Henri Marie Coandă a fost un important om de știință român, academician și inginer, fizician și pionier al aviației, inventator al motorului cu reacție. S-a născut la București într-o familie numeroasă, pe data de 7 iunie 1886, fiind fiul generalului Constantin Coandă prim – ministru al României în anul 1918.

Încă din perioada copilăriei viitorul inventator a fost fascinat de „miracolul vântului” cum singur afirmă odată cu înaintarea în viață. Acesta a fost elev la școala Petrache Poenaru din București, apoi a urmat liceul Sf. Sava 1896 timp de trei ani până când tatăl său a hotărât să-l transfere la Liceul Militar din Iași în anul 1899.

După terminarea liceului din anul 1903 a primit gradul de sergent major. Tânărul Henri Coandă a continuat studiile la Școala de ofițeri de artilerie, geniu de marină din București. În anul 1904 a fost trimis în Germania la Technische Hochschule (Universitatea Technică) din Berlin-Charlottenburg.

Deoarece era foarte pasionat de problemele tehnice și de tehnica aviației în anul 1905 construiește un avion – rachetă destinat armatei române. 

Între anii 1907 – 1908 acesta își continuă studiile la Institutul tehnic Montefiore din Liege, Belgia. Anul 1908 fiind și anul întoarcerii sale în țară unde a fost încadrat ca și ofițer activ din Regimentul doi de artilerie. Deoarece era foarte preocupat și interesat de inovație a cerut să-i fie aprobată hotărârea de a părăsi armata. După ce a obținut ce și-a dorit a plecat într-o călătorie cu mașina pe ruta Isfahan – Teheran – Tibet.

După ce și-a terminat călătoria s-a întors în țară pentru a pleca în Franța unde s-a înscris la Școala superioară de aeronautică și construcții din Paris, înființată în anul  1909. A absolvit Școala un an mai târziu ca șef de promoție al primei promoții de ingineri aeronautici.

Henri Coandă beneficiind de sprijinul inginerului Gustave Eiffel și a savantului Paul Painleve a reușit să obțină toate aprobările pentru a efectua experimente aerodinamice. Tot atunci a construit și primul avion cu propulsie reactivă, mai specific un avion cu reacție, dar fără elice pe care l-a numit Coandă – 1910 și a ținut să-l prezinte la al doilea Salon internațional aeronautic din Paris în anul 1910.

Pe aeroportul din Issy – les -Moulineaux din apropierea Parisului în anul 1910 inventatorul a încercat să zboare, însă a pierdut controlul aparatului pe care-l pilota și s-a lovit de un zid aflat în vecinătatea terenului pentru decolare. Acest incident a fost pus pe seama lipsei lui de experiență și din fericire s-a încheiat doar cu răni minore el reușind să se catapulteze chiar înainte de impact.

Pentru o anumită perioadă de timp Henri Coandă și-a abandonat experimentele și ideile din cauza lipsei de interes venită din partea populației și a savanților de atunci pentru munca sa. Așadar a lucrat între anii 1911 – 1914 ca director tehnic la Uzinele de aviație din Bristol ( Anglia ) unde a construit diferite avioane cu elice de mare putere, fără a-și mai prezenta capodoperele de această dată.

Anul 1916 este semnificativ pentru întoarcerea lui Coandă în Frața deoarece de această dată construiește un avion de recunoaștere care a fost foarte apreciat în epocă. Tot atunci creează prima sanie – automobil care era propulsată cu ajutorul unui motor cu reacție, primul tren aerodinamic din lume ș.a.m.d. În anul 1934 îi este oferit un brevet de invenție francez pentru Procedeu și dispozitiv pentru devierea unui curent fluid ce trece printr-un alt fluid, fenomen care în zilele noastre se numește „Efectul Coandă”. Mai exact procesul este unul prin care un jet de fluid curge de-a lungul unui perete bombat ( convex ). Acest fenomen a fost decoperit de Coandă cu ocazia testelor efectuate la motorul cu care era echipat avionul cu reacție pe care l-a construit. Această dezvăluire i-a deschis orizontul către cercetări aplicative cu privire la hipersustentația aerodinelor, conceperea unor atenuatoare pentru sunet ș.a.m.d.

Inventatorul revine pentru totdeauna în România în anul 1969 când primește funcția de director al Institutului de creație științifică și tehnică ( INCREST ). Anul următor se bucură să devină membru al Academiei Române, însă bucuria ține puțin pentru că pe data de 25 noiembrie 1972, având vârsta de 86 de ani acesta se stinge din viață la București.

 

---