20 septembrie 2020, 2:14

Între seriozitatea nemților și căldura românilor. Student în Germania, despre dărâmarea barierelor culturale, oportunitățile din străinătate și mâncarea tradițională de acasă

Românii din Germania formează o comunitate puternică. Plecați să studieze, să muncească sau în căutarea iubirii, mulți dintre ei se fac remarcați și se adaptează în societate. Pe jumătate neamț, pe jumătate român, Tobias Francesco Hügle studiază matematică și finanțe la Universitatea Konstanz. Deși viața l-a dus în mai multe țări, tânărul n-a uitat mâncarea tradițională și obiceiurile românești. Într-un interviu acordat editiadedimineata.ro, studentul vorbește despre diferențele dintre țările care i-au oferit cetățenie, reputația românilor din Germania și ce ar face dacă ar ocupa o funcție publică.

Amintiri din copilăria lui Tobias

Amintiri din copilăria lui Tobias

Dărâmarea barierelor culturale

„Mă numesc Tobias Francesco Hügle, sunt cetățean român și german, am 23 ani și m-am născut pe 17 aprilie 1997 în Engen, Germania. Părinții mei sunt Andreas Karl Hügle și Elena Hügle. De asemenea, am un frate mai mic de 10 ani pe care îl cheamă Alejandro. Din toamna anului 2019, sunt student în cadrul universității Konstanz, la profilul matematică și finanțe. Oficial, din partea tatălui sunt neamț și din partea mamei sunt român de etnie romă, dar nu cred că este suficientă această descriere pentru a răspunde întrebării «ce sunt?».”, povestește Tobias. „Mi-ar plăcea să fac cunoscută povestea mea și dificultățile prin care treci atunci când crești într-un mediu influențat de mai multe culturi care între ele nu prea se regăsesc. Cred că sunt mulți oameni cărora le este greu să se găsească pe ei în societatea în care traiesc, și în mod deosebit în a trece dintr-o cultură în alta. Sper că prin povestea mea să fac tranziția asta mai ușoară, și în acest mod să doborâm împreună mai multe bariere culturale.”, explică tânărul.

Amintiri din copilăria lui Tobias

Amintiri din copilăria lui Tobias

Cum a crescut

Când era mic, Tobias nu vorbea limba română. „În primii mei ani am crescut într-un sătuc mic din sud-vestul Germaniei, numit Nenzingen. Acolo mergeam la scoală, acolo erau bunicii mei, verii mei, mătuși și unchii din partea tatălui meu. Mergeam pe atunci în România doar în vizită, eram foarte rușinos și distant de familia mea din România, stăteam doar la tatăl meu și nu vorbeam românește deloc. Mama tot mă învăța românește, însă mă exprimam greșit și aveam accent, fiind învățat cu accentul german. La scurtă durată, a început divorțul părințiilor mei, acest eveniment reprezentând o perioadă destul de grea pentru mine. Din cauza faptului că părinții mei se certau destul de des, instanța a hotărât să locuiesc împreună cu nașa mea și să fiu îngrijit de ea până când s-au «liniștit apele». În toată această perioadă, îmi era permis să îmi vizitez părinții doar însoțit de o femeie ce lucra la stat. După o perioadă lungă și grea pentru mine, am avut dreptul în instanță să aleg la cine aș vrea să cresc, alegând-o pe mama. Am apucat să termin clasele 1-4 în Germania, stând în weekend-uri la tata și restul zilelor la mama. Prin 2007 m-am mutat în România cu mama alături de prietenul ei în Călimănești. Destul de repede m-a înscris la școală acolo și m-am trezit în clasă alături de colegi noi, pe care nu reușeam să îi înțeleg când vorbeau prea repede, am ajuns astfel să stau în ultimul rând singur în bancă. După vreo săptămână am decis împreună cu mama mea ca ar fi mai bine să mă mut la cealaltă școală din Călimănești, printre motivele mutării s-au numărat atât faptul că orele erau ținute de dimineață, cât și faptul că cunoșteam o mare parte din copiii romi ce locuiau cu mine pe stradă. M-am integrat mult mai ușor la noua școală și asta s-a văzut în mod direct în efortul meu depus la învățătură. După o iarnă grea în România fără venit și trăind din rezerve financiare, mama era iarăși nevoită să plece în străinătate. De data asta nu avea să fie Germania, ci destinația avea să fie Londra, unde deja se aflau unchii mei. Așadar, în februarie 2008 m-am trezit într-un avion de la București către Londra, o dată ajuns am simțit imediat viața de oraș: totul se mișca repede, gălăgie, stres și ploaia constantă mi-au format prima impresie. A doua zi nu a fost mai bună, imediat aveam să învăț că zona în care locuiam în Londra nu era prea sigură și erai expus mereu la pericolul de a deveni victima unei crime violente. De exemplu de multe ori când mergeam pe străzi trebuia să fiu precaut, nu știai niciodată când ai putea să dai peste persoane greșite, m-am aflat de vreo 2-3 ori într-o situație dificilă confruntat de vreo 3 indivizi care se strângeau în jurul meu să ma controleze în buzunare dacă am bani sau bunuri de valoare la mine.”, povestește Tobias.

