21 aprilie 2021, 23:14

Epidemiile de acum 100 de ani. Însemnările lui Victor Babeș. „Persoanele cari au cerut să fie inoculate, au fost persoane inteligente”

Gripa spaniolă este cel mai ades menționată când se vorbește despre pandemiile din trecut. Haideți să luăm gripa spaniolă și să o punem în context. Și să dăm cuvântul lui Victor Babeș, care ne povestește cum se făceau vaccinările în urmă cu 100 de ani…

Gripa spaniolă este un tip de gripă care a apărut în timpul Primului Război Mondial, fiind, se pare, similară cu gripa aviară de astăzi.

Gripa spaniolă, cum a apărut

S-a răspândit în multe țări odată cu întoarcerea soldaților de pe front. Afectând în principal tinerii și având o rată de mortalitate ridicată. Virusul a făcut între 50 de milioane și 100 milioane de victime între 1918 și 1919. Se crede că a fost una dintre cele mai letale pandemii, după Moartea neagră (1347), din istoria umanității. Multe dintre victime au fost persoane tinere și sănătoase, gripa spaniolă fiind total diferită de celelalte pandemii care au afectat copii, bătrâni și persoane cu sănătatea deja slăbită.

Boala a fost observată prima dată în Fort Riley, Kansas, Statele Unite la 11 martie 1918. Aliații din Primul război mondial au numit-o gripă spaniolă deoarece a primit mai multă atenție în presa spaniolă decât în restul Europei.

Explicația e simplă. Spania nu a fost implicată în conflict, iar presa nu era cenzurată ca în restul Europei.

Rata mortalității pandemiei din 1918-1919 nu este cunoscută cu precizie. Dar se estimează că aproximativ 20-50% din populația de pe Terra din acel moment a suferit de această boală, letalitatea fiind între 2,5-5%, cu variații de la o țară la alta.

Gripa a putut ucide 25 milioane în primele 25 de săptămâni; în comparație, SIDA a ucis 25 de milioane în primii 25 de ani.

În comparație, pandemia actuală a ucis într-un an 1,8 milioane de persoane.

Epidemiile de acum 100 de ani. Câteva cifre

În India au murit 17 milioane de persoane, aproximativ 5% din populația din acea epocă, atingând o rată a mortalității de 20% în unele zone.

În Statele Unite, aproape 28% din populație a suferit gripa și 500-675 de mii au murit.

În Marea Britanie au murit 200.000; în Franța peste 400.000.

În Alaska și Africa de Sud au murit comunități întregi.

În Australia au murit 10.000 de persoane și în insulele Fiji au murit 14% din populație în doar două săptămâni, iar Samoa Occidentală 22%.

Spania a fost una dintre țările cele mai afectate, cu 8 milioane de infectați și aproximativ 300.000 morți.

Chiar dacă Primul Război Mondial nu a fost cauza directă a gripei, mișcările masive de trupe au ajutat la extinderea bolii. Cercetătorii cred că sistemul imunitar al soldaților era slăbit datorită tensiunii luptelor, atacurilor chimice. Mărind astfel probabilitatea de a se contracta boala.

Numărul mare de călători soldați și modernizarea sistemului de transport a făcut posibil propagarea pandemiei într-un evantai mare de comunități. Cauza bolii nefiind încă cunoscută, mijloacele de tratament au fost reduse, de cele mai multe ori tradiționale: chinină, aspirină, ceaiuri, tonice cardiace (camfor) etc.

Victor Babeș. Somitate mondială

Contemporan cu gripa spaniolă a fost savantul român Victor Babeș.

Victor Babeș, în colaborare cu Victor André Cornil, este autorul primului tratat de bacteriologie din lume (Bacteriile și rolul lor în anatomia și histologia patologică a bolilor infecțioase) prin care a pus bazele moderne ale acestei științe.

De asemenea, este fondatorul școlii românești de microbiologie.

Însemnările savantului Babeș sent extrem de importante și elocvente pentru perioada care a trăit-o. Să vedem câteva însemnări ale acestuia.

