Florentin Bosse este un român stabilit în Germania de mai bine de 30 de ani. Nu este prima dată când parcurge pe jos distanțe mari.

În 2016, a plecat din Berlin pe Camino prin Elveția, Franța, Spania ajungând până la Santiago de Compostela și de acolo la Porto, însemnând 3.800 de kilometri, pe jos, în șase luni.

În 2022, a plecat din Marsilia până la Saint Jean Pied de Port în Franța, tot pe Camino, 800 de kilometri, dezvăluie el într-un interviu acordat Covasnamedia.

După experiența din această lună în România, dorește să revină la anul, să continue de la Sfântu Gheorghe până la Oradea, și poate să dea și o mână de ajutor la marcarea traseului, care încă este în desfășurare în țara noastră.

El parcurge zilnic, pe jos, câte 30 de kilometri, în aproximativ nouă ore. Un asemenea drum vine cu multe provocări și șanse de a te descoperi pe tine însuți și limitele personale.

Întâlnirea cu ursul

„Plecând de la Iași, aproape prin fiecare localitate mi se spunea să am grijă când voi trece munții, la urși. Am trecut munții printr-o zonă care nu era chiar făcută pentru Camino. Am cântat, am făcut zgomote și am ajuns la Miercurea Ciuc, fără niciun urs.

Apoi am ajuns la Tușnad și iar niciun urs. Aveam un sentiment ciudat, că mă gândeam că poate o să am probleme. Dacă vine ursul, ce fac? Cum plec? Să fac scandal? Am întrebat lumea, dar nimeni nu are o rețetă. Și am ajuns în Micfalău.

Eram sus pe plai, am zis să mă odihnesc puțin înainte de coborâre. Și la vreo 20 de metri de mine am auzit un grohăit și văd o ursoaică ce traversează drumul. Și mă uitam la ea, ea la mine… și în spatele ei, trei ursuleți. Eram paralizat, dar mă gândeam că dacă fac o poză, poate e zgomot.

Să încep să cânt? E prea târziu, poate se sperie! Eram împietrit, nu puteam să fac nimic. Am zis în gândul meu, «eeei, am făcut și drumul acesta, am văzut și ursoaica».

Deci asta m-a impresionat în Covasna, fizic, dar poate și puțin spiritual, că în sfârșit am văzut urși și că nu e doar o poveste. Din fericire, au trecut, nu s-au oprit. Pe lângă asta, aici drumul este minunat, peisajul, marcajul”, a povestit Florentin.

Durerea nu te lasă

”Picioarele te dor din prima zi, a doua zi te dor și mai tare, a treia zi încep bătăturile. După o săptămână, zici «ce caut eu aici?». Cam așa se întâmplă.

Dar pelerinajul nu este un drum sportiv, e un drum de penitență, de umilință, un drum de durere, de reflecție, înveți multe pe drum și, printre altele, poate și cum să-ți pui un bandaj, cum să-l scoți, și altele de supraviețuire.

Nu e maraton, nu trebuie să ajungi la o țintă. Mergi când ai o problemă în cap sau în suflet. Și mergi până când drumul îți dă răspunsuri. Și dacă mergi doar trei zile și primești un răspuns, e perfect! Dar drumul e șmecher, nu te lasă, te ține! Eu am găsit ceva ce căutam după vreo două săptămâni și s-a concretizat după încă vreo săptămână.

Pe drum, egoismul, aroganța, cinismul nu există. Pentru că lucrurile acestea se definesc cel puțin cu două persoane. Acum ești tu cu tine, nu poți fi arogant cu tine. Te lepezi în câteva zile și devii mult mai curat, mai nesemnificativ. Ești o particulă de praf minusculă în lumea asta, nu vrei să mai faci profit, vrei să fii și tu acolo și atât.

În sensul acesta umilință. Să ieșim din colivia asta socială, care ne face să vrem mașini și bani, și în sensul acesta, singurătatea este un privilegiu. Singurătatea, ca opțiune, este un privilegiu”, a adăugat Florentin.

Sentimentul de acasă

„Pentru mine, personal, acest pelerinaj a însemnat foarte mult. Nu pentru că sunt primul pelerin, nu este meritul meu, eu doar am vrut să fac drumul și doar întâmplarea face ca eu să fiu primul.

Este vorba de o comunicare sufletească, spirituală, metafizică, astrală, nu știu… Și asta am simțit-o în câteva locuri. Am făcut în multe țări pelerinaj și a fost minunat, sunt foarte fericit.

Dar aici, cumva, este mai altfel. Am trecut prin locuri care sunt «acasă» la mine în cap și nu mai e așa niciunde. E ca și când îți aduci aminte de o privire nevinovată a unei fete superbe și de gustul unui sărut.

Asta e numai în capul tău. Și nu mai găsești nici fata aia, poate are trei copii acum și e bunică. Nu mai e nimic, este ceea ce s-a pus bucățică peste bucățică în sufletul tău și… partea asta am regăsit-o, nu pot să spun unde”, a încheiat pelerinul.

Camino de România

Binecunoscutul traseu de pelerinaj către Santiago de Compostela, care străbate toată Europa, este denumit în țara noastră „Camino de România”. Este marcă înregistrată și este recunoscut ca itinerar cultural turistic de interes național.

La Șumuleu Ciuc, Camino de România se întâlnește cu Via Mariae și au porțiuni comune până la Brașov. Cele două sunt drumuri de pelerinaj spiritual ce se adresează tuturor celor care, indiferent de naționalitate și religie, doresc să fie pelerini în scopuri religioase, spirituale sau de autocunoaștere.

În toate orașele din Europa pe unde trece traseul de pelerinaj „Camino”, centrele istorice sunt marcate cu scoici în plăcuțe de bronz.

În municipiul Sfântu Gheorghe au fost inaugurate pe 22 aprilie a.c., în cadrul unui eveniment, primele plăcuțe din bronz care marchează traseele Camino de România și Via Mariae.

Marcarea cu simbolurile specifice este în plină desfășurare la nivel național și este realizată de membrii Asociației Prietenilor Camino de Santiago (APCS).

Papa Francisc a binecuvântat prima bornă Camino de Santiago la Iași, în 2019. Aceasta marchează simbolic 4.500 km până la Santiago de Compostela. Iași este orașul estic cel mai îndepărtat în cadrul rețelei europene a drumurilor ce duc în orașul spaniol.

---