CITIRE

De la vis la performanță. Ioana Negoițescu: „Tenis...

De la vis la performanță. Ioana Negoițescu: „Tenisul este parte din mine, iubesc acest sport, așa că sunt dispusă să fac orice sacrificiu”

Țara noastră este un adevărat izvor de talente și de oameni valoroși care luptă pentru visurile lor și fac tot ce le stă în putință pentru a reuși.

Un astfel de exemplu este tânăra Ioana Alexandra Negoițescu, de 20 de ani, care și-a descoperit pasiunea pentru tenis și muncește în fiecare zi pentru a evolua din ce în ce mai mult. Ioana este din Ploiești și este studentă la Facultatea de Inginerie Medicală din cadrul Universității Politehnica București.

Editiadedimineata.ro a stat de vorbă cu Ioana, care ne-a povestit cu entuziasm și emoție despre pasiunea sa, despre sacrificiile pe care le face și despre idolii săi din tenis:

Spune-ne povestea ta. De unde pasiunea pentru tenis? La ce concursuri ai fost, ce premii ai?

Totul a inceput printr-o joaca. Eram mica, aveam vreo 9 ani si parintii mei ma duceau la cat mai multe activitati extracurriculare, deja faceam dansuri, teatru si pictura si voiau sa-mi dea oportunitatea sa incerc sa invat si tenis sa vad daca imi place. Eu nu prea voiam, eram foarte fericita deja cu lucrurile pe care le faceam, pana cand intr-o zi i-am intrebat daca putem sa mergem. Era sfarsitul vacantei de vara, am ajuns la un club de tenis la vreo cativa km de Ploiesti, orasul meu natal. Am coborat din masina timida, iar un antrenor, destul de sobru m-a intampinat. Eu tineam capul in pamant, nu vorbeam prea mult, atunci el le-a spus parintilor “degeaba, vreti dumneavoastra daca fata nu vrea”. Am intrat pe teren si am inceput sa lovesc cateva mingi de la careu, le-am trimis pe toate peste fileu, apoi am lovit mai din spate si din nou am trimis toate mingile peste fileu. Antrenorul meu era susprins, credea ca am mai jucat, atunci a spus ca am talent si ca merita sa incerc acest sport. Eu imi amintesc ca atunci cand am lovit prima minge am fost extraordinar de fericita, nu-mi amintesc sa mai fi trait acel sentiment pana atunci, parca pur si simplu am simtit ca acest sport este pentru mine, asa ca am inceput sa ma antrenez. Nici eu nici parintii mei nu stiam cum urma sa ni se schimbe viata. De la 1-2 antrenamente pe saptamana, am ajuns sa ma antrenez zilnic de doua ori pe zi, astfel ca dupa o jumatate de an am inceput sa particip la concursuri. La primul turneu am jucat cu fete mai bine clasate decat mine, eu nevand clasament, insa pentru ca de mica am fost ambitioasa am reusit sa le inving si am ajuns pana in sferturi de finala. A fost o experienta minunata pentru mine, stiu cum lumea de la club statea in tribuna sa ma sustina. Mi-a placut mult!! Eu sunt o fire competitiva, imi place sa am concurenta si asta ma motiveaza sa ma autodepasesc asa ca de atunci am inceput drumul performantei. La 10 ani am jucat doar 6 concursuri, deoarece era deja sfrasit de an, iar eu ma apucasem destul de tarziu de tenis, dar chiar si asa am reusit sa termin anul in primii 40 in clasamentul national. La 11 ani am jucat cele mai multe turnee, 32 daca mi amintesc bine, jucam saptamana de saptamana. Mergeam cu parintii peste tot la turnee. Am reusit sa ma clasez pe locul 16, a fost minunat, antrenorii erau multumiti, dar stiau ca pot mai mult. Am inceput sa castig turnee. La 13 ani m-am clasat pe locul 9, am fost convocata la selectia nationala (un concurs unde participa cei mai buni sportivi din tara) acesta a fost iar un rezultat remarcabil. La 14 ani ajunsesem sa castig cam orice turneu national, era varsta la care trebuia sa incep sa ies din tara sa joc turnee internationale, insa factorul financiar m-a oprit. Am jucat doar turnee internationale care erau organizate in Romania (vreo 2 pe ani), era foarte greu pentru mine, concuram cu fete care erau plecate luna de luna la turnee internationale, mergeau cu antrenorii, eu eram doar cu parintii, dar asta nu m-a oprit sa lupt pentru visul meu. Stiam ca eu am o singura sansa, asa ca la fiecare meci intram foarte determinata pe teren, sa dau totul, luptam pana la capat, fie ca reuseam sa castig sau pierdeam. La sfarsitul fiecarui an, m-am clasat in primii 20 de sportivi, datorita turneelor castigate in tara.

