După ce a ocupat câteva zile rețelele de socializare, înainte de Paște, discuția recurentă despre data celebrării celei mai importante sărbători a creștinătății revine în actualitate. O postare în pagina sa de Facebook a purtătorului de cuvânt al Patriarhiei Române, Vasile Bănescu, aduce noi explicații și un voalat atac la adresa arhiepiscopului Teodosie, de la Constanța, care s-a pronunțat tranșat împotriva unificării Paștelui catolic cu cel ortodox.

Purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române (BOR), Vasile Bănescu, a venit cu noi explicații ți afirmând că autenticii intelectuali creștini, laicii implicați onest în viața comunității religioase, au datoria creștinească de a reacționa.

„Discuția atât de firească ivită contextual în jurul unei teme care, tratată informat, reprezintă constant o urgență, aceea a sărbătoririi «Învierii Domnului» după un calendar corect, îndreptat, nu defazat (cu 13 zile), este o discuție dovedită recent ca mult prea subtilă, insuportabilă chiar pentru urechea fină, lăutărească a unei majorități care, fără vină, a înțeles din prima că de fapt ar fi vorba de
– trădarea cruntă a credinței ortodoxe,
– trecerea cu arme și multe bagaje teologice la catolici,
– unirea dogmatică și ecumenistă cu Apusul, «acel Apus»,
– ruperea sacrilegă de trecut și năruirea în viitorul antihristic,
– spulberarea Ortodoxiei carpato-danubiano-pontice”, a scris Vasile Bănescu.

„Zvârcolirile cele mai înfricoșătoare au fost înregistrate, previzibil, în anticul oraș Tomis”, a adăugat purtătorul de cuvânt al BOR, cu referire la Arhiepiscopul Tomisului, Înalt Prea Sfinţitul Teodosie. Acesta s-a pronunțat categoric împotriva ideii ca ortodocșii să celebreze Paștele odată cu catolicii, afirmând că ”toți se adună la lumina ortodocșilor”: ”Au catolicii Sfânta Lumină? N-au. Alții? N-au. Toți se adună la lumina ortodocșilor”, a spus acesta.

Aceste enormități imposibil de înghițit de o minte oricât de sumar educată religios s-au dovedit a fi perfect digerabile pe scară largă. Nu o scară a virtuților, desigur. Pe această scară insalubră din dosul adevărului istoric, care duce direct la etajul ultim al «creștinismului» de tip magic, ritualist și grobian instrumentalizat, se cațără îndârjit și țipând isteric aceiași câțiva locatari ai haznalelor mediatice, vajnici apărători ai țărișoarei, ai «Bisericii» confiscate de naționalism deșănțat, ai păcii încheiate oricând în favoarea agresorului, ai minciunii travestite în adevăr.

Această ostilă reacție populară & populistă față de o discuție dictată de onestitatea intelectuală și bunul-simț, reacție care îi include și pe clericii care în loc să rostească de pe solee, responsabil și onest, adevărul referitor la calendar și la compromisul generos pe care Biserica noastră alături de alte Biserici adecvate la realitate îl face de Paști – pentru păstrarea unei punctuale unități «pascale» cu cei ce idolatrizează un calendar împăiat -, aleg încă să tacă, să ascundă sub obroc lumina unui adevăr banal, nu să-i lumineze pe cei ce nu au nicio vină că nu au studii de teologie și că nu au cercetat pe cont propriu istoria reală a creștinismului”, susține Bănescu.

Acesta precizează că „alimentarea și susținerea unei anomalii calendaristice, invocând ofensator mereu abuzata Tradiție și Lumina de la Sfântul Mormânt pe care o tratezi blasfemic ca pe o minune dependentă de calendarul defazat, nu de credința curată a omului informat, destramă în timp încrederea în chiar instituția Bisericii”.

„Aceasta trebuie slujită și apărată realist de contaminarea cu superstiții, idolatrie de orice fel și paseisme toxice pentru credință. Această datorie aparține în cel mai înalt și onorant grad clericilor care reprezintă Biserica înaintea credincioșilor. Aceștia din urmă au dreptul să primească nu doar adevărul de credință împărtășit confesional, ci și pe cel istoric mărturisit lucid în interiorul creștinismului universal.

Calendarul
NU este o problemă teologică,
NU are nicio legătură cu adevărul de credință mărturisit fidel de Ortodoxie de la sinodul din Niceea până la cel din Creta (sabotat prin absență ostentativă tocmai de cei pentru care sacrificăm pascal rigoarea calendaristică),
NU implică credința, ci rațiunea dăruită de Dumnezeu spre a fi folosită, nu irosită,
NU trebuie să dezbine, ci să ne unească în cel mai curat spirit creștin pe drumul urmat în ritmul comun al marilor sărbători hristologice.