Tobias, mereu pe drumuri

Tobias, mereu pe drumuri

De la o casă împărțită cu alte 30 de persoane la prima afacere

Deși are doar 23 de ani, Tobias a trecut deja prin nenumărate aventuri și mișcări dinamice. „Pe lângă Londra, Râmnicu Vâlcea mi se părea cel mai sigur loc de pe pământ. Nici unde locuiam nu a fost prea primitor când am ajuns, stând cu unchiul meu și familia lui într-o cameră foarte mică, într-o casă unde locuiam cu toții, pe puțin 30 de persoane, intimitatea personală fiind de negăsit. Noroc că perioada asta a trecut destul de repede și imediat ce prietenul mamei mele și-a găsit un job am fost în stare să ne mutăm, tot într-o casă cu mai multe persoane, dar unde aveam măcar patul meu, atunci m-am și înscris iarăși la o nouă școală. Era un «primary school», se numea Newport. Însă, ce făceau copii din Anglia la școală în clasa a 6-a, nu îmi făcea în mintea mea de neamț-român nici un sens. Matematica nici pe puțin comparabilă cu cea din România. La ore cântam și învățam despre Elvis Presley, o experiență frumoasă, însă nu știam o boabă de engleză, dar măcar știam versurile de la «jailhouse rock». Deși am fost primit frumos și se făceau eforturi în a mă integra, eram destul de retras, pentru că nu înțelegeam nimic. Voiam înapoi în România, unde erau prietenii mei, unde începusem să mă simt «acasă». Nu voiam să stau în scoală unde iarăși nu știam pe nimeni și nici nu puteam să-mi fac prieteni din cauza barierei lingvistice. Am reușit până la urmă să învăț engleză destul de ușor, foarte mult cu ajutorul televizorului. Deodată ce s-a încheiat anul școlar aveam să trec la «Secondary School». Încă eram rușinos, și reținut în a vorbi, deoarece mai greșeam în exprimare, dar și acest aspect după un an la școala nouă a dispărut de tot. Experiența la «Secondary School» a fost una foarte frumoasă: profesorii, oamenii diverși și atmosfera de învățământ era superbă. Făceam franceză, științe, literatura engleză al lui Shakespeare, matematica era la un nivel mai ridicat, istoria era modernă, totul făcea sens din nou. Marea Britanie a fost un loc special de a mă dezvolta personal și a ajunge la următorul nivel pe plan personal. Am cunoscut oameni de tot felul de etnii, mi-am făcut prieteni din tot felul de colțuri ale lumii, interacționând cu oameni care oriunde altundeva nu i-aș fi întâlnit.  Cum deja mă obișnuisem în viața mea, nu a trebuit să aștept prea mult ca să mă mut din nou. În 2012 mama s-a despărțit de prietenul ei și a decis să se mute înapoi în Germania. Am fost fix dus înapoi de unde plecasem, iarăși alt sistem școlar, totul de la capăt iarăși a trebuit să învăț noile demersuri. Eram super bun la engleză și deși știam să vorbesc foarte bine germană, imediat mi-am dat seama ce am pierdut in toți anii ăștia în străinătate din punct de vedere gramatical. Ajuns înapoi în Germania mă demoralizase de tot faptul că trebuia să iau totul de la capăt și toate planurile profesionale făcute în UK s-au dus. În Germania era iarăși o diferență totala față de UK, deoarece în Germania trebuia mult mai devreme deja sa știi spre ce domeniu profesional te vei orienta. După o perioadă destul de lungă în care am reușit până la urmă să reintru bine în sistemul german de educație, terminând Hauptschule, Realschule apoi Abitur. Nu mult după ce am terminat scoală, m-am înscris la Universitatea din Konstanz și în același timp aveam să deschid prima mea afacere cu mama mea, un bar în Radolfzell.”, își amintește studentul.