Unde ti-ai propus sa ajungi?

Visurile mele cele mai mari sunt sa ma clasez in primele 10 jucatoare ale lumii si sa castig un turneu de Grand Slam, este foarte greu, insa sunt dispusa sa dau totul pentru asta, sa muncesc zi de zi, sa ma autodepasesc. Tenisul este parte din mine, iubesc acest sport, asa ca sunt dispusa sa fac orice sacrificiu.

Care sunt costurile succesului? Ce a trebuit sa sacrifici?

Viata de sportiv de performanta, este foarte frumoasa, nimic nu se compara cu emotiile pe care le am inainte de a incepe un meci sau cu sentimentul de fericire atunci cand la finalul unui meci greu iesi invingator. Dar desigur, sunt si multe momente mai putin placute. De la varsta de 10 ani, tot timpul meu liber a fost dedicat performantei. Timpul pentru vacanta nu exista, odihna este intre turnee, iesirile cu prietenii sunt limitate, insa orice sacrificiu merita. Sunt sigura ca mai tarziu o sa am timpul necesar sa ma plimb cat timp vreau.

Ii este greu unui tanar la inceput de drum sa plece la turnee internationale sau exista finantari?

Da, este foarte greu sa treci la turnee internationale ca apoi sa ajungi la profesionisti. Daca nu esti suficient de norocos sa-ti gasesti un sponsor, trebuie sa ai putere sa te autofinantezi. Asta consider ca este una dintre marile probleme in acest sport, multa lume se resemneaza din cauza factorului financiar.

Ce nu iti place la aceasta lume a tenisului?

E foarte greu sa gasesc un lucru care nu imi place, insa cel mai dificil lucru mi se pare ca in aceasta lume esti mereu singur, fiind un sport individual si nu de echipa. Trebuie sa te obisnuiesti cu ideea ca trebuie sa lupti pentru orice, iar prieteniile cu adevarat sincere din afara terenului sunt destul de rare.

A existat vreun moment in care ai vrut sa renunti?

Desigur, uneori intervine rutina si ajungi la saturatie. Ti se pare din ce in ce mai greu sa te trezesti dimineata, sa te duci la antrenamente, sa te duci devreme la culcare, sa ai grija la alimentatie si sa stai concentrat pe targeturile tale. Uneori, te pregatesti foarte mult, incepi sa crezi ca ai ajuns la o forma sportiva buna, insa cand ajungi la turneu nu poti da suta la suta. Dupa astfel de meciuri este foarte greu sa o iei de la capat, sa lupti in continuare pentru visul tau. Apoi mai intervin si amumiti “prieteni” care-ti spun ca ar fi o idee mai buna sa renunti. Insa, eu am fost norocoasa, mereu am gasit puterea in mine sa continui pe acest drum, iar cand am vrut sa renunt mama mi-a fost alaturi, m-a sustinut si m-a incurajat sa o iau de la capat. Mereu imi aminteste cat de mult iubesc acest sport si ca asta este viata pe care vreau sa o traiesc.

Daca ar fi sa alegi 3 jucatoare de tenis cu care ai vrea sa joci, care ar fi?

Cu siguranta as vrea sa joc cu Maria Sharapova, este idolul meu, imi place foarte mult cum joaca, ii admir atitudinea, determinarea si puterea de munca. Simona Halep si Elena Ostapenko.


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.