29 martie 2024, 13:47

Culisele vieții de pompier: „Implică mai mult decât o meserie!”

Cel puțin o dată în viață, mai degrabă în anii copilăriei, ne-am pus întrebări despre munca unui pompier și lucrurile pe care trebuie să le facă pentru ca situația să fie una fericită. Sau pe timp ce creștem, ne întrebăm de ce există aceste persoane care cu fiecare intervenție îți riscă viața pentru a-i salva pe alții sau pentru a ne salva bunurile.

În acest context, redacția Edițiadedimineață.ro a stat de vorbă cu unul dintre pompierii salvatori de la Inspectoratul pentru Situații de Urgență București – Ilfov, Subofițerul operativ principal de la Detașamentul 13 septembrie, Marius Nicolae, care ne-a răspuns întrebărilor despre meseria pe care o practică, riscuri, dar și momentele care îl fac mândru. Astfel am reușit să vedem în culisele vieții de pompier și dincolo de datele și statisticile prezentate pe sticlă de către purtătorii de cuvânt ai ISU.

Pompier – o meserie sau o vocație?

Edițiadedimineață.ro: În opinia dumneavoastră, să fii pompier înseamnă o meserie sau o vocație? Care sunt calitățile pe care trebuie să le aibă un pompier?

N.M. : Ca pompier, pot spune că ceea ce facem noi implică mai mult decât o meserie, mai ales din cauza faptului că te expui riscului, că trebuie să fii echilibrat. O vocație, nu știu ce să spun, dacă te perfecționezi repede și te dăruiești cu totul, consider că să fii pompier poate deveni pe parcurs o vocație. Sacrificiu, devotament, echilibru, să fii conștient că în anumite momente situațiile la care te expui sunt la limită, iar faptul că faci parte dintr-un colectiv este important, să ai un grup unit te ajută să treci peste tot și să iasă bine situația.

Edițiadedimineață.ro: Când v-ați dat seama că doriți să deveniți pompier?

N.M. : Nu știu dacă aceasta a fost o dorință din copilărie, s-a ivit o ocazie în 2007 când s-au deschis multe posturi la Inspectoratul unde lucrez și astăzi. A început totul ca o joacă, dacă pot să-i spun așa, iar pe parcurs a început să-mi placă foarte mult. Am avut și colegi care m-au ajutat și m-au învățat meserie, în anii ce au trecut și da, pot să spun că a fost cea mai bună alegere pe care puteam să o iau.

Riscuri: Mai este stingerea focului acțiunea de bază a unui pompier?

Edițiadedimineață.ro: Cum reacționează oamenii din jurul dumneavoastră când vă cunoaște pentru prima oară și află că sunteți pompier? Ce întrebări vă adresează ei?

N.M. : Pot spune că cel mai des sunt întrebat dacă e greu, iar răspunsul meu este întotdeauna același: da, la început este greu, dacă privești din afară probabil lucrurile par mai grele, dar cu timpul te obișnuiești și cu acțiunile din teren, capeți destulă experiență. Aceste acțiuni sunt diverse, situațiile de urgență presupun acum mai multe decât stingerea de incendii, așa cum era lumea obișnuită. Acum s-a diversificat totul, sunt salvări de la înălțime, salvări din medii ostile ale vieții, canale mai exact, descarcerări, primul ajutor calificat, chiar și scafandrii și alpiniști.

Din punctul meu de vedere, oamenii nu se mai raportează la un pompier așa cum o făceau odată, să fie mândru că întâlnesc un pompier, s-a ajuns la un nivel în care cei din jur o văd ca pe o meserie oarecare.

Edițiadedimineață.ro: Cu toate că sunt evidente riscurile pe care și le asumă un pompier, ne puteți spune totuși care sunt acestea? Cum a reacționat familia dvs și cum reacționează încă după o decadă de când sunteți pompier?

N.M. : Riscurile sunt mari, iar cel mai mare este de a-ți pierde viața. Ca un profesionist, trebuie să fii conștient că toate deciziile pe care le iei, le iei pentru siguranța ta, fiind tu în siguranță, îi poți salva și pe ceilalți, fie că este vorba despre un coleg, fie că e victimă. Un alt risc mare este cel trăit de familiile noastre, de exemplu, la mine dacă nu răspund pentru un timp, situația se complică, soția intră în panică. La început, părinții nu au fost de acord și este evident că din cauza riscurilor nu au acceptat, însă cu timpul am reușit să le explic că nu e atât de complicat, că ne ajutăm unii pe alții, că riscul se diminuează când lucrezi în echipă.

Edițiadedimineață.ro: Ne puteți spune niște detalii din culisele unei intervenții, care sunt pașii pe care îi urmați, începând cu momentul în care primiți apelul și până la locul faptei?