Tobias Francesco Hügle

Tobias Francesco Hügle

„Dragostea din mine pentru România este mare”

Tobias este curios și dornic să fie la curent cu ce se întâmplă în România. „Sunt foarte mândru de faptul că pot să fac parte din mai multe culturi frumoase. Le apreciez și le iubesc pe toate în egală masură. Însă cel mai influențat pot spune că am fost de mama mea cu care am crescut, în mod deosebit de identitatea ei romă și română. Am avut privilegiul de a intra în comunitățiile rome și române, de a vedea cum arată viața din perspectiva lor. De la valorile romilor cu care am crescut, și mai ales de la familia mea apropiată am dobândit ambiția și dorința de a avea și face mai mult, iar gusturile culinare, tradiții religioase și culturale de la români. Am luat multe și din partea familiei germane. Fiind crescut în anii formativi acolo și petrecând mult timp la bunicii mei, mai ales cu bunica mea, Elisabeth Hügle, o persoană foarte importantă din viața mea. Ea mi-a oferit unele din cele mai frumoase valori din viața mea, cele ale toleranței, calmitate si răbdare. Aș putea include și inteligenta pe această listă, pe care cu siguranță de la ea am dobândit-o, și pur și simplu bunătatea ei față de toată lumea, indiferent din ce colț al lumii venea. Din păcate, cu bunicii mei nu am apucat să petrec mult timp, deoarece ambii au decedat în 2004, ceva ce am regretat mereu, însă amintirile pe care le am cu ei sunt dintre cele mai frumoase. Influența de cultură romanească mi-a oferit-o cel mai mult unchiul meu Leonard Ionescu, și prietenii care i-am făcut de-al lungul drumului meu, în mare parte tot românii de pretutindeni. Pot spune că eram mereu încântat și fericit să vorbesc românește oriunde am fost, dragostea din mine pentru România este mare si mereu m-a încântă să aflu mai mult despre țara mea de origine. De asta am hotărât să devin membru activ în Liga Studențiilor Români din Străinătate, deorece voiam să am o legătură mai puternică cu România și să mă implic pentru țara mea și pentru români. Sunt foarte motivat să aduc avantaje studenților români care pleacă în străinătate și să contribui oricât se poate la dezvoltarea României.”, transmite tânărul.

Tobias Francesco Hügle

Tobias Francesco Hügle

Identitate

Deși se simte integrat în toate comunitățile din care provin părinții lui, Tobias simte o legătură mai puternică cu familia din partea mamei sale. „Mă simt apropiat de toate identitățile familiei mele. Cea mai puternică legătură aș zice că o am prin mama mea, de familia din partea ei, dar acest aspect ține de diferența culturală, pe când relațiile de familie între romi, chiar și între români sunt mult mai ușor accesibile și deschise decât cele din partea germană. În România pur și simplu mă duc la unchiul meu acasă și știu ca nu o să deranjez, că o sa fiu primit în mod spontan și natural, pe când în Germania dacă vreau să merg la mătușa mea este normal să anunț sau chiar să plănuim când și cum ne vom vedea, ceea ce nu mai sunt așa obișnuit să fac.”, explică studentul.

Amintiri din copilăria lui Tobias

Amintiri din copilăria lui Tobias

De la elevul model la elevul problemă

După ce a trecut prin mai multe sisteme educaționale, Tobias crede că a trecut prin toate etapele prin care trec elevii. „Cred că am fost cam toate categoriile de elev. De la elevul model, la elevul problematic, am avut o experiență din toate. In România si UK am fost acel elev model, note bune, liniștit și atent. În Germania a fost mai greu, deoarece după întoarcerea din Anglia îmi lipsea orice motivație de a lua iarăși totul de la capăt.”, își amintește Tobias.

