare.”, a subliniat Ionela Darcaci

„Principala formă de terapie în centrul nostru este cea de grup și ulterior cea individuală, respectiv ergoterapie (terapie prin muncă). Noi funcționăm pe principiul de comunitate terapeutică. Pacienții vin în centrul nostru, care este unul staționar pentru o perioadă de minim o lună de zile, până la cinci, șase luni.”, a mărturisit Gabriela Bălan.

Viața de familie: codependență, susținere, întrajutorare

„Alcoolicul îi îmbolnăvește și pe cei din jur deoarece prietenii și familia devin codependenți, ceea ce înseamnă dependenți de dependența lui. De asemenea, au și ei comunitatea lor, unde se întâlnesc și stau de vorbă. Există grupuri de tineret în Asociația Alcoolicii Anonimi, există grupuri de copii ai alcoolicilor anonimi care se întâlnesc și discută pe baza unei terapii de grup.”, susține Radu Viorel.

„Pe lângă un alcoolist, mai suferă cel puțin o persoană din familie. Familia este afectată, începând să aibă tot felul de comportamente, manifestări de retragere, de izolare, culminând cu tot felul de emoții negative. În special, copiii care trăiesc într-un mediu instabil, nesigur beneficiază de un program de consiliere de familie. Cu toate acestea, familiile nu sunt chiar atât de receptive, pentru că de cele mai multe ori este privit doar cel în cauză ca având nevoie de suport.”, mai adaugă psihoterapeutul Gabriela Bălan.

Statul și procesul de dezalcoolizare. Implicare sau dezinteres?

„Noi suntem o instituție privată, nu avem contract cu Casa de Asigurări de Sănătate, ci doar colaborări cu instituțiile publice. În mod direct nu avem niciun beneficiu din partea statului.

Din câte știu, există anumite centre pentru protecția copiilor și a femeilor care suferă de abuzuri din cauza consumului de alcool ca de exemplu Fundația Hecuba și de asemenea Protecția copilului în unele cazuri.”, susține Ionela Darcaci.

„Noi ne autofinanțăm, ne sprijinim unii pe alții și evităm sponsorizări deoarece nu vrem să fim obligați să facem reclamă. Statul nu ne sprijină cu nimic. Biserica ne oferă locații ca să nu plătim chirie și utilități. De asemenea, ne mai sprijină spitalele de psihiatrie precum Obreja. Mai sunt fundații prin țară care încearcă prin resurse proprii să ajute.”

 


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.