Amplasat la cea mai mare altitudine din țara noastră lacul Vidra este cel mai mare din cadrul organizării hidroenergetice Lotru – Ciunget. Acest lac antropic a fost inaugurat în anul 1972 și are un volum de 340 mil. m3 cu o suprafață de circa 940 de hectare și lungimea de nouă kilometri, fiind înconjurat de păduri strajnice de molid.

Dacă se pleacă din Vidra spre nord – vest pe drumul care merge paralel cu lacul de acumulare se ajunge după circa patru kilometri la barajul cu același nume. Această construcție hidrografică este singura de acest tip din zonă fiind realizată din anrocamente și nu din beton. În apropierea acestuia pe malul învecinat se pot observa apele care sunt aduse prin intermediul unei galerii de captări nord, aceasta arată ca o cascadă albă și vizibilă doar atunci când nivelul apei din lac este scăzut. Din acest punct se începe coborârea pe serpentine care duc spre partea din aval a barajului. Pe partea dreaptă a drumului betonat se observă o fostă carieră de piatră „Chioara”, de unde au fost luate și materialele necesare pentru construcția barajului.

Locuitorii din zonă povestesc și că în această zonă exista o mină de aur care era ținută în secret, dar care a fost folosită de către naziștii din perioada celui de al Doilea Război Mondial. Aceștia lucrau cu prizonierii și atunci când au auzit că Germania a fost învinsă au strâns toți oamenii împreună cu documentația în subteran urmând să dinamiteze zona. Ca urmare a acestui moment nimeni nu a reușit să menționeze cu exactitate unde se afla grota deoarece pietrele rezultate din explozie au acoperit aproape toată zona.

Cunoscutul baraj este construit pe râul Lotru în cheile Vidra la aproximativ 30 de kilometri în amonte de stațiunea Voineasa. Aceasta reprezintă principala din întreaga schemă de organizare a râului Lotru. Aproximativ 25% din fluxul regularizat vine din aportul Lotrului care în mod normal are un debit mediu de circa 4,5 mc/sec. Lacul principal Vidra captează și alte râuri prin sistemul de aducțiuni respectiv captări de ordin secundar, care cuprind cu aproximație 81 captări prinse în alte trei ramuri.

Cu o înălțime de 121,50 de metri și un nucleu central din argilă barajul este apărat prin intermediul unor filtre și zone de tranziție din material aluvial. Etanșarea a fost realizată în rocă de bază prin utilizarea unui voal de etanșare de 57 de metri adâncime. Roca folosită la fundație este realizată din gneise oculare de tip „Vidra” și bineînțeles paragneise pe latura stângă a albiei. Acestea sunt ancorate până la adâncim de 40 respectiv 50 de metri. Cota coronamentului este la 1.293 mdM, iar acest lucru reușește să-l situeze pe locul al treilea din România după Bolboci și Galbenu.

 

---