Însemnările lui Victor Babeș despre epidemiile de acum 100 de ani

”La București s-au vaccinat cei care sunt expusi de a fi infectati, măturătorii, spălătoresele, agenții sanitari, sergenții, etc. De multe ori m-am convins că administrațiunea și diferite persoane influente au cautat să eludeze izolarea și dezinfecțiunea și au permis aglomerari de oameni și deschiderea bâlciurilor. În detrimentul luptei antiholerice. Va trebui deci crescută puterea executivă a medicului sanitar față de influențele politice”, scria în 1914 Victor Babeș, reputatul bacteriolog și morfopatolog român.

Și în epidemiile trecute, ca și în cea de azi, neîncrederea în eficacitatea vaccinurilor apărute era destul de ridicată, iar unii refuzau să se vaccineze.

”În București, unde s-au injectat aproximativ 6.000 de persoane, majoritatea erau din aceia care prin starea lor socială erau la adapostul infecțiunii. Acele persoane cari erau amenințate, ca spălatărese, bucătarese și cealaltă populațiune a claselor de jos, aceștia nu s-au prezentat decât în mod excepțional la injectiuni”, precizează Victor Babeș în lucrarea lui ”Studii asupra combaterii holerei”, apărută în 1914.

”Studii asupra combaterii holerei”

”​Nu voi intra în amănuntele combaterii holerei în armata din Bulgaria, și mă voi margini a vorbi de holeră care s-a ivit în România, odată cu întoarcerea cărăușilor. La sosirea mea, coloana cărăușilor nu a fost supraveghiată nici de serviciul sanitar al armatei, nici de cel civil. Abia după ce s-au ivit câteva cazuri de holeră printre cărăuși, s-a început a se lua măsuri și anume s-a injghebat o carantină chiar pe șosea în apropierea podului peste Dunăre.

O carantină ne-supravegheată. Care nu împiedeca nici contactul, nici aglomerarea. Efectul acestor stări de lucruri a fost că după începerea demobilizarii s-au infectat o mulțime de locuri prin intermediul cărăușilor. Demobilizarea, așa cum s-a făcut, fără a se avea în vedere sfaturile înșirate mai sus, trebuia fatalmente să dea naștere la propagarea infecțiunii la populațiunea țării”, scria reputatul bacteriolog și morfopatolog român Victor Babeș.

Dacă se ținea seama de recomandarea mea ca să se demobilizeze întai trupele neinfectate și să se păzească de orice contact cu trupele și cu locurile infectate, ar fi scapat desigur multa lume; însă din contră s-au introdus holerici în țară și s-au instituit carantine și lazarete insuficient păzite si izolate”, adăugă Babeș în lucrarea lui ”Studii asupra combaterii holerei”. Apărută în 1914.

Ce se mai arată în lucrarea lui Victor Babeș:

„Propagarea flagelului, atât în interiorul taberelor, cât și într-o mulțime de localități, s-a făcut și prin intermediul rudelor soldaților, care îi vizitau pe aceștia și luau cu ei diferite obiecte, dar mai ales rufe murdare pentru spălat, în special însă chiar prin contactul soldaților care, infectați fiind, se întorceau acasă.

Infectarea țării de către armată dovedește în mod lămurit, că ori dezinfectarea trupelor infectate, ori carantină, ori căutarea și izolarea purtătorilor, nu s-a făcut în mod suficienț și că nici vaccinarea n-a avut în multe cazuri efectul dorit.

Când însă am informat pe cei în drept despre starea lucrurilor, sfaturile mele nu au fost ascultate, așa incât am fost nevoit să-mi restrâng activitatea la prepararea cantităților mari de vaccin și în a organiza un laborator pentru diagnoză rapidă a holerei. În țară eficacitatea mijloacelor de combatere a holerei în diferitele regiuni depindea de activitatea și de competența medicului respectiv însărcinat cu combaterea. Acolo unde în primul rând chestiunea apei a fost neglijată, iar izolarea și vaccinările populatiunii se făceau în mod insuficient, acolo epidemia progresa și se întindea.

