Editura Trei organizează la București, pe 21 și 22 noiembrie, ca organiza două evenimente: Simon Sebag Montefiore – despre „Romanovii (1613-1918)”, istoria propriei familii și legăturile cu dinastia rusă.

Călătoria de documentare a lui Simon Sebag Montefiore în cei peste 300 de ani din istoria Rusiei și ai dinastiei Romanovilor a avut și legături personale cu strămoșii celebrului istoric britanic, om de televiziune și autor de succes.

Chiar în prefața volumului „Romanovii (1613-1918)”, despre care Montefiore va vorbi pe 21 și pe 22 noiembrie, la București, autorul povestește și despre interacțiunile pe care aceștia le-au avut cu doi membri ai dinastiei țariste, țarul Nicolae I și Aleksandru al II‑lea.

La 100 de ani de la asasinarea ultimei familii Romanov, Simon Sebag Montefiore va veni în România la invitația Editurii Trei. El va fi prezent pe 21 noiembrie, de la ora 19.00 la Biblioteca Centrală Universitară (BCU), strada Boteanu nr. 1, alături de Ion M. Ioniță și pe 22 noiembrie la librăria Humanitas Cișmigiu, bulevardul Regina Elisabeta 38, împreună cu Cristian Pătrășconiu, de la ora 19:00.

„Romanovii (1613-1918)” este dedicată tatălui său, dr. Stephen Sebag‑Montefiore. „Tatăl meu, dr. Stephen Sebag‑Montefiore, a murit în timp ce scriam această carte. Îmi lipsesc profund înţelepciunea şi afecţiunea sa în toate pri­vinţele, precum şi iscusinţa sa ca editor.”, spune scriitorul, pentru care această scriere a devenit o adevărată incursiune și în istoria familiei sale, potrivit unui comunicat de presă.

„Cartea aceasta s‑a intersectat neaşteptat cu istoria familiei mele: stră­moşul meu, sir Moses Montefiore, i‑a cunoscut pe împăraţii Nicolae I şi Aleksandru al II‑lea. Însăşi existenţa mea se datorează, dacă acesta e cuvân­tul potrivit, unui număr de două tragedii din istoria evreimii ruse. Membrii familiei bunicii mele din partea mamei, Woolf, au luptat pentru Polonia împotriva dinastiei Romanov în 1863, iar apoi s‑au refugiat în Anglia. (…) În timp ce scriam des­pre Gallipoli, nu puteam să nu mă gândesc cum străbunicul meu, maiorul Cecil Sebag‑Montefiore, a fost abandonat acolo într‑un morman de cada­vre, crezându‑se că era mort, iar apoi nu şi‑a mai revenit niciodată complet din cauza rănii suferite la cap; şi, tot la fel, când scriam despre intervenţia occidentalilor contra bolşevicilor în 1918, nu puteam să nu mă gândesc cum fiul lui, bunicul meu, colonelul Eric Sebag‑Montefiore, a fost un membru al expediţiei britanice care a ocupat Batumi. Asemenea conexiuni sunt, fireşte, banale, însă cumva au contribuit şi ele la înălţarea edificiului.”, notează Simon Sebag Montefiore.

Nu în ultimul rând, mulțumirile pentru susținerea în realizarea acestui proces anevoios se îndreaptă și către soția sa, Santa Sebag Montefiore. „Îi sunt profund recunoscător, pentru calmul, bunătatea, frumuseţea, dragostea şi îngăduinţa sa, soţiei mele Santa care, trecând cu bine peste perioada Stalin şi Ierusalim, a îndurat acum etapa Romanov. Ei îi datorez totul: ea este cu adevărat ţarina mea.”