Ne amintim cu toții romanul „Moromeții”, în care unul dintre personajele centrale, Niculae, fiul cel mic al familiei Morormete, este marcat de dorința de a studia și a merge la școală, în ciuda tatălui său, care se orienta după principiile țăranului tradițional, studiile copilului fiind o cheltuială în plus.

Comparând opera lui Marin Preda cu ce se întâmplă în România timpurilor noastre, observăm că sunt copii cărora le este amputată dorința de a merge la școală, deoarece infrastructura defectuoasă le împiedică accesul până la unitatea de învățământ.

Sunt extrem de numeroase cazurile în care zeci de copii merg la școală traversând kilometri pe jos, indiferent de condițiile meteorologice, din dorința de a se dezvolta și a avea acces la un viitor mai bun.

Editiadedimineata.ro vă prezintă cazurile unor copii care luptă pentru a ajunge la ore:

Zeci de copii din satul Cucuteni, județul Dâmbovița, şcolari şi preşcolari, merg zilnic mai bine de 5 kilometri pe jos, prin frig şi pe întuneric, pentru a ajunge la şcoală. Aceștia se trezesc cu două ore mai devreme dimineaţa pentru a ajunge la timp în sălile de curs. Drumul este anevoios, mai ales pe timp de iarnă, când este acoperit de zăpadă şi nu este nici luminat. Părinţii nu îşi pot găsi un loc de muncă pentru că trebuie să-i însoţească zilnic pe copii pe drumul spre şcoală şi la întoarcere pentru a-i şti în siguranţă.

În județul Maramureș, 17 copii parcurg zilnic 7 kilometri până la şcoala din Poienile de Sub Munte şi apoi acasă. Pentru aceștia, iarna este o problemă, deoarece mistreții îi sperie. Cu toate acestea, elevii din clasele V-VIII susţin că nu vor renunţa la şcoală, deoarece le place foarte mult.

Situaţia elevilor şi copiilor de grădiniţă din cătunul Modoneşti, localitatea Rogojelu, comuna Săcuieu, este tulburătoare. Primăria şi consiliul local nu au găsit soluţia pentru a rezolva transportul dus-întors, de circa 12 kilometri, al acestora până la şcoala din sat.  Noul primar susţine că nu poate asigura prin metode legale transportul deoarece nicio firmă nu vine pe drumurile aflate sub orice critică, pentru suma alocată de către consiliul local, de 2.000 de lei – iar el nu se încumetă s-o rezolve prin metode mai puţin “ortodoxe”, aşa cum a făcut-o predecesorul său. De teama câinilor ciobăneşti şi a animalelor sălbatice, părinţii copiilor ameninţă că nu-i vor lăsa pe micuţi să mai frecventeze şcoala în acest an.

În Bihor, în satul Tomnatic, comuna Vadu Crişului, președinta Asociației Simona Kadas a fost în vizită la o familie, care întâmpina aceeași problemă. Dintre toți membrii familiei, cea care i-a atras atenţia în mod special este Marilena. „Ea stătea timidă într-un colț, m-am apropiat de ea și cu o voce caldă mi-a răspuns că are 9 ani. Îi place foarte mult școala și pentru asta face un sacrificiu mare, ea merge zilnic 5 km pe jos pâna la școala din satul vecin-Zece Hotare. Deci zilnic parcurge 10 km pentru a face carte și a deveni cineva în viață. Materia ei preferată este matematica. După ce își termină temele o ajută pe mama ei în gospodărie sau ajută la creșterea surioarei ei de 10 luni. Este un copil harnic atât la învățătură, cât și la în treburile casei”, povesteşte Simona Kadas.

Cinci fraţi din Berbeşti, Vâlcea, fac zilnic 10 kilometri dus-întors până la şcoală. Cătunul în care locuiesc şi drumul care-l lega de oraş au fost distruse de exploatarea minieră. Familia lor este singura care a refuzat să se mute de acolo. Iar autorităţile spun că este nerentabil să refacă drumul şi că nici nu se pune problema să strice, pe-acolo, microbuzul şcolar, scrie digi24.ro. Drumul de cinci kilometri este lung şi anevoios pentru cele trei fetițe. Mezina are doar 5 ani, iar părinţii n-au mai avut bani de cizme şi pentru ea. Aşa că fata merge prin zăpadă încălţată în pantofi. Surorile ei au 13 ani.

Într-o țară în care abandonul școlar a ajuns la note inadminsibile, 18,3%, copiii care merg la școală indiferent de condițiile cu care se confruntă,  reprezentă un exemplu de voință și determinare.

---