N.M. : După ce este primit apelul la numărul 112, acesta se redirecționează către dispeceratul nostru, al pompierilor. De aici, apelul pleacă spre punctul de comandă al unității de pompieri, iar de acolo subofițerul de serviciu de la centrala telefonică dă alarma. Din acel moment, avem două minute până trebuie să ieșim pe poartă, iar în aceste două minute noi trebuie să ne echipăm, să ne urcăm în mașini și să plecăm. La fața locului există o altă formă de echipare, cea specifică în funcție de intervenție, apoi comandantul dă ordine fiecărui persoane din echipaj, cum să se amplaseze și cum să acționeze. Echipamentul conține mască, cască, este relativ greu, cam 20 kilograme și trebuie să ai o condiție fizică adecvată. Însă, acesta este echipamentul care te protejează, fără de care nu poți să acționezi. Sigur, se mai pierde din mobilitate, dar de aceea suntem mulți.

Salvarea unei vieți omenești: clipe fericite și mai puțin fericite

Edițiadedimineață.ro: Când v-ați simțit cel mai mândru de faptul că sunteți pompier?

N.M. : A fost o intervenție acum trei ani, undeva noaptea, destul de târziu. Un domn îți plimba cățelul și nu a observat o gură de canal deschisă pe un teren viran, de pe strada Mărgeanului. Noi am ajuns la fața locului, l-am scos de acolo pe domn, dar foarte-foarte greu pentru că erau condiții foarte ostile vieții, era un canal de termoficare, iar temperatura era foarte ridicată. Dacă îmi aduc bine aminte era și o țeavă de apă caldă spartă, se făcuse mult abur și vizibilitatea era spre zero, l-am găsit, l-am scos de acolo. Am fost foarte mândru să aflu că în urma intervenției noastre rapide a ajuns în timp util la spital, unde i s-a acordat primul ajutor, fiind chiar și resuscitat. Din fericire, acesta și-a revenit și m-a făcut foarte mândru să știu că am putut să salvez acea viață. Nu cred că toți pompierii se bucură de astfel de satisfacții, dat fiindcă sunt și multe pierderi, însă consider că nu trebuie să te implici foarte mult emoțional, deoarece e greu să le asimilezi pe toate, cred că nu am mai face față la câte cazuri nefericite sunt. Trebuie să te menții concentrat pe țintă, să îți spui că trebuie să fie bine, că trebuie să faci bine pentru că acționezi în situații limită. Pompierul nu poate greși decât o singură dată, mai ales pentru el, a doua oară nu mai poate să greșească.

Detașamentul 13 septembrie – o a doua familie

Edițiadedimineață.ro: Ce sfaturi le-ați da celor care doresc să devină pompieri?

N.M. : Cred că tinerii nu sunt foarte atrași de acest domeniu și pentru că nu sunt motivați financiar, nu au vocație, nu am mai auzit pe nimeni care vrea să devină pompier. Visul acesta începe undeva în anii copilăriei și se termină la începutul adolescenței, când altele devin priorități. Dacă te gândești la partea materială, nu devii pompier. Cu toate astea pot spune că este o meserie frumoasă, cu multe riscuri și dacă poți să treci peste acest aspect poți vedea și frumusețea meseriei. Ești mereu înconjurat de colegi, este o meserie în care trebuie să fii sociabil, să ne ajutăm unul pe celălalt. Noi ne ajutăm și în timpul liber, ieșim în timpul liber. Aici e ca o a doua familie, stând cu ei 24 de ore, faci ce faci și acasă în acel timp și ai doar colegii aproape și trebuie să devenim o familie. Pierderea vieții a unor colegi sau accidentarea lor este un subiect foarte sensibil pentru noi, îmi este greu să vorbesc despre asta. Vorbeam despre riscuri, dar de multe ori ne întrebăm dacă nu este cumva un risc prea mare. Anul trecut am pierdut doi colegi, o situație foarte neplăcută, sunt momente în care nu știi cum să te adresezi familiei, nu știi dacă te simți vinovat, dacă puteai face mai multe pentru el.

Sigurul lucru relativ nou și care este important de menționat este că a crescut numărul de voluntari pe care îl avem și este un lucru foarte bun.

Clipele comice, de neuitat ale unui pompier

Edițiadedimineață.ro: Ca să nu încheiem într-o notă tragică, care este cel mai amuzant sau chiar ciudat moment pentru care ați fost solicitați, ca unitate?

N.M. : Au fost și situații amuzante, cele mai multe au fost până la momentul în care a fost înființată poliția animalelor. Am fost chemați pentru a salva animale, ne urcam în copaci după pisici, alergam câinii pe stradă, am participat și la activități de urgență ce țin de roiurile de albine ce atacau oamenii care treceau pe lângă stupul lor. Însă, o situație cu adevărat comică a fost cu o pisică, care cel mai probabil turbase, era foarte agresivă și am fost chemați. Am ajuns la apartament, iar proprietarul pisicii, cel care ne-a solicitat, era foarte speriat și zgâriat pe piept, dar am subestimat, zicând că nu poate fi atât de rău. Când am intrat în sufragerie, unde era pisica, am găsit-o pe canapea, în poziție de atac și a sărit pe noi. A fost cu adevărat o situație comică, mai ales pentru că ne-am chinuit aproximativ 10 minute să o punem într-o cușcă, nu doream nici să o lovim. Fiind o situație de urgență, ne-au trimis pe noi, când îi este rău omului, mergem să acționăm, de unde omul fuge, noi mergem să lucrăm.

[Sursă imagine: Arhivă ISU București – Ilfov]


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE