La puțini kilometri de stațiunea Durău foarte aproape de coada lacului de acumulare Izvorul Muntelui este amplasată o stâncă de mari dimensiuni. Acesta a reușit să captiveze de-a lungul anilor atât atenția localnicilor cât și a turiștilor. Astfel în jurul formațiunii s-au țesut legende cu Dumnezeu, draci sau chiar căpcăuni. 

Piatra Dracului sau Piatra Teiului așa cum mai este cunoscută, este considerată monument al naturii și are statut de rezervație naturală. Stânca ajunge la înălțimea de circa 23 de metri și este poziționată la o distanță relativ mică de nivelul apei. Acesta este vizibilă și de la distanță de către cei care traversează viaductul de peste lacul de acumulare.

În jurul Pietrei s-au croit multe legende de-a lungul timpului una dintre ele vine din secolul XIX-lea și a fost scrisă de către Alecu Russo. Acesta povestește despre cum în fiecare noapte stânca își schimbă singură locul și atunci când însăși răul ajunge în zonă focurile din satele învecinate se sting, iar animalele și viețuitoarele pământului tac. Aceeași legendă amintește despre un pariu făcut între Dumnezeu și diavol. Cel din urmă susținând că o să fure o parte chiar de pe Vârful Muntelui Ceahlău, iar într-o singură noapte până la răsăritul soarelui urmează să devină stăpân peste lume.

,,Un zgomot grozav se auzi şi umbra zvâcni în picioare… Diavolul (căci el era), îşi desfăcu aripile, ridică dintr-o clătinătură stânca şi pluti o clipă deasupra Ceahlăului. Se îndreptă spre valea Bistriţei – când o chemare ascuţită sună în văi. Era cântecul de veghe al cucoşului… Şi pentru că noaptea e a diavolului numai decuseară până la cântători, pierzând puterile, diavolul se cutremură, îşi descleştă ghearele şi stânca căzu greu”, conform scrierilor lui Alecu Russo.

Alexandru Vlahuță a preluat și el o legendă despre Stâncă în lucrarea sa „România pitorească”. Acesta povestea despre Aghiuță care de supărare pe culoarea aurie a Bistriței a vrut să-i știrbească acest lucru pentru totdeauna. Astfel că a urcat cât de mult a putut pe culmile Ceahlăului și a rupt de acolo un „hărtan şi legându-l de-a fedeleşu” a  coborât pe timp de noapte către Bistrița. Însă sunetul cocoșilor l-a speriat de moarte, astfel că aghiuță a început să fugă atât de tare în cât a scăpat piatra în locul unde este găsită și astăzi.

Sursă foto cover: informatii-romania.ro

---