Modernizarea a produs transformări marcante în structura familiei, cu implicaţii demografice semnificative pentru societatea românească. Ultimele studii atestă o scădere demografică marcantă prin care trece ţara noastră. Criza şi instabilitatea economică şi socială din ultimul an şi jumătate au făcut ca declinul demografic să se acutizeze în 2017, când România a pierdut 70 000 de persoane, cu 27,5% mai mult decât în anul anterior. Aşa arată cele mai recente statistici furnizate de Institutul Naţional de Statistică, potrivit cărora natalitatea a scăzut dramatic.

Pentru a afla mai multe despre declinul demografic cu care se confruntă țara noastră, am stat de vorbă cu sociologul Gelu Duminică, Director executiv al Agenţiei Împreună.

Schimbările legislative conduc la o nesiguranță care se răsfrânge în amânarea deciziei familiilor de a face un copil

Gelu Duminică, sursa: facebook.com

Care credeți că sunt cauzele declinului demografic din România?

Gelu Duminică: Sunt mai multe cauze: aș menționa politica proastă dusă pentru susținerea natalității din România și anume slabele investiții în creșe, migrația foarte mare a populației active și politica foarte rigidă a României privind imigrația. Nu în ultimul rând, cred că ține foarte mult de lipsa unei strategii de dezvoltare coerente a României, de o predictibilitate a politicilor sociale și economice pe care România le pune în practică. Toate schimbările legislative – astăzi plătești niște taxe mâine plătești altele – conduc la o nesiguranță care se răsfrânge în amânarea deciziei familiilor de a face un copil.

 Credeți că declinul demografic reprezintă o problemă majoră în România?

Declinul demografic este una dintre marile probleme pe care România le are. Există un raport privind riscurile demografice, realizat în 2009 de către Administrația Prezidențială din a cărei comisii am făcut parte. Concluzia la care au ajuns membrii comisiei este că România sub presiunea demografică va ceda în viitorul apropiat pentru simplul motiv că nu își mai permite politica socială actuală.

Vă dau un singur exemplu: În momentul de față, o persoană activă din câmpul muncii susține cam 1,3 persoane dependente. Acestea sunt persoane noncontributoare precum copiii, pensionarii, asistații sociali, persoanele care nu lucrează în general. Deci raportul este de 1 – 1,3.

În viitorul foarte apropiat, respectiv în 25 de ani, raportul se va schimba la 1 – 3 – o persoană activă va trebui să susțină trei persoane care nu contribuie la economia țării – ceea ce va duce la o presiune fantastică asupra bugetului de stat. Într-o populație îmbătrânită trebuie să asiguri mai multe costuri pentru servicii de sănătate, securitate socială și mai puține investiții în infrastructură, în politicile de dezvoltare, etc.

România este obligată să își schimbe politica demografică, să își schimbe politica de pensionare și nu în ultimul rând să își schimbe politica de imigrație. Altfel, în 25 de ani se va ajunge într-un impas. Închipuiți-vă ce taxe trebuie să plătească un om pentru a susține alți trei oameni.

Ce soluții au găsit alte state la declinul demografic?

Dacă ne uităm frecvent la Franța vom vedea că aceasta a avut o explozie demografică, fiind unul dintre singurele state din spațiul european care are creștere demografică. Acest fapt se datorează investiției enorme în sistemul de creșă. Pe de cealaltă parte, o politica demografică coerentă înseamnă echilibrarea ieșirilor din țară cu intrările. Altfel, vom rămâne o populație îmbătrânită.

Recent citeam un studiu în care unul din cinci tineri între 19 și 34 de ani este în afara granițelor. România este a doua țară la nivel mondial care are export de forță de muncă activă după Filipine. Trebuie să echilibrăm povestea asta într-un fel. Lucrul acesta l-a făcut Germania, spre exemplu, alături de Belgia, Marea Britanie, Franța, Olanda, ș.a.m.d. Asta înseamnă că trebuie să ne schimbăm politica  privind imigrația astfel încât România să devină o țară de destinație.

Cum putem reduce procesul de îmbătrânire al populației?

Trebuie să oferim tot felul de avantaje tinerilor astfel încât, într-un fel sau altul, să îi motivăm să se gândească la familie. În momentul de față, vârsta de întemeiere a unei familii a crescut cu vreo 10-12 ani comparativ cu ceea ce era în 1990, ceea ce nu este îmbucurător.

---