31 mai 2020, 7:22

Ne amintim. Tânără armeancă, despre genocidul armean, venirea strămoșilor ei în România și menținerea tradițiilor

Stăm acasă. Citim. Ne amintim că au trecut 105 ani de la moartea a 1.5 milioane de armeni. Într-un interviu acordat editiadedimineata.ro, Armine Vosganian, o tânără implicată în activitățile Uniunii Armenilor, vorbește despre genocidul armean, venirea strămoșilor ei în România și menținerea tradițiilor.

Armine Vosganian

Armine Vosganian

Un motiv de onoare

Armine e mândră că armenii au contribuit la dezvoltarea țării noastre. „Mama mea este româncă, iar tatăl meu armean, el făcând parte din a doua generație născută pe teritoriul românesc după refugierea armenilor din Turcia. Am fost crescută atât în spiritul românesc, cât și în spiritul armenesc, dar trebuie să recunosc că latura orientală este mai puternică, poate tocmai din faptul că are nevoie de mai multă energie și grijă pentru a nu dispărea. Contează enorm înclinația părinților în a instrui odrasla în culturi diferite, dar fiecare are chemarea lui, iar chemarea mea devine din ce în ce mai prezentă pe măsură ce mă transform în adult.A avea origini armenești aici este un motiv de onoare, ținând cont de contribuția personalităților cu sânge armenesc la dezvoltarea României.”, crede tânăra.

O rană deschisă

Deși au trecut 105 ani de la genocidul armean, rămâne o rană deschisă pentru armeni. „Genocidul armean este pentru armeni o rană deschisă care, cum simte tatăl meu, perpetuează două lumi. De fiecare dată când aici pe Pământ, în lumea viilor, se naște un suflet într-o familie armenească, și în lumea morților se naște, de asemenea, un alt suflet pentru că în timpul persecuției armenilor care se întinde pe mai multe decenii, populația armenilor s-a înjumătățit. Rămâne o rană care nu poate începe un proces de vindecare la nivel spiritual pentru că, indiferent de numărul țărilor care recunosc Genocidul Armean, majoritatea cetățenilor turci sunt îndoctrinați spre a crede că aceste masacre nu au avut loc. Granițele între Armenia și Turcia sunt închise, iar patrimoniul cultural și religios rămas în picioare pe teritoriul Anatolia nu poate fi omagiat de rudele supraviețuitorilor în siguranță nici acum, după un secol.”, povestește artista.

Parte din noi

Ce înseamnă genocidul armean pentru omenire? „În istoria omenirii, Genocidul Armean reprezintă doar încă o gaură neagră, nici prima și, s-a dovedit, nici ultima. Omenirea s-a obișnuit cu genocidul. I-am pus un nume oficial după Al Doilea Război Mondial, crezând că atrocitatea odată numită, ea dispare, dar din contră. Dacă privim ce s-a întâmplat în Asia, America de Sud, Africa, realizăm că face parte din noi.”, crede Armine.

Siguranță și căldură

Armine crede că armenii au fost primiți cu căldură în România. La rândul lor, aceștia s-au implicat în consolidarea țării noastre. „România s-a numărat printre primele regate care au primit refugiați armeni, motivul principal fiind și autoritate pe care o aveau deja pe aceste meleaguri armenii veniți cu mai multe secole în urmă. Cel mai puternic impact, după cel asupra numărului de armeni aflați pe teritoriul României, a fost reîmprospătarea limbii armene, acest nou val de refugiați dând și mai multă forță culturii armene. În același timp, refugiații au avut nevoie de un garant pentru a putea fi organizați și acceptați printre armeni și români. S-a format Uniunea Armenilor care a devenit vocea mai multor comunități armene care poate, până în acel moment au fost dezbinate. Fiind primiți în siguranță și căldură în România, ei și-au creat o nouă viață care a îmbogățit cultural fiecare zonă în care aceștia s-au așezat, iar dacă urmărim personalitățile generațiilor următoare, observăm aceeași recunoștiință și datorie față de noua patrie.”, explică tânăra.