Tobias Francesco Hügle

Tobias Francesco Hügle

Destinația: Armata

Deși în prezent studiază finanțe și ar putea să profeseze în acest domeniu, Tobias se gândește să se înscrie în armată. „Studiez matematică și finanțe la universitatea din Konstanz, decizia mea de a studia asta a fost motivată o data de șansele de carieră pe care le oferă acest studiu și al doilea motiv a fost faptul că profilul meu de la liceu era economie internațională și îmi doream continuitate. Dorința mea adevărată totuși este să intru în armată, asta m-a pasionat mereu. Va rămâne de văzut dacă voi intra după studiu sau dacă mă decid mai repede.”, spune tânărul.

Tobias Francesco Hügle

Tobias Francesco Hügle

„M-am simțit mereu un pic mai atras de România

Indiferent de locurile în care a ajuns, Tobias nu a putut uita oamenii primitori, mâncarea bună și respectul pentru tradițiile din România. În schimb, tânărul consideră că seriozitatea nemților te ajută să te dezvolți. „Ambele țări reprezintă mult pentru mine, dar în primul rând am început să mă consider cetățean european. Fiecare loc are farmecul lui special, dar dacă ar trebui să fiu sincer, m-am simțit mereu un pic mai atras de România. Oamenii primitori, mâncarea bună, obiceiuri și tradiții, toate astea m-au impresionat, și faptul că oameni încă sunt așa de atașați de ele. În Germania îmi place mult profesionalismul, seriozitatea și faptul că cultura te obligă să te dezvolți ca individ.”, explică Tobias.

Tobias, iubitor de animale

Tobias, iubitor de animale

Ce ar avea România de învățat de la Germania

Tobias consideră că, deși putem prelua modelul german, tot ar trebui să-l adaptăm specificului românesc. „Țările care astăzi au anumite reușite din punct de vedere socio-economic nu alegeau să învețe de la alte țări, ci greșeau și învățau din greșelile lor, dar dacă putem învăța ceva de la cineva este din natura omului. Asta pentru mine înseamnă să recunoaștem greșelile pe care le facem, să le facem cunoscute public, ca să le recunoască și cetățeanul, iar mai apoi să învățăm din ele. Doar așa se poate schimba o situație neplăcută și atunci putem lua idei bune din străinătate, dar până și atunci trebuie adaptate aceste idei pentru societatea românească, deși ne putem identifica cu multe idei din vest și din UE, românii au propriul lor popor, cu istoria lor și trebuie tratați special în felul lor, nu cred că soluția ar fi să facem din România, Germania sau Franța.”, spune tânărul.

„Mulți români din Germania aleg să se întoarcă în România”

Deși câștigă mai mult decât în România, mulți români din Germania aleg să se întoarcă în țară. Motivul? „Germania se luptă cu problemele ei. Poate mulți din România care nu au fost sau nu au locuit o perioadă mai lungă acolo nu văd nereușitele Germaniei, însă sunt destule probleme sociale. Germania se luptă cu creșterea populismului și cu tendința din estul Germaniei spre partide de dreapta. Germania pentru țările avansate și economic puternice este foarte în urmă cu digitalizarea. Germania are un sistem de taxe destul de complex și legislație foarte specifică, ceea ce face viața unui start-up foarte grea. Mulți oameni se plâng de legislația dură și complexă care pune ordine în fiecare aspect in viața cetățeanului. Ceva ce de afară, fără să trăiești poate suna foarte bine, dar în realitate poate duce la mult stres și incertitudine la orice mică greșeală. Multora le place ordinea civilă, dar pentru mulți nu este așa, consider acesta un motiv puternic pentru care mulți români se întorc mereu în România. Din experiența mea, când ajung în Romania este ca și cum statul german și-a mai luat mâna de pe gâtul meu și pot respira relaxat și fără stres.”, povestește Tobias.

