26 aprilie 2024, 5:58

O zi pentru istorie: 16 decembrie 1989, scânteia de la Timișoara

Se împlinesc 32 de ani de la primele momente de la Timișoara ale Revoluției din 1989. În orașul de pe Bega au loc timp de mai multe zile o serie de manifestări comemorative.

În urmă cu 32 de ani, la Timișoara apăreau primele scântei ale revoluției care a adus la căderea comunismului. Pe 15 decembrie ’89 câteva zeci de persoane se adunaseră în Piața Maria pentru a-l apăra pe pastorul reformat László Tőkés, amenințat de Securitate cu evacuarea, pentru ca o zi mai târziu, pe 16 decembrie, protestele să ia amploare aprinzând flacăra Revoluției.

În amintirea celor care s-au sacrificat pentru libertate, începând de miercuri până pe 20 decembrie vor avea loc, ca în fiecare an, ample manifestări comemorative care vor cuprinde: pelerinaje la monumentele eroilor, un marș al libertății, slujbe de pomenire în biserici și cimitire, expoziții, acțiuni educative pentru tineret, precum și spectacole și concerte, potrivit RADOR.

Anul 1989 a pus capăt regimurilor comuniste din ţările din Europa Centrală şi de Est. România a fost singura ţară ex-comunistă în care trecerea la democraţie s-a făcut prin violenţă și vărsare de sânge, prin ample proteste şi lupte de stradă şi în care conducătorii vechiului regim au fost executaţi, comentează hotnews.ro.

Scânteia care a declanşat focul ce a mistuit dictatura lui Nicolae Ceauşescu a apărut la Timişoara. Între 16 şi 20 decembrie 1989 a avut loc „Revoluţia de la Timişoara”, iar 21 decembrie este considerată prima zi a Revoluţiei în Bucureşti.

Cu o zi înainte, așadar în 15 decembrie, sute de enoriași ai pastorului reformat Laszlo Tokes, autor al unor comentarii critice la adresa regimului, s-au adunat în centrul orașului și au aprins lumânări, pentru ca Tokes să nu fie evacuat și mutat în altă localitate, scrie rfi.ro.

Chiar dacă mulți consideră că 15 decembrie ar fi începutul Revoluției Române, după toată desfășurarea de evenimente din decembrie 89, Proclamația de la Timișoara, document recunoscut de sutele de asociații civice și de mare parte din populație, a fixat ca debut al Revoluției Române 16 decembrie 1989. S-a propus chiar ca această dată să devină Ziua Națională a României.

László Tőkés fusese doar scânteia: pastorul le vorbise protestatarilor între timp și le dăduse asigurări că situația sa este rezolvată. Ba chiar îi îndemnase să plece acasă.

Acest lucru nu s-a întâmplat însă: timișorenii s-au adunat iar cu sutele în centru și acestui nucleu i s-au adăugat și alții: numărul demonstranților creștea, a ajuns la câteva mii și, în timp ce la Comitetul Județean de Partid s-a decis să se intervină cu gaze și tunuri de apă, în stradă centrul era blocat, se striga Libertate, Dreptate și se cânta Deșteaptă-te române. 

Au fost făcute și primele arestări, dar intervenția regimului nu a reușit decât să solidarizeze și mai mult: demonstranților li s-au alăturat sindicatele și studenții.

La Timișoara sunt mobilizați peste 200 de militari, însă fără muniție.

Simbolurile comuniste sunt incendiate, vitrinele magazinelor sparte și încep ciocniri de stradă care aveau să țină până târziu în noapte. Era începutul sfârșitului pentru Nicolae Ceaușescu și regimul comunist și începutul libertății pentru români. Venite însă cu un preț dramatic.

După prima zi de revoltă socială, prim-secretarul Ilie Matei transmitea că „Nu se acţionează cu toată fermitatea!”, chiar dacă fuseseră deja arestate sute de persoane. În zilele ce au urmat, numai la Timișoara, aveau să moară aproape o sută de oameni, pentru liberate.

Realizatorul TV Dan Negru publică, în pagina sa de Facebook, o scrisoare. Cu ocazia acestei zile. Afirmă că este scrisoarea unei mame, al cărei fiu a fost ucis în 1989. Nu oferă detalii, nu spune despre cine este vorba, despre care dintre victimele Revoluției, astfel încât textul poate fi scris de oricine, nu neapărat de mama unui erou de la Revoluție, ci de oricare dintre noi care simte la fel. Ca o palmă dată societății, după 32 de ani de la acele zile de decembrie, în 1989. Redăm mai jos textul publicat de Dan Negru:

„Au trecut deja 32 de ani grei fără tine dragul meu…
Mai mulți decât aveai tu când ai plecat dimineața de acasă.
Astăzi, acum 32 de ani, ai ieşit pe uşă.
Nu te-ai mai întors.
Mie mi-au zis că sunt mamă de erou; dar eu aş fi vrut să fiu mamă de băiat în viață.
Dragul meu, am rămas singură.
Au plecat toți de lângă mine. Unii au murit, restul au plecat din țară. Eu le-am zis că tu ai murit în acel decembrie şi pentru libertatea şi fericirea lor. Dar ei au zis că nu se simt nici liberi şi nici fericiți, aşa că au plecat.
Toți copiii cu care te jucai în fața blocului au crescut, s-au făcut oameni mari şi au plecat şi ei. Nu mai am pe nimeni cu care să vorbesc despre tine.
De parcă nici n-ai fi fost vreodată…
Dragul meu, iubita ta de atunci, din decembrie, s-a căsătorit şi a plecat şi ea. M-a sunat acum vreo douazeci de ani, că e în America, are trei copii şi e fericită.
Eu nu am decât o geacă subțire de fâş, cu care ai plecat. Era albă şi curată, dar ei mi-au dat-o roşie înapoi. Și murdară de pământ…
La început, mă uitam la televizor, dar nu vedeam decât cum s-au pus toți pe furat şi pe distrus țara pentru care ai murit tu.
Aşa că nu m-am mai uitat, că mă durea, dragul meu.
Ce putere am eu împotriva tâlharilor?
Toată puterea mea întreagă erai tu, dragul meu…
În ultimii ani, am deschis televizorul doar la final de decembrie; cănd se povesteşte despre tine şi despre ceilalți care au ieşit pe străzi.
Uneori te arată în poze. Mă uit şi plâng, dragul meu.
Am deschis astăzi televizorul.
Dar nu mai zic nimic de tine. Zic doar că ăştia care au distrus țara de când ai murit tu îşi dau legi ca să scape.
Dragul meu, dacă tu ai fi ştiut, în dimineața aia rece de decembrie, că pleci să te întâlneşti cu glonțul, ca să poată fura ei 30 de ani şi apoi să scape nevinovați, mi-ai mai fi spus că mergi să lupți „pentru libertate şi fericire”?
Dragul meu, mai bine stăteai acasă…
Mai bine încuiam şi aruncam cheia pe geam.
Închid televizorul şi mă pregatesc să mor.
Și după ce eu n-oi mai fi, nimeni nu-şi va mai aminti de tine şi de dimineața aceea de decembrie.
De parcă nici n-ai fi fost… dragul meu…”
Sursa foto: rfi.ro

ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE