Muzeul Naţional de Istorie Naturală “Grigore Antipa” este una dintre cele mai vechi instituţii de cercetare a biodiversităţii şi de educare şi culturalizare a publicului. Este, în acelaşi timp, şi una dintre cele mai cunoscute şi apreciate “baze de date” prin colecţiile Muzeului, unele dintre ele valori ale tezaurului mondial.

Deşi îşi are începuturile în “Muzeul de Istorie Naturală şi Antichităţi” înfiinţat în 1834 de către Mihalache Ghica, adevărata sa menire şi strălucire şi-a căpătat-o în secolul trecut, sub coordonarea lui Grigore Antipa, se arată pe site-ul antipa.ro.

Studii la Jena

Grigore Antipa s-a născut la Botoşani în ziua de 7 decembrie 1867. În anul 1885 s-a înscris la Facultatea de Ştiinţe şi Medicină a Universităţii din Iaşi, la secţia de Ştiinţe Naturale.

A întrerupt cursurile universităţii ieşene şi plecat împreună cu fratele său la Jena, unde a devenit elevul celebrului profesor Ernst Haeckel, înfocat susţinător al teoriei evoluţioniste şi fondatorul Muzeului Filetic.

Reîntors la Jena, în toamna anului 1889, Grigore Antipa acceptă cu bucurie şi interes propunerea de a pleca într-o expediţie în Insula Helgoland.

Doctorat Summa Cum Laudae

La 9 martie 1891 Grigore Antipa şi-a susţinut examenul de doctorat, Ernst Haeckel acordându-i menţiunea Summa Cum Laude, acordată doar de trei ori în cariera sa.

În august 1892, ajuns acasă, Grigore Antipa obține o întrevedere cu regele Carol I, înmânându-i un memoriu dedicat “introducerii pisciculturii raţionale în apele României”.

Impresionat, suveranul îl recomanda lui Petre Carp (ministrul Agriculturii şi Domeniilor) pentru ocuparea postului de director general al Pescăriilor Statului, lui Take Ionescu (ministrul Cultelor) pentru funcţia de director al colecţiilor zoologice din cadrul Muzeului de la Universitate şi generalului Ion Lahovary (ministru de Război) pentru a-i permite îmbarcarea pe navele militare care plecau pe Marea Neagră.

Îi explică lui Dimitre Sturdza necesitatea unui Muzeu de Istorie Naturală

Grigore Antipa îi prezintă lui Dimitrie Sturdza necesitatea existenţei unui Muzeu de Istorie Naturală.

Astfel, la nici 25 de ani, Antipa preia conducerea Pescăriilor Statului, unde va rămâne director până în 1914, şi directorul Secţiei de Zoologie a Muzeului.

În anul 1903, Grigore Antipa prezinta lui Sturza un memoriu în care demonstra necesitatea existenței unei clădiri special construite pentru “un Muzeu de Istorie Naturala demn de capitala țării”.

Inaugurarea din 1908

Primele săli ale Muzeului din Șoseaua Kiseleff s-au deschis oficial la 24 mai 1908 în prezenţa Regelui Carol I, a Principesei Maria şi a importante personalităţi ale lumii ştiinţifice, culturale şi politice de atunci.

Astfel, pentru prima dată în lume Muzeul din Bucureşti expunea dioramele – vitrine tridimensionale, în care speciile erau prezentate pe categorii de habitate, în posturi naturale şi proiectate pe un fundal pictat. Succesul de care s-a bucurat acest mod de prezentare a făcut ca dioramele să fie un exemplu urmat și de alte muzee din lume.

Grigore Antipa a avut o relație aparte cu Regii României. Alături de Familia Regală călătorea an de an în Delta Dunării.

Regina Maria își amintește cu plăcere în celebrele sale Memorii de acele momente: „Cel mai scump tovarăș al nostru în aceste excursii pe Dunăre era doctorul Antipa, un om neobișnuit de mic la stat, rotund, jovial și plin de înțelepciune. Își făcuse studiile în Germania și vorbea nemțește cu aceeași ușurință ca și limba lui. Nu era nimic în lume ca să nu știe el despre apă, pești și păsări. Antipa era prieten cu toată lumea și o plimbare pe Dunăre fără el pierdea jumătate din farmecul ei.”

Donații și achiziții de piese

Grigore Antipa a îmbogăţit colecţiile ştiinţifice ale Muzeului, primind donaţii şi achiziţionând piese, bucurându-se de susţinerea unor importante personalităţi şi instituţii din ţară şi din străinătate ca urmare a renumelui de excelent cercetător de care s-a bucurat de-a lungul vieţii.

Muzeul pe care l-a organizat şi pe care l-a condus vreme de 51 ani i-a fost marelui Grigore Antipa – cămin şi laborator de studiu, loc de odihnă şi arie de manifestare pluri-profesională.

---