În anul 1631 a fost ridicat Castelul Miko de către un consilier al principelui Gabriel Bethlen, pe nume Ferenc Hidvegi Miko. Edificiul a fost construit în conformitate cu stilul renașterii târzii, beneficiază de o suprafață geometrică regulată și bastioane în stil italienesc. După ce moartea și-a făcut apariția castelul i-a rămas moștenire lui Miko Jozsef și mai apoi a ajuns în proprietatea lui Tamas, judele suprem al scaunului Ciuc.

În luna octombrie a anului 1661 edificiul a fost incendiat de către trupele turco-tătare care se aflau în subordinea lui Ali pașa de Timișoara. Incendiul aproape că a transformat clădirea în niște ruine, dar generalul austriac Stephan Steinville a reușit să o refacă. Lucrările s-au întins pe circa doi ani de zile între 1714 respectiv 1716 și tot atunci au fost ridicate bastioanele italienești. Odată cu finalizarea lucrărilor castelul a devenit cazarmă, iar bastionul sud-vestic a fost transformat în capelă. Fiecare bastion avea guri speciale de tragere, iar despre capelă se știe că a fost decorată în două faze. Prima a constat în realizarea tavanului conform stilului baroc târziu în timp ce a doua s-a axat pe ancadramentele ferestrelor care au fost făcute în stil gotic.

Datorită fortificațiilor sale și a faptului că era văzut ca un punct strategic la granița cu Imperiul Habsburgic castelul a fost utilizat drept cazarmă până în anul 1764, când au avut loc reorganizările regimentelor secuiești. Între anii 1848 și 1849 pe când avea loc revoluția edificiul a fost folosit drept sediu pentru Gal Sandor, comandantul revoluționarilor din Secuime. Odată cu terminarea revoluției din anul 1848 clădirea a fost redată armatei până pe la jumătatea secolului XX.

Castelul Miko a fost reabilitat în totalitate în anul 1970 când a devenit și sediul Muzeului Secuiesc al Ciucului. Oamenii care ajung aici pot observa imagini și documente despre istoria clădirii. În muzeu sunt expuse și obiectele descoperite de către arheologi în perioada lucrărilor de restaurare, dar și elemente arhitectonice originale. Clădirea păstrează încă și din vechile straturi de tencuială de prin secolul al XVII-lea. Ajunși la Sala Fântânii se pot observa urmele vechilor ziduri care au fost demolate, a ușilor care au fost transformate în ferestre și scările de la etaj care datează tot din secolul XVII. Bucătăria păstrează o sobă și un cuptor descoperite de arheologi și care au fost reconstruite.

Tot în Muzeul Secuiesc al Ciucului se pot vedea obiectele găsite de cercetători precum un tezaur confecționat din argint, țesături, obiecte ce țin de portul popular, sculpturi, ceramică, picturi medievale, colecția de carte veche a Bibliotecii Franciscane, picturile lui Marton Ferenc ș.a.m.d. În anul 1972 în spatele cetății a fost realizată o secție în aer liber. Cea din urmă este formată din șase case țărănești în conformitate cu zonele Plaieșii de Sus, Corund, San-Simion, Ciuc-Sangiorgiu sau Joseni. Acestea beneficiază și de elemente cu specific medieval precum hambare, fântâni sau aproximativ 16 porți tradiționale din părțile etnografice ale județului.

Castelul Miko a fost trecut în proprietatea Consiliului Județean și poate fi vizitat de oricine în schimbul unei taxe. Există și o expoziție permanentă împărțită pe patru secțiuni „Istoria cetății Miko”, „Tipologia și atelierul de legatorie de la Șumuleu Ciuc”, „Trecerea timpului în Ciuc – scene din viața populară de toată zilele” și „Valori restaurate ale tezaurului sacral”.

Program de vizitare:

marţi − duminică
9.00 − 18.00
Luni, de sărbători legale şi religioase închis.
Ultima intrare este cu 30 de minute înainte de închidere.

---