În partea centrală a Podișului Mehedinți mai exact între localitățile Marga și Cireșu se găsește una dintre cele mai inedite rezervații speologice din România. Peștera Topolnița are zone unice în lume și este declarată monument al naturii.

Apele râului Topolnița care ajung în subteran au reușit să formeze galerii gigantice și extrem de spectaculoase. În total peștera are o lungime de aproximativ 11000 de metri. Așadar aceasta este a doua ca mărime din România și a 17 – a din lume. Galeriile create sunt împărțite pe cinci etaje, însă dintre toate cea mai impresionantă din punct de vedere speologic este Galeria Racovița.

Galeriile dispun de săli uriașe, cascade, forme neobișnuite de relief de unde provin și denumirile precum Marea lumânare, Marele dom stalagnitic, Lacul de Cleștar, Pădurea cu lumânări ș.a.m.d. Despre peșteră se știe că pe lângă titlul de gigant deține mai multe galerii pline de fosile și subfosile. O primă tentativă de explorare avansată i-a aparținut profesorului Sever Popescu din Turnu Severin. Acesta a descoperit în anul 1956 „Culcușul Vidrelor”. Cât despre explorarea sistematică se cunoaște că a fost făcută de specialiștii de la Institutul de Speologie „Emil Racoviță” al Academiei Române. Chiar dacă lucrările au început din anul 1962 până în prezent au fost explorați 11 kilometri. De exemplu prin zona Topolnița – Epuran, două peșteri sunt unite prin șase galerii și pe aici nu a trecut nimeni până în prezent.

Conform speologilor după ce se traversează portalul de 67 metri înălțime și se ocolesc mai multe obstacole se pot descoperi așa zise „păduri” de stalagmite și o deltă minerală urmată de o prăpastie. Râul Topolnița ajunge în subteran prin intrarea Prosacului și iese prin orificiul lui Ciocârdie. Galeria Emil Racoviță este considerată cea mai deosebită din munții Carpați având o înălțime de 1.570 metri.

Tot în subteran au fost descoperite urme din perioada neolitică. Peștera este una caldă cu temperaturi cuprinse între 8,2 și 10,8 grade Celsius. Valoarea nemărginită este datorată și speleotermelor imense, cavernamentului gigantic, faunei subterane, coloniilor de lilieci și cursului subteran de apă. În acest loc au fost descoperite numeroase lacuri, formațiuni inedite de stalagmite și stalactite, acompaniate de o diversitate de culori și forme din calcit, labirinturi, torenți, abisuri ieșite din comun, cascade și sectoare subacvatice.

Din păcate peștera este deschisă pentru o singură zi pe an, mai exact în timpul sărbătorii care îi poartă numele. În restul anului fiind vizitată doar cu permisiunea Academiei Române. Chiar dacă lucrările pentru facilitarea accesibilității turiștilor au fost finalizate prin crearea de piste betonate, electricitate, balustrade și scări. Acestea sunt necesare pentru zonele denivelate care duc la punctele de atracție principale. Din păcate promovarea peșterii este aproape inexistentă.

---