Tobias Francesco Hügle

Tobias Francesco Hügle

„România este reprezentată foarte bine de cetățenii ei în Germania” 

Tânărul crede că sunt mulți români în Germania cu care putem să ne mândrim. „Am întâlnit destul de mulți români în Germania, atât integrați în societate, cât și neintegrați. Adevărul este că avem mulți români în Germania cu care să ne mândrim. Pe lângă studenții români din universitățile germane, avem și oameni de rând care s-au emancipat în Germania, și-au creat o afacere funcțională, arătând astfel capacitatea românilor de a se descurca chiar și cu puțin. România este reprezentată foarte bine de cetățenii ei în Germania și eu mereu m-am mândrit cu faptul că pot spune că sunt român. Sfatul meu pentru un român ca să se adapteze în Germania ar fi să își lase timp. Nemții ca oameni sunt buni, dar au concepțiile lor sociale. Consider că își fac contactele sociale mai mult din copilărie și de la locul de muncă, de asta răbdarea e cheia. Visul de a merge în Germania este unul bun, dar sfatul meu pentru cei ce visează să plece în Germania este să meargă cu gândul de a se specializa acolo și apoi să aducă aceea specializare de acolo înapoi în Romania, deschizând propria afacere aici.”, crede studentul.

Tobias Francesco Hügle

Tobias Francesco Hügle

Ce ar face pentru românii din Germania

Dacă ar ajunge într-o poziție publică importantă, lui Tobias i-ar plăcea să ajute și să protejeze românii care vor să munceasă în Germania.„Mulți români care si-au dorit să plece în străinătate au trebuit să apeleze la oameni și firme dubioase care și astăzi lucrează pe lângă legislația de protecția muncitorului, deprivând oameni muncitori de beneficii și ajutoare oferite de statele din vest. Acești oameni cad victime fără să aibă nici o idee deoarece nu cunosc legislația din țara unde ajung să lucreze. Din punctul meu de vedere, acest lucru ar fi obligația cuiva care deține o funcție publică să lanseze o campanie de informare pentru cetățenii care plecă. S-a făcut foarte puțin în privința acestei probleme care persistă și lasă oameni să lucreze chiar și ani de zile fără să primească nimic în schimb.”, transmite Tobias Francesco Hügle.

Fotografii: Arhivă personală Tobias Francesco Hügle


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

  1. sile1

    10 septembrie

    Tobias,m-a impresionat placut modul in care ti-ai prezentat povestea vietii tale.
    Mi-a placut felul inteligent in care ai facut-o.

    Iti doresc mult succes in tot ceea ce vei intreprinde si sa nu uiti niciodata jumatatea din tine care apartine Romaniei si sa incerci sa te comporti astfel incat sa ne faci mandri pe toti cei care iubim tara asta,cu bunele si cu relele ei,pe oriunde te-or purta pasii in viata !

  2. dorin valeriu

    10 septembrie

    O poveste care m-a impresionat; unde-a ajuns baiatul asta dupa toate „intamplarile” prin care a trecut … Rezultatul este in primul rand al fondului : IQ si educatia primita in familie !
    Autoritatile romane, Ambasada ( Alo Emil Hurezeanu !) ar trebui sa reflecteze la ultima idee-fraza din articol, sa ia masurile sugerate de Tobias-Francesco !

  3. Daniela

    10 septembrie

    Bună,Tobias ,mi a placut povestea ta și mi a placut curajul tău de a povestii , multă baftă iti doresc in tot ceea ce faci.Daniela ,Timisoara.

  4. Cosmin

    10 septembrie

    Foarte bine spus si descris, sunt in Germania de 2 ani si este asa cum descrii tu iar viata din Romania vad ca deja o cunosti destul bine 😉
    Iti doresc numai bine si tuturor Romanilor 😁

  5. Adrian Grosu

    10 septembrie

    Am plecat de acasa acum un an si ceva sa lucrez in Germania, ca inginer, cu un salariu decent chiar si pentru piata muncii germana. Credeti sa nu m-as intorce acasa pentru jumatate din salariul german in orice clipa?
    E threshhold-ul meu, cand il voi obtine, ma voi intoarce la sotie si copil, pana atunci vorbesc si ne vedem pe whattsup zillnic si acasa la 2 luni cel putin…
    Situtia mea e una buna, peste medie, daca e sa luam in calcul povestile romanilor din lagarele de munca germane, gen abatoare sau ferme .

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.