Mie personal, în urmă insistențelor repetate ale mele și ale Consiliului Sanitar, mi s-a dat abia voia de a face câteva călătorii în scop de a studia mersul holerei. Am conlucrat însă cu d-l Director General al Serviciului Sanitar, cu d-l Medic șef al Capitalei și cu Consiliul Sanitar Superior la stingerea epidemiei.”

Epidemiile de acum 100 de ani

„Vom începe prin a da câteva cifre: În armata română s-au injectat aproximativ 200.000 de oameni,din nefericire Insă vaccinul în parte era diluat, încât 1 cm. cub conținea mai puțin decât 2 mgr. de bacili, și nu se injecta la început decât 1 cm cub. .În urmă insucceselor vaccinului la început – de altfel parțiale- la un moment dat corpul medical nu mai recomanda cu atâta insistentă vaccinarea. Mai târziu am reușit printr-o tehnică specială să prepar în timp foarte scurt cantități mari de vaccin concentrat și prin această am putut proceda, cu cantități suficiente și bine controlate, la vaccinarea populațiunii civile. Deoarece aceste cantități trebuiau preparate în timp foarte scurt, am procedat la prepararea vaccinului în sticle mari, la început de un litru, apoi de 5 litri, sticle care resistau la caldură.

„Persoanele cari au cerut să fie inoculate, au fost persoane inteligente”

Noi făceam două, injectiuni în regiunea pectorală la intervale de 6-8 zile.

De o importanță mare mi s-a părut selecționarea culturilor; am preparat vaccinul pe de o parte din culturi trimise de Prof. Kolle, iar pe de altă din culturi pe cari le-am examinat prealabil în modul următor: întai am cercetat gradul de reacțiune pe care-l produceau la om diferitele tulpine și am eliminat pe acelea cari produceau la câte 2 persoane reacțiuni locale mari, sau reacțiune generală; astfel m-am putut convinge că unele culturi conțineau substanțe cari produceau reacțiuni mai puternice decât altele.”

„Am putut constata că din zeci de mii de inoculați s-au îmbolnăvit cam 1-2 la mie din cei inoculați o singură dată cu peste 4 mgr. de bacili; acolo unde epidemia era gravă s-au găsit mai multe îmbolnăviri printre cei inoculați o singură dată. Persoanele cari au cerut să fie inoculate, au fost persoane inteligente, cari luau toate măsurile necesare pentru a nu se infectă. În București unde s-au injectat aproximativ 6.000 de persoane, majoritatea erau din acelea care prin starea lor socială erau la adăpostul infecțiunii. Acele persoane cari erau amenințate, că spălătorese, bucătărese și cealaltă populațiune a claselor de jos, aceștia nu s-au prezentat decât în mod excepțional la injectiuni. Deci pentru a aprecia rezultatele injectiunilor trebue judecate statisticile amănunțite și nu statisticile generale.”

Câteva date despre eficacitatea vaccinațiunilor

De la început s-a putut constata că rezultatele vaccinării în armată nu au fost în totdeauna satisfăcătoare.

1) Dl. Colonel Dr. Constantinescuu a observat la Alexandria 30 cazuri de holeră, cu 11 cazuri mortale la soldați cari au fost vaccinați de 2 ori, cu 3 săptămâni înainte.

2) Dl General Dr. Frangulea a observat în spitalul din Blasovitza următoarele cazuri: Din Reg. 13 de Infanterie a avut 25 bolnavi cu 7 cazuri mortale, din care 19 fuseseră vaccinați; din Reg. 37 Infanterie a avut 37 de bolnavi cu 7 morți,din cari 35 au fost vaccinați. În total au fost 638 cazuri cu 157 morți, dintre cari cea mai mare parte fuseseră vaccinați.

3) În Reg. VIII de Artilerie s-au îmbolnăvit, a 2-a zi după inoculatie, mulți soldați vaccinați, după care s-a oprit epidemia pentru a reapărea din nou la cei vaccinați peste 2-3 săptămâni.

