4 iunie 2026, 2:58

De ce unii dintre noi nu putem vizualiza lucrurile cu ochii minții. Cum se cheamă și cât de răspândită e această afecțiune

Unele persoane nu pot vizualiza momente-cheie din viața lor și pot avea probleme în a recunoaște fețele. Această afecțiune poartă numele de afantasie, scrie The Times.

Ce vedeți atunci când vă amintiți cele mai fericite momente? Vedeți imagini cu familia și prietenii zâmbitori și vă imaginați scena cu o claritate aproape fotografică în ochii minții?

Dar atunci când cineva vă spune o poveste înfricoșătoare? Mintea evocă o imagine vie a unui zombi care se îndreaptă spre voi pe coridoarele împânzite de pânză de păianjen ale unei case abandonate?

Studiu

Între 1 și 5 % dintre oameni suferă de o afecțiune care nu le permite să creeze imagini sau să vizualizeze lucruri cu ochii minții. Un studiu a descoperit că acest lucru are dezavantajul de a face mai dificilă amintirea momentelor-cheie din viața lor, dar are și avantajul de a face ca oamenii să fie mai puțin predispuși la sperieturile poveștilor de groază.

Cercetătorii de la Universitatea din Exeter au realizat cea mai amplă analiză a unei afecțiuni cunoscute sub numele de afantasie. Publicată în revista Trends in Cognitive Sciences, aceasta analizează 50 de studii recente pentru a rezuma constatările și pentru a oferi cea mai cuprinzătoare imagine de ansamblu a simptomelor.

Imagini vizuale

Cei care suferă de afantasie „nu pot produce în minte imagini vizuale”. Aceștia știu ce este un măr, pot recunoaște și descrie unul, dar nu îl pot vizualiza mintal.

Mulți dintre cei cu afantasie au declarat că „știau că procesează informațiile în mod diferit față de ceilalți, dar nu au putut descrie cum”, în timp ce unii „s-au declarat șocați când au descoperit că alte persoane pot evoca o imagine în ochii minții”; poate că au petrecut mulți ani fără să realizeze că nu au această abilitate comună.

Afecțiunea este legată de diferențele de conectivitate neuronală – sau de cablajul din creier. Un simptom al afantasiei pe care îl au unele persoane cu această afecțiune este „memoria autobiografică slabă”, ceea ce face dificilă vizualizarea momentelor-cheie din viața lor. În unele cazuri, cei care suferă de această afecțiune au dificultăți în recunoașterea fețelor.

De la lipsa imaginii, la lipsa de imaginație

Pentru majoritatea oamenilor, ascultarea unei povești extrem de înfricoșătoare va determina creșterea nivelului de transpirație, dar studiile au arătat că persoanele cu afantasie nu experimentează acest lucru deoarece nu sunt capabile să creeze imagini mentale ale lucrurilor înfricoșătoare care sunt descrise. Atunci când citesc, cei cu afantasie sunt mai puțin afectați de „imaginile vizuale și corporale” descrise în carte și experimentează o mai mică „absorbție în lumea poveștii”, din cauza incapacității lor de a crea imagini mentale ale scenelor descrise.

Cu toate acestea, cercetările au constatat că cei cu afantasie pot adesea să viseze în continuare vizual.

Profesorul Adam Zeman, care a inventat termenul în 2015, a declarat că acesta are doar un efect „subtil” asupra vieții oamenilor, spunând: „Lipsa imaginii nu implică lipsa de imaginație”. El a adăugat că afantasia nu ar trebui să fie considerată o „tulburare” și a spus că este un exemplu al „variațiilor din experiența umană”, menționând că unii oameni au o experiență opusă, numită hiperfantasie, în care au o imaginație vizuală vie.

Afantasie

Mary Wathen, în vârstă de 43 de ani, o avocată din Newent, Gloucestershire, suferă de afantasie. Ea se străduiește să se implice în jocuri de rol cu copiii ei. „Unul dintre prietenii mei a spus că folosește imaginile din capul său pentru a îmbunătăți jocurile de rol”, a spus ea. „Când l-am rugat să explice mai în detaliu, a devenit clar că el și oricine altcineva din cameră ar putea cu ușurință să creeze o imagine în capul lor și să o folosească ca fundal pentru jocul de rol. Acest lucru a fost uluitor pentru mine. Nu pot să înțeleg ce vor să spună; unde este această imagine și cum arată? Pentru mine, dacă nu poți vedea ceva cu ochii tăi, nu există.”

Wathen a adăugat că este important ca profesorii din școlile primare să știe că „unii copii pur și simplu nu vor fi capabili să vizualizeze și acesta ar putea fi motivul pentru care nu se implică în acest tip de activități”.

Sursă TVR INFO

 


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Comentariile sunt oprite pentru acest articol