Uniunea Democrată Turcă din România (UDTR) este o organizație apolitică, singura recunoscută de Guvernul României ce aparține etnicilor turci, cetățeni români.

După Revoluția din 1989, România a trecut printr-o schimbare radicală. Prin urmare, în anul 1991 a fost adoptată o nouă Constituție, care s-a ridicat la standardele europene. În ceea ce priveşte politica minoritară, România are o legislație care include cele mai multe drepturi privind minoritățile în spațiul est-european, oferindu-le posibilitatea să se organizeze în uniuni, asociații de sine stătătoare, cu sprijin material şi logistic din partea Guvernului României.

La data de 29 decembrie 1989, la inițiativa unor lideri ai comunității turce şi tătare a fost fondată la Constanța Uniunea Democrată Turcă Musulmană din România, care se dorea a fi o „organizație non-profit, etno-confesională a populației turce şi tătare din România”. Această formă de organizare a durat destul de puțin, astfel încât datorită unor neînțelegeri din cadrul comunității, la 1 februarie 1990 s-a luat hotărârea de separare a celor două etnii, formându-se astfel: Uniunea Democrată Turcă din România și Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani din România.

Turcii, ca minoritate etnică din România, reprezenta un număr de 32.596 de persoane, conform recensământului din 2002, pentru ca în anul 2011 să rămână doar 27.698. Aceștia reprezintă 0,2% din populația totală a țării. Majoritatea turcilor din România trăiesc în zona istorică Dobrogea (în limba turcă: Dobruca), în special în Județul Constanța, unde trăiesc 24.602 de turci, 3,4% din populația județului.

Uniunea Democrată Turcă din România a format de-a lungul timpului 34 de filiale pe întreg teritoriul României, însă două dintre ele, din lipsă de activitate, au fost desființate aşa că în momentul de față uniunea are 32 de filiale, dintre care se numără și București.

„După ce am vizitat România de câteva ori înainte, după 1989 am privit schimbarea sistemului ca o oportunitate de afaceri, aşa că am vândut ce deţineam în Turcia şi am venit în Bucureşti cu câţiva bani şi o pereche de blugi. După 1989 purtând o pereche de blugi puteai să faci avere.” – a declarat un om de afaceri de origine turcă, stabilit în Bucureşti, potrivit celor de la newminorities.com.

Conform datelor oficiale, în București trăiesc peste 2000 de cetățeni turci. În schimb, datele neoficiale situează această cifră la peste 12000 de persoane, mai ales în perimetrul Doamna Ghica – Colentina – Pantelimon (unde există și o moschee cu un centru cultural).

“După 1989 cu câteva perechi de blugi în România puteai să faci o avere!”

Unii turci au venit aici datorită oportunităților economice mai bune pe care le oferă România. După anul 2005 antreprenorii s-au orientat în mod special spre piața imobiliară, dar și spre servicii și comerț. Alții au fost atrași de sistemul de învățământ universitar ieftin și ușor accesibil. Însă, sunt și turci, în Bucureşti, care şi-au format o familie aici ori au adus familia din Turcia, păstrând strâns legătura cu ceilalți membri ai minorității și participând împreună la evenimente religioase. De exemplu, conform newminorities.com, turcii musulmani practicanți își programează rutinele zilnice de la locul de muncă, dar și pe cele din timpul liber în funcție de cele religioase și de constrângerile care vin odată cu acestea.

Primul restaurant turcesc din București, a fost deschis în anul 1991, în proximitatea unei autogări de lângă Gara de Nord, fiind numit: Idomemoș. Urmând ca numărul să crească până la 33 de restaurante/fast-food-uri cu specific turcesc.

„Au mâncare bună, sunt comercianți pricepuți, nu mănâncă porc și sunt pasionați de fotbal.” – apreciază reprezentanții clasei de mijloc, dar și locuitorii din perimetrele semi-periferice în care sunt localizate autogările cu autocare spre Turcia. Acești oameni pot fi dovada vie a faptului că numărul mare de restaurante cu specific se vor extinde în ultimii ani.

În anul 2011 s-a înființat Institutul Yunus Emre, centrul cultural turc, având ca scop principal promovarea şi popularizarea limbii și culturii turcești şi, în acelaşi timp, consolidarea relațiilor de prietenie dintre România și Turcia. Activităţile organizate la centru sunt extrem de variate, incluzând: cursuri de limbă turcă, de arte, concerte, conferințe, expoziții, simpozioane ştiinţifice, recitaluri de poezie şi muzică.

Bibliotecile, din cadrul Centrelor Culturale Turce Yunus Emre, deţin opere importante în limba turcă şi sunt deschise publicului larg. Operele sunt alese pe baza referinţelor exprimate de către specialist, astfel, se găsesc lucrări de referinţă despre limba turcă, istorie, cultură şi arta turcească. Pe lângă materialele de învăţare a limbii turce, se găsesc și romane, povestiri, cărţi de poezii, atlase, albume, materiale audio şi video.

Institutul Yunus Emre, înființat în diferite capitale ale lumii, se adresează tuturor celor interesaţi de limba, cultura, arta şi istoria turcă.

---