4) Vom mai vedea un număr mare de soldați care s-au îmbolnavit după întoarcerea lor În țară deși erau vaccinați.

Și în populatiunea civilă s-a constatat cei inoculatiunea făcută o singură dată, chiar cu 4 mgr. sau mai mult, a fost mai puțin eficace decât inoculatiunile repetate

Trebui să mai menționăm că cei vaccinați o dată cu o doză foarte mare (8-15 mgr.) au fost mai bine apărați decât cei vaccinați cu o doză mică (4 mgr.).Astfel în Peretu s-a inoculat populatiunea la începutul epidemiei cu 5-8 cm. c. vaccin fară că să se producă fenomene grave; s-au observat însă dureri mai mari și turburari nervoase mai pronunțate și prelungite, dar în schimb nu s-a mai ivit decât un singur caz la un individ vaccinat cu 5 cm. Cubi.

Observații

În alte cazuri din un număr de 2.000 în care s-au injectat o singură dată 2-3 cm. c. s-a ivit totuși o îmbolnăvire după 14 zile. Prin aceste fapte am putut ajunge la concluziunea că o singură injectiune nu este suficientă pentru a păzi organismul în mod sigur și că la această doză înca se ivesc,la 1-2 zile după vaccinare, cazuri între cei vaccinați, adeseori chiar mortale.

Apoi la București s-au vaccinat cei cari sunt expuși de a fi infectați, măturatorii, spălatoresele, agenții sanitari, sergentii, etc. Într-adevăr, agenții cari au căutat și au descoperit cazurile de infecții nu s-au infectat. Imediat s-a făcut examenul dejecțiilor celor suspecți, iar cei suspecți erau izolați la spit. Colentina.

De multe ori m-am convins că administrațiunea și diferite persoane influente au căutat să eludeze izolarea și dezinfectiunea și au permis aglomerări de oameni și deschiderea bâlciurilor, în detrimentul luptei antiholerice. Va trebui deci augmentată puterea executivă a medicului sanitar față de influentâțele politice.

Concluziile lui Victor Babeș

1.Vaccinațiunile sunt eficace și trebuie deci privite ca un mijloc important pentru prevenirea boalei, ori unde s-ar ivi ea. Dacă în epidemiile anterioare vaccinul nu a dat rezultate destul de convingătoare, aceasta se datorește: a) vaccinațiunii pe o scară prea mică; b) faptului că vaccinarea a fost făcută în mare parte o singură dată ; c) de mai multe ori vaccinatiunea s-a făcut cu cantități prea mici de bacili. d) vaccinatiunea s-a făcut fără a se lua în considerare starea igienică sau gradul de resistență sau de expunere a celor vaccinați.

2.Prima vaccinare este urmată de o fază de 1-2 zile cand vaccinul nu împiedecă încă năpustirea boalei, de multe ori sub o forma usoară. Apoi urmează perioda de 6-10 zile de imunitate pronunțată, urmata de o lungă perioadă de imunitate mai slabă.

3.Vaccinarea purtătoritor de virus nu prezenta inconveniente însă nici nu contribuie la scurtarea perioadei în care purtătorii păstrează virusul.

Sursa Hotnews


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

  1. Gabriela

    28 ianuarie

    Stati putin: deci soldatii veniti de pe front aveau holera, nu gripa. Doi, erau vaccinati impotriva holerei, nu a gripei, iar in al treilea rand, nici astazi vaccinul impotriva holerei nu se practica.
    De asemenea, nu exista datele vehiculate atunci, ca ar fi fost o epidemie de gripa care a omorat milioane de oameni. Tot ce se scrie acum despre o presupusa gripa in 1918 sunt date modificate recent.
    Dupa razboi multi dintre soldati au venit bolnavi de holera(cum scrie in articol) si de tuberculoza. S-a murit din cauza acestor boli, s-au facut si vaccinuri, au existat studii clare referitoare la ineficienta vaccinurilor, cei care au supravietuit bolilor si nevaccinati fiind mai multi decat cei care au fost vaccinati si s-au vindecat, iar la mortalitate a fost la fel.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.