Misiune

Armine crede că povestea vieții ei nu era posibilă fără povestea supraviețuirii strămoșilor din genocid. „Îmi datorez existența supraviețuirii strămoșilor mei din Genocid. Eu cred că fiecare om vine pe Pământ cu o misiune. Dacă armenii nu ar fi fost masacrați, iar unii dintre ei salvați, bunicul meu, tatăl meu și eu nu ne-am fi născut. Pentru noi toți cei care suntem urmași ai supraviețuitorilor, omagierea Genocidului și rugăciunile pentru sufletelor celor omorâți sau cei care s-au salvat trupește, dar mental și emoțional nu și-au revenit niciodată, fac parte din noi.”, crede Armine.

Menținerea tradițiilor

Armine este unul dintre tinerii implicați în activitățile Uniunii Armenilor din România. „Este din ce în ce mai greu să păstrezi identitatea armeană, odată cu globalizarea și ritmul accelerat al epocii noastre care odată cu coronavirusul, aproape că devine și mai rapid. Oriunde este dificil, nu doar în România. Din cauza comunismului, mulți armeni au plecat din România, împuținându-se drastic numărul celor care vorbeau armenește, iar în ultimii 30 de ani, deși Uniunea Armenilor și-a reluat activitatea, iar biserica și-a recăpătat libertatea, mulți dintre cei tineri se simt mai aproape de români, cum este și normal, ei neavând trauma exilului. Încercăm, însă, cât putem să menținem tradiții, să aprofundăm cât putem cultura armeană și să mergem la biserică unde ascultăm aceleași cuvinte pe care le ascultau și strămoșii noștri.”, povestește artista.

Armenii din Moldova, fondatorii comerțului și relațiilor cu teritoriile învecinate

Fiind puternic implicați în dezvoltarea comunităților în care au ajuns, armenii s-au făcut ușor remarcați și respectați. „Există dovezi ale prezenței armenilor pe pământ românesc încă din sec X d.Hr, dar puterea lor religioasă și economică se conturează în secolele XIV-XV d.Hr în Moldova, respectiv XVII în Transilvania. În Moldova, după concluziile lui Nicolae Iorga, armenii sunt considerați fondatorii comerțului și relațiilor cu teritoriile învecinate. De asemenea, armenii aveau episcopie proprie decretată de Alexadru cel Bun. În Transilvania, orașele Armenopolis (Gherla, jud.Cluj) și Elisabetopolis (Dumbrăveni, jud.Sibiu) aveau atonomie. Armenii s-au bucurat de respectul românilor în toate zonele, ei devenind pionieri în multe domenii în fiecare epocă. Mulți dintre ei, din diferite secole, sunt asumați sa și români pentru realizările lor cum ar fi Ioan Vodă cel Viteaz,Gheorge Asachi,Virgil Madgearu, Grigore Trancu-Iași,Garabet Ibrăileanu,David Ohanesian, Ana Aslan, Mihail Jora,Dan Mirahorian și mulți alții. Sunt orașe în care, de fapt, majoritatea au sânge armeneasc, dar ori nu știu, ori nu declară, din frica inoculată în vremea comunismului. Datorită activității Uniunii Armenilor din România, în cadrul evenimentelor noastre, concetățenii noștri pot afla mai multe despre aceste personalități pentru a se putea mândri, în primul rând, ca români cu acestea.”, explică tânăra.

Despre renaștere

Deși provocările coronavirusului îi țin departe unii de ceilalți, armenii vor rămâne uniți sufletește pentru a comemora genocidul. „Din păcate, nu putem comemora Genocidul Armean împreună cu lumânări, dar în data de 24 aprilie la ora 19:00, 24 de voci vor citi nu despre moarte, ci despre renaștere. Ne puteți urmări live pe paginile de facebook Hrant Jaghinyan și Festivalul Strada Armenească. Criza Coronavirusului afectează în mod cert activitățile de mare anvergură. Este posibil ca Festivalul Strada Armenească să nu aibă loc anul acesta având în vedere contextul global, dar sperăm să putem organiza evenimente mai restrânse care vor ține publicul nostru aproape.  De asemenea, în parteneriat cu Teatrul Rampa, lucrăm la un proiect prin care spectacolul Staipelochian, adaptare după Cartea Șoaptelor de Varujan Vosganian, va putea fi urmărit online.”, transmite Armine Vosganian.

Surse imagini cover foto: Arhivă Armine Vosganian | Festivalul Strada Armenească | Stăm acasă – Citim – Ne amintim


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.