Ziua de 17 octombrie a fost declarată Ziua Internațională pentru eradicarea sărăciei, în urma adoptării de către ONU, la 22 decembrie 1992, a Rezoluției 47/196.

Data a fost aleasă pentru a marca ziua de 17 octombrie a anului 1987, când peste o sută de mii de oameni s-au adunat în Piaţa Trocadero din Paris, unde a fost semnată Declaraţia Universală a Drepturilor Omului în 1948, în semn de solidaritate cu victimele sărăciei extreme, a violenţei şi a foametei.

ONU încurajează statele și organizațiile internaționale să aibă activtăți cu scopul de a eradica sărăcia.

În România, Rețeaua Națională Anti-Sărăcie și Incluziune Socială – RENASIS – luptă pentrua reduce procentajul sărăciei și sprijină persoanele aflate în această situație, contrbuind, astfel prin diverse activități la eradicarea sărăciei.

Editiadedimineata.ro a luat legătura cu președintele RENASIS, Iris Alexe, pentru a ne împărtăși viziunea asupra acestei situații și cum se încearcă eradicarea sărăciei în România:

Mâine este Ziua Intenațională a eradicării saraciei. România ocupă locul 3 în UE, în topul celor mai sărace țări. De ce suntem în această situație, cine este responsabil și ce e de făcut?

„Într-adevăr, situația în ceea ce privește sărăcia în România este destul de îngrijorătoare, este o situație care există de mai mult timp, nu este ca și cum în acest moment am fi aflat că populația din România sărăcește și cauze sunt foarte multe, foarte complexe, mai ales că România stă foarte prost în ceea ce privește indicatorul de populație care muncește și în același timp este săracă. Pe primele locuri se află și sărăcia în rândul copiilor, deci putem spune că dincolo de persoanele care sunt sărace, avem un cerc vicios, în sensul în care sărăcia se transmite din generație în generație și unei persoane sărace îi este din ce în ce mai greu să iasă din această situație în care se află. Referitor la partea aceasta de responsabilitate, cred că responsabiliatea este împărțită de către noi toți și toți trebuie să facem câte ceva, și aici mă refer de la persoanele afectate de sărăcie, care așa cum știți, RENASIS lucrează împreună cu și pentru persoanele afectate de sărăcie, ne dorim ca vocea lor să fie auzită de către decidenți, și atunci fiecare, în dreptul lui, poate să facă ceva. Autoritățile adoptă măsuri, avem o strategie națională anti-sărăcie, există proiecte care sunt adresate comunităților marginalizate, sunt niște pași care se fac, dar evident că mai este foarte mult de făcut.”

 

România încă are imaginea de țară est europeană, chiar dacă am intrat în UE de atâția ani. Este sărăcia principalul factor pentru asta?

„Cred că, într-o oarecare măsură, având în vedere că suntem o țară nou intrată în UE, este normal să avem mai mulți pași de făcut să ajungem la fel ca celelalte care au o experiență mai îndelungată în a fi în UE.”

 

Suntem totuși de 11 ani în UE.

„Da, dar pe de altă parte, toate aceste fenomene sociale și decalajele care există, nu numai între țările din UE, dar chiar și în interiorul României, avem unele regiuni mai bogate și unele regiuni mai sărace, dincolo de aceste măsuri, sunt măsuri pe termen lung și mă refer la crearea de infrastructură, la accesibilitatea de servicii, care presupun niște proiecte, niste investiții, inclusiv sociale, foarte mari, o viziune, strategii și proiecte pe termen lung. Cred că este în firea lucrurilor ca și României să îi ia un pic de timp să recupereze, inclusiv în ceea ce privește combaterea sărăciei.”

 

A făcut România progrese în ceea ce privește eradicarea sărăciei?

„Da. Pe cifre, în ceea ce privește atingerea indicatorilor prevăzuți în strategia Europa 2020, putem spune că da și conform raportului de țară, vedem că au fost realizate progrese în ceea ce privește atingerea, inclusiv, a recomandărilor de țară, în ceea ce privește sărăcia. Pe de altă parte, un aspect îngrijorător este acela că deși România a înregistrat creștere economică, vedem că inegalitatea socială a crescut foarte mult. Dincolo de indicatori și statistici, bunăstarea trebuie să fie simțită de fiecare om, și vedem că lucrul acesta nu prea se simte. Oamenii cu care noi lucrăm se plâng că viața în România este din ce în ce mai grea, că tinerii părăsesc din acest motiv România, trag un semnal de alarmă că România trebuie să ofere niște oportunități, ca oamenii să aibă un trai decent.”

 

 

---